Cabina de proba

Babelor,

Nu cu multa vreme în urma, o luasem iar la pas într-un periplu estival prin Bucuresti. Da, babelor, Bucuresti, encore et toujours, orasul asta heteroclit în care circumstanele pietonale sunt totdeauna gata sa ne-arunce, în doar câtiva pasi si cu brutalitate de electrosoc, din forfoteala grand-bulevardiera cu staif în ambianta cour des miracles a talciocurilor dosnice de favela dâmboviteana. Poate nu e singura imagine de marca a urbei Bucurescilor, dar algoritmul contrastului de faza, al rasparului si al prefacerii bruste de la glitzy la sleazy e totusi un brevet pur local.

Deci promenada pe corso, caldura mare si, repede, o prima escala la o cafeteria. Stabiliment de standard uoctzidental cu meniu trilingv unde se lipaie tacticos si la preturi nu mai putin vestice înghetata în cupe cu umbrelute, asezate pe rondele de hârtie cu danteluri si servita prompt si cu maniere de garçons curtenitori. Amanunt deloc neglijabil, ceasca de cafea nu soseste niciodata fara micul carré de ciocolata amaruie. Perfect, rien à dire. Consum, platesc, reiau marsul si la nici trei cotituri de bloc, schimbare de decor, ev si placa tectonica. Ceva la care metafizicul se simte apucat de revere si scuturat sanatos :


Viziune mind-bending cvasi-intravenoasa, frecat la ochi de trei ori. Da, babelor, voilà. Gineceul bucurestean în toata splendoarea lui, înfatisat sub forma înduiosatoarei alegorii a desuurilor etalate cu fason si dichis negustoresc, adica necum frivol : utilitar si la vedere, ia neamule.
În jur, atmosfera joviala, bon enfant, ca sa zic asa. Dar na, ca tot vorbeam de lup, la nici un metru de mine, naturaletea coplesitoare a unui plod de precupeata :
– Mami, mami, da’ tanti aia de ce nu le agata-n balcon, ca tati ?
Pitit instant puradelul dupa fuste cu o zmucitura viguroasa din poanieu si iutit pasul, cu privirea-n pamânt :
– Shhh, taş’ fir-eai al naibii dân gura, n’ti-e rusine, vrei s’te-auda lumea ?
Secunda urmatoare, la un pas în spate, cuplu de prietene iesite sa sparga neste bani acolo, adica la shopping :
– Fa, fato, stai asa sa-mi iau si io un sutien, uite, p-ala negru.
– Da’ la ce’s trebe, fa, a crapat soacra-ta sau ce ?
– Nu fa, sta-i-ar stâlpii la cap, nu fi proasta, tu n-ai auzit ca negru’ subtiaza ?
Bref, last but not least, apar si nelipsitii cocalari urbani, adresându-se cu misto în ei catre vandeuza :
– Auleo, mânca-ti-as, da’ cine ti-a aranjat, bre, vitrina asa la dizain ?
Actiune-reactiune, fire one. Torpila lansata instant de negustoreasa :
– În vitrina sa stea ma-ta ventuza pa capu’ lu Kojak, buei parasutistule !
Da. En gros ori en détail, marfa vânduta nu se mai schimba, sau – ca s-o parafrazam pe feu Arletty – my heart is romanian but my ass is global.

Fiti cuminti.
Va pup.

Anunțuri

23 comentarii

  1. Var Alecule, vaz ca esti pornit pe cautat noduri in papura Bucurescilor 😀 Da’ nici dus nu te dai. Poza cu gitanele care vind sosete Puma treilazecelei in colt la Unirii, in buric de tirg, pe cind?

    Ah, iti mai recomand una de’a dreptul sociologica. Nu’i colt cit de cit aglomerat in capitala unde sa nu vrea sa’ti vinda conlocuitorul un iPhone, un Blackberry, ceva scump, ieftin ca braga. La botul calului, cum ar veni, direct de la sursa. Cam aceeasi regula se aplica si pe la mare, acolo unde e inghesuiala.

  2. hm, vad ca n-aveau modele din anii ’50…

  3. Arhgh!!! Mie a vrut unul azi să-mi vândă un butoi de varză murată. Nici măcar nu glumesc. Nu l-am luat pentru că nu-mi încăpea în rucsac. Dacă a rămas careva în urmă cu pus murăturile pentru iarnă, s-ar putea să-l mai găsiţi în Lipscani, în faţa bisericii de la Curtea Veche.

    Alexandre, eu cred că ăla este pur şi simplu un elicopter în repaos. Ştii, unul din ăla de unde se lansează paraşutele.

  4. Coane Dragoane, cârtesc si eu ca o baba sclifosita, ce sa fac… Cliseele recomandate am sa le fac (deocamdata sunt puse în sertarul cu proiecte, mersi de sugestie). E splendid însa ca se mai gasesc – sigur, prin cartiere mai uvriere ca al Piticului – slapi Mike si încaltari Adidos „originali de pe malul alalalt al Bosforului”. Iar sosetele Puma, trebuie samentionam ca sunt treilazeceleicuTVAcutot. Asa.

    Împricinate, esti un fin observator si vaz ca si connaisseur. Desi parc-am vazut-o pe Marylin cu o pânza de genul ala în jurul avangardei. Parca. Dar daca te referi la modelele alea vintage si all inclusive, inclusiv cu siret pe coloana vertebrala, e drept. N-aveau.

    Petronia, ai dreptate. Într-o singura operatie de desant ca asta, cu parasutele zvârlite de forta centrifuga a palelor elicei, ajungi sa invadezi o emisfera-ntreaga. Da’, ia stai, de unde stii tu atâta tactica militara ?

  5. Daca mai si dotezi parasutele cu ceva paraziti dai gata un batalion intreg in 2-3 zile. Totul e sa te sincronizezi sa’i prinzi cu bracinarii in vine cind se scarpina mai abitir. 😀

    (observatie tehnica pentru mamaia Petronia: elicopterele au doar doua, trei, maximum patru pale la elice. Asta daca nu au inventat romanasii nostri n’au inventat ceva mai bun)

  6. ups, m’am cam repetat la sfirsitul comentariului anterior. Soooory!

  7. N-au inventat, Dragoane, ce sa inventeze, or sa revina la alea coaxiale cu mai multe elice una peste alta. Sa vezi atunci forta centrifuga si smecherie multi-rol: parasutaj la ducere, Sanepid la-ntoarcere, stins incendii rusesti în timpul liber.

  8. Interesanta, totusi, ideea prinderii parasutelor de capatul exterior al palelor elicii. Probabil vreun matematician le’a sugerat’o pentru asigurarea unei distributii uniforme a acoperirii spatiului inamic.

    As mai sugera o imbunatatire: parasutele sa fie inchise intr’o invelitoare ermetica inainte de lansare pentru a se evita separarea prin centrifugare a sus-numitilor paraziti de corpurile purtatoare.

  9. parasutele sunt si ele oameni. de ce atata ura? sa ne parasutam cu ele! dar cu atentie. BTS nu iarta.

  10. Piticu, tu ai facut armata la Boteni, Regimentul 64 Parasutisti Titu ?

  11. Nu e nici o ura, ca dupa aia le împaturim frumos.

  12. Alexandru, imi permit o singura corectie: le desumflam si le impaturim frumos 😀

  13. Nu pot decât sa fiu de acord.

  14. ok, da’ sa fie parasute din anii ’50, model brusc eflorat cu satisfactie atasata pe facies(excusez cette licence siouplait!), deasupra unei guri de a-e-ri-si-re, cum altfel.
    BTW, casete audio n-aveau? sau macar d-alea video, cu dolph lundgren, sau cu chinezi, ceva…

  15. Nu nu nu, cu Cichician. Jackie Chan, pentru profani.

    Alexandre, tactica asta militară e rezultatul experienţei, dar nu a mea ci a omenirii întregi. Vorbim la urma-urmei despre cea mai veche meserie. Adică dacă vorbea şi Leonardo da Vinci de paraşute… N-a visat el elicopterul ăsta, că se lăsa de pictat madone. Deşi dacă stau să mă gândesc parcă avea printr-un manuscris şi un proiect de elicopter. Şi lumea îl credea doar cu mintea la pictură şi ştiinţe… Nţ.

    Dragoane, după cum bine ai observat chiar tu elicopterul ăsta nu e făcut să zboare. Portanţa e o cerinţă secundară, răspândirea fiind prioritară. Cu cât mai multe rampe de lansare, cu atât mai bine pentru obiectiv.

  16. Si, ca sa fim mai daVinciani decât însusi Leo, ce-ar si sa ne folosim si de aspersoarele de la Eforie Sud pentru parasutarea de parasute ? Nu consuma benzina, arunca departe, dau roata… Nu ?

  17. Împricinate: on passe commande si-ti facem hatârul. În stoc nu era decât Adrian Daminescu. Nu cadreaza.

  18. mai da-l incolo pe daminescu – e mereu transpirat! da’ a avut (sau mai are) firma de badigarzi, asa ca… mucles!

  19. Pai da-i cu talc… Badigarzi, zici ? Asta da, reconversiune.

  20. Dadada, are firma de badigarzi care’l apara in primul rind pe el. Cum deschide gura sa cinte, sar pe el si’l opresc sa nu’l omoare careva la nervi. Alesi pe sprinceana, numa d’aia cu palme muncite si aspre, sa nu alunece pe secretiile de la sudoripare.

  21. Pai e fraier, la ce-i trebe, daca-i asa de alunecos si de mucilaginos, îi scapa oricui din mâini.

  22. Vazi tu, asta ar fi adevarat doar daca contactul ar presupune ceva frecari. Din pacate nu se aplica si in cazul ciocnirilor plastice cu un pumn, pantof sau pietroi. L’o fi sfatuit, pina la urma, si pe el cineva. Ca nu cred ca i’a venit lui ideea.

  23. Cica ar fi citit cartea de bucate a piticului gras si asa ar fi slabit rau de tot.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s