Ghicitoare.

Babelor,

Aseară, să fi tot fost ora 12, m-am dus în bucătărie să mănânc nişte pui, că făcusem unul. O găsesc acolo pe Veta, privind gânditoare pe fereastră, la întunericul de afară.
– Ce faci, nebuno?, am întrebat-o.
– Bine, a zis. Mă gândesc. Mâine am o treabă.
– Bine, am spus rupând o bucată de pui şi aruncându-mi-o în gură.
– Va dura o bună parte din zi, a continuat Veta de parcă mi-ar fi păsat.
– Bine, am zis.
– Dacă vin după cinci, unge tu te rog uşa vecinilor cu scârnăvie, a spus.
– Cu căcat, adică, am zis.
– Da.
Molfăiam puiul, bucăţi mici de carne îmi cădeau pe capot. Veta se uita în continuare pe fereastră.
– Bine, m-am dat bătută în cele din urmă, hai, zi, că văd că nu mai poţi de nerăbdare. Ce treabă ai?
– Mă duc la ghicitoare, a spus Veta.
Vă daţi seama că brusc puiul şi-a croit drum înapoi pe esofag, împărţindu-se în cele din urmă în mod aproximativ egal pe pătrăţelele albe şi negre din care este compusă podeaua bucătăriei.
– La ghicitoare?!?, am zis. Ai dat în mintea copiilor? Ţi-ai pierdut şi umbra de raţiune cu care ai venit pe lume? Ce dracu’ cauţi la ghicitoare? Astea nu…
– Vreau s-o întreb despre dragoste, m-a întrerupt Veta.
– Despre…
– … dragoste, a confirmat ea.
Am tras adânc aer în piept, atât de adânc încât o parte din el a ieşit pe partea cealaltă.
– Despre dragoste?, am pufnit în cele din urmă. Dragoste? Ai 92 de ani, eşti urâtă ca un bloc comunist, senilă, zgârcită, rea şi imbecilă. Cu ce fel de dragoste mai speri să te alegi? Ia-ţi gândul, cretino, şi du-te să-ţi faci testamentul, că mâine-poimâine îţi bate bătrâna doamnă la uşă, şi n-o să ai nici măcar nişte chiloţi curaţi pe tine.
– Ba eu mă duc, a zis Veta.
– Veta, am izbucnit, te-ai tâmpit de-a binelea. Ghicitoarele astea nu sunt bune de nimic, sunt nişte hoaşte mincinoase care îndrugă banalităţi, generalităţii şi chiar prostii, şi lumea, naivă şi visătoare, o crede. Sunt nişte impostoare! Nişte tâlhărese de cea mai joasă speţă, care fac oamenilor speranţe deşarte. Cum poţi să…
Mai departe n-am apucat să ajung, pentru că Veta s-a ridicat de la masă val-vârtej şi a ieşit trântind uşa şi dărâmând astfel un Tonitza, care a căzut fără jenă în oala cu mazăre. Am ridicat din umeri, am ridicat tabloul, l-am ţinut câteva secunde sub jetul de apă de la chiuvetă, l-am şters cu un şerveţel şi l-am pus la loc.

Va urma şi vă pup,

Rhetta

Anunțuri

17 comentarii

  1. Ete. Când am zis eu să deschid atelier de restaurare pentru tablourile alea în bucătărie tu nu, că prind mirosuri şi că petele de zer ies greu. Bine că mazărea nu pătează.

    Da’… Nu ghiceai chiar tu din când în când în adrese de mail şi alte forme de scriere? În cafea ştiu că ghiceai ca să încurajezi lumea să debarce camioane întregi în faţa uşii, chestie pe care o înţeleg perfect. Zic şi io. Acum sigur, concurenţa nu lua prânzul în mod obişnuit cu Pythia şi Cassandra, da’ dă o şansă şi generaţiei tinere. Oamenii caută ceea ce vor să audă.

  2. Şi… Rhetta? Cum adică ai făcut pui?! Iar ai încurcat pastilele şi mi-ai luat mie Propranololul. Of şi vai de noi.

  3. Tonitza ala era ceva în tus si acuarela, nu ?

  4. veto, aia iti da in cafea , in bobi, iti citeste in palma sau in stele? maine poimaine pui de-o carte cu „dragostea la 90 de ani”. :))

  5. Nuuuuu… Tonitza e ăla cu oameni din care se văd numai ochii şi fondul. Aia cu tuş şi acuarelă e Tia Peltz.

  6. petronia, unde-ai vazut tu mazare care pateaza? ori e dulceata de soc? of of offfff

  7. Nu mazărea în sine pătează, ci sosul cu bulion. Reacţionează cu pigmenţii de culoare, că e uşor acid.

  8. hi hi hi ,da babele stiu sa faca mancarica de mazare?

  9. Nu era mai corect „o Tonitza”? Sau „un Tonitz”?

  10. Anaid, sper ca glumesti. Mazare ca a mea nu mia face nimeni. Sunt practic inventatoare mancaricii de mazare. Si folosesc bineinteles numai ingrediente secrete: mazare, bulion, carne, verdeturi, ghiocel si ciungam.

  11. Ce ciungam pui, Rhetto ? Giusifrut ? Cicleţ ?

  12. gasisi ghiocel? si carne? rhetto, traiesti pe picior mare! puf!!!!!! unde ziceai ca stai? mai ai mazare? pardon, carne in mazare?

  13. deci io zic ca mergeam shi io cu veta daca stiam!
    kiar ma oftic!
    da las ca poate-mi da adresa!

  14. Nu, Veutzu. Pentru că e vorba despre un tablou, pe pictor poa’ să-l cheme cum vrea. Astfel, putem spune că la licitaţia cutare s-a vândut un Morisot. Un Berthe Morisot. Aia era femeie, dar nu ea s-a vândut. Sau în fine, dacă a făcut-o e treaba ei, dar nu prea îţi vine să agăţi rezultatul pe perete.

  15. Rezultatul cleios :))

  16. Dar tot nu tocmai pe perete îţi vine să-l pui. Să-l pui cu mazăre, adică. Salvaţi tapetul şi aşa mai departe.

  17. Mochetul, nu tapetul. Pentru conformitate, semnat : Piticu Gras


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s