La un alt nivel

La malurile ancestralului Snagov au fost ancorate mult timp multe iahturi. Unele mai frumoase, altele nu. Cu unele si-au facut poftele mai-marii Romaniei la vremi de restriste, navalnice accese epicureice sau plaisirism levantin. Cu altele nu.

Asa arata, de exemplu, celebrul iaht Snagov, acum 30 de ani. Sau poate mai bine ar fi sa spun goeleta, sau nava, cum bine scrie in imagine. Sau poate si mai bine ar fi ca specialistii in domeniu sa ma corecteze.

Ei bine, asa arata astazi acelasi vehicul maritim, dupa serii intregi de reconditionari, restructurari, reforme si schimbari de posesori.

Desi vizibil retro, desi evident optzecist ca si pasajele instrumentale ale unor A-ha, Duran Duran sau Modern Talking, trebuie sa recunoasteti ca nu e rau sa ai asa ceva. Iata aici carma de la nivelul de jos si frumoasele canapele din piele de vidra albastra.

Mai departe vine carma de la nivelul superior. Dotare inteligenta, pentru ca in felul asta nava devine una din putinele din lume care poate merge si in fata si in spate in acelasi timp. Butonul verde este modul lupta. Sacosa uitata intr-o parte stiti foarte bine cui apartine, dupa aspect si miros.

Iata si o frumoasa vedere de la pupa ca sa va imaginati cum e sa-ti bei cafeaua dimineata avand la dispozitie un asemenea peisaj. Stufos. Colacul functioneaza uneori si ca tinta. Adica sa ochesti pe cineva si sa dai cu pietre.

Ei bine? Stie cineva de ce va fut la icre cu acest iaht? Exact, asa cum ati banuit, in urma unei licitatii fara prea multe probleme organizate ieri pe Snagov, eu si sora mea Rhetta am devenit fericitele proprietarese ale acestui obiect. Pretul exact nu pot sa vi-l comunic, dar a costat realmente un oarece maruntis de pe fundul buzunarului.

A, si in urma acestei actiuni a venit la pachet si barcuta din imagine. Sunteti binevenite sa va inscrieti pe lista de croaziera. Eu conduc, sor-mea va spune povesti si la rastimpuri va arunca in apa.

Anunțuri

26 comentarii

  1. Ma risc. Macar sper ca nu trisati nici una. Dupa aruncarea in apa am voie sa inot pina la mal fara ca cineva sa ma loveasca in cap cu colacul? Sau luati la voi arbaleta?

  2. Impresionantă muncă de transformare, mai ales la forma carenei. Oamenii ăia aveau nişte ciocane şi erau furioşi, nu glumă. Şi nici să omori vidre albastre nu-i tocmai uşor, că bestiile scuipă cerneală mov şi împrăştie un miros insuportabil de varză murată stricată.

    Adică inviţi lumea la o partidă de vânat canotoare. Mărturiseşte că la asta serveşte colacul în modul cătare.

    În rest, nimic de zis, croaziera se anunţă interesantă cu voi pe o navă cu dublă comandă. Noroc că se poate deplasa simultan în direcţii opuse. Ce-i drept, cred că numai o dată.

  3. @ depresie – nu, nu trisam. ajunsul la mal e in functie de cat de frumos inoti. gratia si stilul salveaza intotdeauna 🙂

    @ petronia – exact, canotoare 🙂 cat de bine ne cunosti 🙂

  4. Veto, spune-le totusi ca ajunsul la mal (unde îi asteapta bere, vin, gustari calde si reci) depinde si de greutatea betonului atârnat la gât înainte de plonjon.

  5. Depinde, Alexandre. În cazul meu depinde mai mult de cât de repede pot să merg pe sub apă şi cât de mult pot să-mi ţin respiraţia. Că în cazul meu betonul sunt io. 47 de kile de beton, ce-i drept, ar încurca orice înotător olimpic.

  6. @musiualexandru tu tii cu ursul? Nu le mai da idei. Hai ca fug la niste cursuri de balet acvatic pentru ca vreau sa supravietuiesc acestei croaziere sa o pot povesti nepotilor.

  7. Dacă e vorba de stil şi graţie, depresie, mai bine iei cursuri de înot sincron.

  8. Cu parere de rau, dar primele doua luni de programari s-au epuizat in cinci minute de la publicarea postului. Asa va trebuie.

  9. hmmm…nu ma risc…nu o am pe asta cu apa.
    dar io acolo vad doua barci…una mai mare…si una sub prelata mai mica…sau e cea mare care a intrat la apa?!

  10. Păi la cât de mult urăşte lumea canotajul în ţara asta… De ce nu pot şi ei şi ele să lovească o minge cu piciorul, de exemplu? Au pretenţia să se antreneze în loc să pipăie oameni prin cluburi. Să-i învăţaţi minte.

    Primele două luni… la ce frecvenţă? Că la cât costă motorina bănuiesc că prin coincidenţă fix o dată la două luni ridică ancora minunea. Cinci minute înainte, întoarcere nu mai e nevoie că merge în ambele sensuri deci treci de la o cârmă la alta, ziceţi merci şi fuga până nu vă facem cunoştinţă cu Şerban. Care ziceai că-i preţul?

  11. Nu, ala e un sicriu marin. Scuze, am uitat sa mentionez.

  12. Ce bine, Meea. Am cu cine deschide pe mal casă de pariuri pe seama celor aruncaţi în apă.

  13. eu tocmai am mostenit lacul morii. e pustiu si trist. daca vrei, poti sa aduci titanicu ala pe lacu meu.

  14. N-a căzut mai ieri un cal în el sau ceva, Pitice? E infestat, nu pot arunca oameni în el că cine ştie ce iese, cu câte mâini şi câte picioare. Şi e şi urâtă moştenirea asta a ta.

  15. iapa gabriela a cazut in lac dar au venit 300 de pomiperi si au salvat-o. am plans de bucurie eu si tot cartieru militari. nah. e frumoasa viata la tzara…

  16. Piticule, Lacu Morii nu e chiar asa de trist (desi e putin de când a murit Stavilarul Ciurel si p’orma de când am vândut jumatea de mal pe care o mostenisem). Nu e trist fiindca pe malul lui o sa fie fabrica aia de bere. Doar n-o sa iei apa de la robinet, nu ?

  17. Piticule, cred ca ai putea candida pentru postul de radiofonist pe nava Snagov. Numai sa nu scrijelesti cu briceagul „Atentie, dusmanul asculta !” peste tot. Zdai seama ce croaziere ? Ce lume fina ? Ce gagici întinse pe punte pe sezlonguri ?

  18. da…casa de pariuri deschizi tu…io o sa deschid bordel cu sirene

  19. cum a murit stavilaru ciurel? l-a lovit o masina?

  20. :))))) doamneeee, mi-ai adus aminte de faza cu dusmanu. mi-a otravit armata. era groaznic pentru ca soldaream la comandamentu de transmisiuni. nu mai zic de aia cu steagul unitatii.. gieeeee!

  21. Stavilaru Ciurel murit în deportare. Si eu beam vin cu galeata cu sergentele sanitare.

  22. stavilaru ciurel imi apartine. in fiecare dimneata adun mercedesuri si bmw-uri din el.
    macar el imi aduce bani.

  23. Meea, afacerea ta o să aibă mult mai mult succes decât a mea până când lumea o să-şi dea seama că clienţii doar intră, nu mai şi ies.

  24. @Veta: aceea nu e carma, e timona 🙂 , la poza nr 3 este doar de decor, la 4 este cea functionala. Ma intreb daca la cea „de decor” care are si un girocompass „incorporat” o mai exista alcoolul din interiorul girocompass-ului.. :)))

  25. Scuze, era sa uit.. intotdeauna m-au dat pe spate „vederile de la pupa” :)))

  26. Rower, piratule, bună observaţia cu timona. Pentru ea, ai noroc că e iaht şi nu velier că numai pe gabie îţi făceai veacul. 😀

    Cât priveşte pasiunea ta pentru vederile de la pupa, dacă nu-mi amintesc greşit e bine să fie limitate la o singură corabie că altfel te paşte abordajul. Asta dacă ai noroc să nu fie înarmată.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s