Cuptorul eternei reîntoarceri

Oamenilor,

M-am materializat dis-de-dimineaţă înapoi de unde evadasem cu atâta satisfacţie. Constatând extrem de nemulţumită şi chiar cu deloc neglijabile accente de disperare în gânduri şi lacrimi la fel de neneglijabile în ochi că nici acum nu e aer, am convocat un drac la o întâlnire de lucru urgentă şi în urma unui pact am obţinut câteva zile de temperaturi omeneşti, prietenoase stării de agregare solide. Trei zile, mai precis. Nu ştiu ce au toţi ăştia din Divizia Fantastică de lucrează aproape numai cu cifra trei, dar zic că deocamdată îmi convine. Am plătit un preţ uriaş, însă merită. Ce-o fi mai încolo om vedea, nu-i aşa, mai încolo. Că de aia-i mai încolo, ca să nu ne batem capul aici şi acum.

Preţul uriaş a fost plătit în sânge. Al meu. Împrăştiat din piciorul drept pe o bară de metal care nu ştiu ce căuta în drumul meu miop la ora aia imposibilă, când numai felul în care mă deplasam ar fi trebuit să fie un argument suficient pentru toate obstacolele să se dea din cale. Manifestându-mi verbal nemulţumirea faţă de acest contact neprevăzut, nedorit şi al dracului de neprotejat, numitul drac s-a şi înfiinţat să-şi revendice odrasla. Nu mică i-a fost mirarea, bănuiesc, când s-a trezit trântit la pământ cu o geantă cu pietre, strâns de gât şi izbit cu capul de bara care-mi raşchetase gamba. A început să plângă imediat, că şi aşa avea un secol prost şi de ce mă mai iau şi eu de el, că ce babă haină sunt şi că îi e aşa de silă de viaţa lui încât îi vine să se arunce într-un agheazmatar.

L-am aşezat frumuşel pe trotuar şi după jumătate de oră de consiliere a plecat să se împace cu un amic cu care se cam împusese (literalmente, avea găuri de coarne în el) de la un cazan cu smoală lipsă la inventar. L-am consolat întrebându-l cam câte cazane cu smoală lipsesc de la inventar la drumurile care se construiesc la noi. Ştia, pentru că a dat să plece râzând şi fluierând vesel Campanella de Liszt. L-am apucat însă de coadă şi i-am amintit o mostră de înţelepciune milenară care zice “serviciu contra serviciu”. S-a uitat cruciş, dar ceva din ochii mei i-o fi dat de înţeles că pot să-l deprim înapoi cât ar zice “Dănilă Prepeleac”, că m-a întrebat ce vreau. Aşa.

Şi vouă cu plăcere. Mulţumiri primesc sub toate formele potabile.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s