Despre timp.

Babelor,

Unul dintre lucrurile pe care poate că încă nu le știți despre mine este că sunt probabil cea mai punctuală babă din lume. Nu am întârziat decât de patru ori în viață. De trei ori pentru că tramvaiul în care eram a explodat, și a patra oară pentru că eram la un meci de tenis care a avut un al cincilea set enorm de lung și nu puteam pleca, pentru că jucam chiar eu (Wimbledon 1936). În rest, când zic o oră, aia e. Și dacă urăsc ceva mai mult decât să întârzii, atunci este vorba despre întârzierile altora.
Partea proastă este că trăiesc în România secolului 21, și oamenii sunt așa cum știm. Adică toți se bazează pe existența telefonului mobil, și pe faptul că dacă întârzie e deajuns să mă sune și să zică „Scuze, Rhetta, eu întârzii 48 de minute”, și totul este ok.
Dar nu este ok. De ce mi-ar păsa mie că cineva îmi spune că va întârzia? Asta nu schimbă nimic cu nimic, eu tot îl aștept, și tot mă enervez. Mă uit furioasă la ceas, dau cu copitele în pământ, freamăt din nări, în timp ce celălalt își soarbe cafeaua tacticos și se spală pe dinți cu încetinitorul, convins că telefonul dat îl absolvă de vină. Ei bine, nu. Nu, pentru că ce îmi spune mie întârzierea respectivă? Păi, îmi spune că omul respectiv nu mă respectă nici cât negru sub unghie, și că i se pare că timpul lui este mai valoros decât al meu, ceea ce bineînțeles că nu este câtuși de puțin adevărat. În alea 20 sau 40 de minute în care nu fac altceva decât să aștept, uitându-mă cum iese lumea de la metrou și pălmuind puștii care vin la mine să îmi ceară o țigară, eu aș fi putut să stau acasă și să scriu un cântec sau o piesă de teatru, sau să inventez o alifie contra durerilor de măsele sau altceva important. Sau dimpotrivă, să mă scarpin la cur. Dar în pizda mă-sii, babelor, este timpul meu și vreau să dispun singură de el. Drept care declar că de azi înainte nu voi mai aștepta pe nimeni vreodată mai mult de 16 minute, adică sfertul academic plus un minut de la mine.
Și v-aș sfătui să faceți la fel.

Vă pup,

Rhetta

Anunțuri

Let’s not do it, Romania.

Babelor,

Citesc la Veta și alții că cică mâine lumea vrea să iasă din casă să dea cu aspiratorul pe străzi, să adune frunzele din copaci și peturile din lacuri. Că să fie curat în țara noastră, curat și frumos, și să strălucească ogoarele și să miroasă a pădure pădurile.

Ei bine, nu sunt câtuși de puțin de acord. Trăiesc de 94 de ani în România, și țara asta, țara mea, n-ar mai fi aceeași fără duhori, mizerie, gunoi și debandadă. Adică, dacă aș fi vrut să trăiesc în Elveția, m-aș fi mutat în Elveția. Faptul că nu m-am mutat dovedește destul de clar că vreau să trăiesc în România.

În plus, mă amuz citind că Veta vrea să curețe Poiana Caprelor în timp ce stratul de praf de la ea din cameră are aproape 38 de centimetri, iar farfuriile cu resturi de mâncare de sub patul ei au devenit cartierul general al Națiunilor Unite ale Gândacilor.

În fine, deci ce propun: ca toți cei care se simt bine în România să pună mâine dimineața mâna și să arunce pungile de gunoi pe geam. Adică nu să le arunce, să le golească. Cei care au mașini sunt rugați să ducă un tomberon-două în cea mai apropiată pădure, iar ăia mai săraci care n-au decât biciclete să umple coșul din față cu peturi și să îl deșerte în vreun lac din apropiere, fie el și Herăstrăul. Mie nu-mi fură nimeni țara!

Vă pup înverșunată,

Rhetta

Alta ghicitoare babana

Ma copii,

Va dau doar jipegul, în rest îmi povestiti voi ce si cum, da ? La treaba, hai sa va vad.

Ca de obicei, premii colosale.

Fiti cuminiti,

Va pup.

O greșeală recunoscută e o greșeală pe jumătate iertată.

Babelor,

Cele dintre voi care ne urmăresc blogul de mai multă vreme știu că nu îmi stă în fire să-mi cer scuze pentru ceva, nici măcar atunci când sunt pe deplin vinovată. În cazul cel mai actual mă văd nevoită să fac totuși o excepție. Să vă povestesc:

Azi dimineață la cafea stăteam pe gânduri ce aș mai putea face. În Barbados am fost, la curse de mașini am participat, la războaie de asemenea, m-am culcat cu bărbați frumoși și bărbați urâți, am fost campioană mondială la fotbal, câștigătoare a unui turneu de ping pong, decorată cu Medalia de Onoare a Marii Britanii, amanta unui președinte și președinta unui amant. Deci ce-a rămas? M-am gândit eu o vreme, bând cafeluța, ronțăind un fursec, și în cele din urmă mi-am zis: ce-ar fi să dau cu bomba atomică în Veta?
Am intrat la ea în cameră, am privit cum dormea liniștită, sforâind de cădeau tablourile (doi Luchian și un Gorzo) de pe pereți, am ieșit, am scos bomba atomică din cutia în care o țin și am aruncat-o în camera soră-mii, râzând veselă de gluma pe care tocmai o făcusem.

Doar că aruncasem prea tare. Bomba a ieșit pe geam, a trecut peste București, apoi peste munți, peste Ucraina, peste Polonia, și a căzut tocmai în Lituania, provocând pagube enorme, numărabile în vieți omenești și animale, case distruse, infrastructură făcută zob.

Și de data asta chiar îmi cer scuze. N-am nimic cu Lituania, oamenii de-acolo nu au greșit cu nimic față de mine, nici măcar nu-i cunosc, și regret profund cele întâmplate. Promit să nu mai dau cu bomba atomică în Lituania, și probabil nici în altcineva. Scuze, deci, dragi lituanieni! Și data viitoare nu mai stați în drum!

Vă pup,

Rhetta

HOROSCOP, 26 sept – 3 oct

CAPRICORN. Realism dur, fără false fiţe. Banii vor fi puţini, gagicile multe şi proaste. Multă stafisfacţie la culoarea albastră. Culoare din care sunt făcute sutele de lei. O bere joi sau vineri cu prietenii.

CĂLIMARĂ. Împlinirea este obiectivul fundamental. La bucătărie sau în pat. Un arici vă aduce un bilet. Mic. E un număr de la 6 din 49, 7. Săptămâna se termină cu o excursie, nu refuzaţi, spălaţi-vă des pe mâini şi aşa mai departe.

VĂRSĂTOR. O săptămână bogată: vine poşta, ursul, vaca de la păşune, un telefon. Se aleg apele, adică. Cade zugrăveala din apartament, semn că lucrurile nu stau tocmai bine. Atenţie mare în 28 şi 29 sept.

LEU. Câteva reuşite experienţe umane vă pun pe gânduri: Băutul berii, plecatul la război, bătutul amantei. Sunteţi un bun lucrător manual. Veţi face o curea în această spătămână. O curea cu care nu e bine să umblaţi, mai ales că aveţi dese tentative de suicid. Marţi, cinci ceasuri rele.

MĂRGĂRITAR. Vă plouă în casă. Nu-i rău. Cu un lighean rezolvaţi problema. Până joi. Vineri şi sâmbătă la grădina zoologică. Un leu vă va spune: Eşti un bou.

FECIOARĂ. Cine n-are bătrâni să-şi cumpere. Dvs să vă luaţi 10, nu neapărat perechi. Ce se poate face cu 10 babalâci? Păi, abia acum începe să fie bine pentru nativii zodiei.

TAUR. Sufletul are de pătimit. Aveţi 88 de ani, nevasta de 40 v-a făcut un copil cu care s-a stabilit în Belgia cu tot cu banii dvs. De la Tv aţi aflat că copilul nu e al dvs, e amantul ei. Duminică viitoare o veste bună.

BALANŢĂ. Jupiter în concordanţă cu Pluto şi aşa mai departe. Asta înseamnă că plecaţi la pescuit sau că creşteţi în înălţime. Depinde de zi. Credem că se va întâmpla pe 30 sept. 

SCORPION. Legile sunt bune pentru toţi. Cea care spune: Dacă dai cuiva un deget, şi-l bagă în cur, este valabilă şi pentru dvs. Joi, o partidă de cărţi. Vineri nu mergeţi la ştrand. Se fură ţoale.

SĂGETĂTOR. E ceva săptămâna asta cu nativii zodiei, dar noi am uitat. Era ceva cu nişte negri, cu un bilet la Herbie Hanckok şi aşa mai departe. Staţi departe de televizor, veveriţe şi săpun.

RAC. Supoziţii. Nu puteţi trăi cu ele şi atunci mergeţi la femei.  Corpul femeii e acelaşi de când ne ştim, numai noi ne facem că e nou, că mister, că chestii. Niciun mister, mai ales miercuri. Plouă. Umbrelă, şi aşa mai departe.

GEMENI. 10 negri mititei au rămas doar 9. Ăia 9 au rămas doar 8 şi aşa mai departe. Trebuie făcut ceva, Petronia.

Ştiri pe scurt, 24 sept

* Sondaj electoral al SM: 1. Daca mâine ar fi alegeri şi Traian Băsescu ar candida din nou la preşedinţia României, l-aţi vota? Afirmativ, 99%. Negativ, 3%. 2. Dacă mâine ar fi alegeri şi Traian Băsescu n-ar mai candida la preşedinţia României, l-aţi vota tot pe el? Afirmativ, 97%. Negativ, 5%. 3. Dacă mâine ar fi alegeri şi n-ar candida nimeni, cu cine aţi vota? 99%: Cu Traian Băsescu. 8%: Cu Mircea Geoană. 4. Şi aşa mai departe.

* Cercetătorii americani zic că exploziile solare vor face în 2013 prăpăd pe pământ. Singurul loc care va scăpa va fi Focşaniul. Aici se vor refugia Cătălin Botezatu, Monica Tatoiu şi Tudor Octavian ca să vorbească despre depănuşarea porumbului, maturitatea politică a românului, şi ce vrea să spună Holograf când cântă.

* USA nu va mai conduce mult timp lumea, spune şeful Iranului, Mahmoud Ahmadinajad. România îi va lua locul.

* Concert baban la Viena, zilele trecute, al lui Peter Green. Numai că Peter Green a anunţat cu o seară înainte că nu vine şi câteva mii de români, cehi, bulgari sau nemţi care o luaseră încolo pentru cunoscutul solist au luat plasă. Mişto a fost că în locul lui Green a cântat excelent bătrânul Chris Farlow de la fostul Collosseum.

* Filmul Marţi după Crăciun, al lui Radu Muntean, rulează deja în SUA, Canada, Insulele Capului Verde, Bahamas, Bermude, Anglia, Trinidad Tobago, Călăraşi, Zimnicea, Kiev şi aşa mai departe şi toată omenirea care l-a vizionat şi-a luat o amantă dentistă şi stă cu orele în pat ca Mimi Brănescu. Ce chestie, nene!!!

* Cine-a pus căcat pe clanţă? Ia zi, Piticule!!!

* Carul cu boi al lui Grigorescu a fost scos la licitaţie. Merită luat de MusiuAlexandru, pentru că în car sunt aşa: izmene, doo cd-uri cu Holograf, unul cu AC/DC din perioada lor brăileană, o periuţă de dinţi, prezervative, mămăligă şi-o gagică goală care nu răspunde la niciun nume.

PUBLICITATE

* O babă, un moş, şi-o educatoare de la o grădiniţă de limbă engleză se întâlnesc în Cişmigiu. Yes, Yes zice moşul şi le fute pe amândouă în timp ce dintr-un colţ al ecranului apare Magda Catone şi zice: Curat, de două ori mai curat.

* O babă, un moş, şi o educatoare de la o grădiniţă de limba germană se întâlnesc în Cişmigiu după nouă luni. Începe bătaia. Că ai cui sunt copiii. Şi aşa mai departe.

CONTINUĂM ŞTIRILE

* Crin Antonescu a făcut guvern din umbră. El este premier, preşedinte al României, moderator tv în locul lui Radu Moraru, fashionist în locul Zinei Dumitrescu, bibliotecar, sudor, mingicar şi aşa mai departe.

* Un bilet scris de John Lennon a fost scos la licitaţie pentru suma de 154.000 dolari. Pe bilet scria aşa: „Dragă Elena (De Udrea e vorba, evident), nu fii proastă, întoarce-te la 2 Cocoşi, cârciuma din care te-ai lansat. Nu era mai bine acolo când spălai vasele? Sau ai uitat? Ba, era mai bine, îţi zic io. Că te culcai cu toţi pe sub mese, şi-n felul ăsta turismul avea numai de câştigat. Io ce să-ţi mai spun? Îţi spun aşa: Înapoi la 2 Cocoşi şi aşa mai departe, ştii tu!”. 

* Pe lângă plopii fără soţ trece democraţia română. Bine, bine, şi unde se duce? Păi, numa’ Piticu, Petronia, Musiu, Meea, Anaid, Clubul Femeilor ştiu.

SPORT

* La 3 – 0 scorul a luat-o razna.

* A înscris Bănel Nicoliţă. Rău am ajuns.

WEATHER REPORT

* Cine mai ştie ce temperaturi ne vor fi date să vedem? Cine?

* În subcarpaţii de curbură polei şi aşa mai departte.

A SUIVRE

Găsit bătrân. Bucurat.

Babelor,

Să vedeți.

Aseară stăteam în pat și răsfoiam o carte deosebit de interesantă („How to kill your sibling with a small axe”, de Richard Donnemouth, editura Wilkins-Berth, Londra 2007) când din debaraua noastră cu murături s-a auzit un zgomot. Nu era un zgomot suspect, dar totuși am luat pistolul de pe noptieră, i-am pus piedica și m-am dus să văd ce se întâmplă. Am deschis ușa și, spre dezamăgirea mea, n-am dat peste vreun hoț sau măcar o pisică necunoscută, ci peste un moșulică cărunt și evident complet aiurit.
– Cine ești și ce naiba cauți aici?, l-am întrebat.
– Io sunt Mircea, a zis el.
– Mircea cine?
– Mircea cel Bătrân.
M-a privit debusolat, părea să se fi așteptat la cu totul altceva.
– Și ce vrei?, am spus.
– Păi am venit printr-un portal al timpului, ca să…
– Ca să ce?
– Am uitat, a zis moșul.
Am încercat să-l ajut.
– Ai venit să-ți iei pensia?
– Nu, nu cred.
– Să-i bați pe turci?
– Nici asta.
– Să candidezi la președinție?
– Nuuu, în nici un caz, odată mi-a ajuns.
– Și atunci?
– Am uitat, ce să fac, s-a scuzat bătrânul cu lacrimi în ochi.
– Și unde ai de gând să stai? Ai ceva rude prin oraș?
– Nu prea.
– Prieteni?
– Nici.
Acum moșul era trist de-a binelea. Își suflă nasul pe manșeta surtucului.
– Și unde o să stai? Din ce o să trăiești?
– Nu știu, a zis.
– Hm.
Am tăcut amândoi o vreme, din când în când el fornăia din nări. În cele din urmă mi s-a făcut, în mod neașteptat, milă de el.
– Păi uite, bătrâne, i-am spus, dacă vrei, poți să locuiești aici, în debaraua asta.
– Și ce să fac aici?
– Să o păzești de hoți, de rozătoare…
– Accept, a zis moșul cu o sclipire de fericire în ochi.
I-am dat un paloș și un cotor de pâine și am închis ușa. L-am întrebat dacă să las lumina aprinsă, dar a zis că nu-i nevoie.
Și am scris postarea asta ca să mă laud că eu am un domnitor român în debara și voi nu. Sâc.

Vă pup,

Rhetta