Writers on the storm

Da. Emotie. Stupoare catatonica. Ne paste o vizibilitate putin mai redusa pe net, recte riscati sa nu mai ajungeti la noi via blogroll-ul prietenului meu Piticu Gras. Asta în cazul în care v-ar veni sa va scarpinati la urechea dreapta cu mâna stânga, fiindca stim ca ne aveti cu totii la inima (ceea ce e bine pentru voi, ca va reduce multe riscuri, nu doar pe ala cardiovascular), adica ne aveti care-n blogroll, care-n favoriti, care în poseta, care în lada de zestre sau în seif, care sub forma de tatuaj, de amuleta, de poster în dormitor sau de nod la batista. Am spus la batista, nu în gât si nici în papura.

Eu cred ca e de la criza si am impresia ca Piticul se gândeste ca are vreo cincizeci pâna la nouazeci la suta bugetari în blogroll care trebuie eliminati cu guma de sters (din aia cu doua culori, rosie la un cap si albastra la celalalt, cumparata de la Cora) si asteptam înfrigurati disponibilizarile. Epurarile. Canalul. Surghiunul. Bejenia. Uitarea. Si zice sa nu ne suparam, dar eu daca-i spun sincer sa nu fie suparat ma fugareste de la Veteranilor la Valea Lunga si vrea sa ma bata cu pliciul de muste. Deh, pâna acum vad ca am rezistat, dar eu ma uit în fiecare zi în blogroll-ul lui ca la un gard unde se afiseaza rezultatele la admitere.

Sau o fi de la soare, pentru ca, ne mai spune Piticu, mai heliotrop decât un lan de floarea-soarelui, acolo pe soare se petrec niste explozii urâte, cu vulcani si lava de neutrini care manânca fotoni cu cinci dimensiuni si chestia asta arunca o umbra sfâsietoare peste prietenii. Cu precadere peste alea de pe net. Dar noi, Pitice ? Noi ? Cu ce ti-am gresit ?

Piticule, acest Toulouse – Lautrec al blogosferei, arata-mi-l p-ala care a zis ca scrii ca un pustan cu cosuri pe tzâtze, sau asa ceva, si-l îngrop sub doua rânduri de borduri. Dupa care cumparam împreuna terasa de lânga Cora (aia cu banci de lemn, sub umbrele, plina de casute pe partea dreapta), bem bere si-i facem ochi dulci demuazelei de la Magnifique Tours. Are doar doua dimensiuni, dar alea care trebuie: craci lungi si tzâtze rotunde. Si da-l încolo pe Nibiru, e ca o sticla scumpa de vin prost. Sa vez’ ce-o sa ne distram.

Si uite, ca semn de prietenie:

Anunțuri

22 comentarii

  1. asta e una : http://katya-kelaro.blogspot.com/

    sa fie flagelata; sau flatulata…

  2. HAHA, ce misto. Stiindu-l pe piticu’, zic ca semnul asta de prietenie e intr-adevar ce-i trebuie lui.

    Ma intreb daca si tu folosesti photoshop online editor, ca mine, sau ai vreun CS instalat 🙂

    Si da, bine zici, longevitate de baobabi. Sincera sa fiu in fiecare zi ma intreb cum am putut sa traiesc atat.

  3. nu imi place berea asta. e prea acida. si unde e promotia? da ceva scule? un q-pack de 2 Litri?
    nu nu nu.

    iar infama persoana care a zis asa naive vorbe despre mine, e o fata de 16 ani.
    sa nu redeschidem cazul jessi slaughter…

    dar gestul photoshopistic mi-a placut. ramaneti in blogroll. ma bucur pentru voi.

  4. Asta e promoţia, Pitice: exclusivitatea. E ca şi cum ai avea fabrică de bere pe balcon. Mai declaraţie de dragoste decât asta nu cred să se poată. Aşa că lasă tinerele de 16 ani. Babele, nepoţii şi motanii iată, aduc argumente concrete.

  5. nu pot fata! :(( io sunt lacom….

  6. În condiţiile în care io pusesem în aceeaşi frază tinere de 16 ani, babe, nepoţi şi motani nu ştiu dacă e bine să zici că eşti lacom, Pitice. Ce, eşti antibiotic cu spectru mare? 😀

  7. te urasc si chiar acum scriu la cyber police pentru asa vorbe ce imi zici…

  8. Kaos, … Dărăscu meets Piliuţă meets profa mea de plastice (arte, nu mase) din imemoriala şcoală generală meets uneori operele elevilor ei, walking the borderline of kitsch de mână cu pooezia. Nu vreau să-mi imaginez cum ai dat peste aşa suflet sensibil şi mai ales ce i-ai făcut.

  9. WTF? Pitice. Ai mărinimia să-mi explici şi mie ce e asta. Te rog io.
    Că nu înţeleg, dacă tu ai scris la cyber police (afirmaţia asta e una grea în zilele astea şi zic s-o retragi totuşi) înseamnă că tu eşti tac’su isteric care urlă la mine stând în genunchi pe covor (mult mai impunător decât să fi ridicat de exemplu camera web) – ceea ce mă face să mă simt Allah – că „consequences will never be the same” [?!]. Mă sperie asemenea ameninţări mai tare decât unele cu „things will never be the same”, de exemplu, sau „consequences will be serious” sau ceva. Pentru că şi aşa consecinţele sunt o chestie necunoscută. Să spui despre ele că nici nu vor mai fi la fel [cu ce?] e mister la pătrat.

    Dar asta înseamnă că ai o mâţă de 13 ani care reuşeşte să scoată un singur cuvânt inteligibil, „torn” (fără să uite să îşi aşeze o şuviţă şi să-şi verifice frumuseţea în mijlocul lu’ „nervous breakdown”). Să ştii că nu io am încercat s-o corup. Poate ar fi cazul să-i mai tai din orele de net. Umblă tot felul de ciudaţi.

  10. Bă? Asta-i „Romeo & Julieta” în era cybersex?

  11. oarecum. e o poveste fascinanta.

    http://encyclopediadramatica.com/Jessi_Slaughter

    dar tot hater ramai! te oftici ca am primit asa cado frumos de la musiu…

  12. Păi sigur că mă oftic. Eu. Pentru bere.
    N-am de ce, Pitice. Doar nu ţi-am adus-o eu.

    S-ar putea să se oftice el în schimb că ţi se pare prea acidă. Dacă l-ai fi văzut cu ce atenţie şi răbdare infinite umbla cu hârtia de turnesol dintr-o mostră în alta ca să obţină echilibrul perfect…

    Dar mulţumesc pentru link. Am râs ca niciodată.

  13. Alexandre, degete aurite de magician ce ai, numai ce-ai scris titlul la postarea asta şi cumva fapta bună pe care ai făcut-o a fost răsplătită în contul meu. Plouă!

  14. cand ai ras? ca e lung rau linkul ala. ia lactopu pe buda si acolo sa razi.

    si da, musiu are idei misto mereu. de aia o sa beau 20 de beri cu el.
    mda, si un pinot franc de chisinau.

  15. Adică să mă cac în budă de râs în loc de pe mine? Un sfat bun.

  16. You all should be scared. The Cyber Police will find you. You will be backtraced. Consequences will never be the same.

  17. I’m torn… Buhuuuu.

  18. :))
    acum sunteti 2 babe si-un musiu??!?

  19. wtf is that?! terminati dragilor cu prostii din astea, cu femei tzacanite si nefe sau prea fe…

  20. Aia era coșmarul Piticuluigras probabil și cum îl știm un mare altruist a vrut să devină coșmarul tuturor.

  21. Dar visul lui Alexandru a devenit realitate: http://piticugras.blogspot.com/2010/08/lu-musiu-alexandru.html . 😀

  22. Am fost onorat peste masura. Sunt bouche bée.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s