14 postcards in full colour

Babelor,

Azi, o noua postare la mai multe mâini – patrusprezece, cu toatele – în cel mai pur spirit al traditiei blogaritului în retea, pentru care surorile Marx au o feblete nedisimulata. Adunataram deci tot atâtea emotii estivale, fiecare de pe unde-a fost, este, s-a preumblat sau îsi face veacul. Numitorul comun e încântarea arhitecturala. Ca e vorba de solemnul frison edilitar sau de sinestezia bojdeucai ori a ferestii, iata deci patrusprezece carti postale semnate de autorii lor. Pe fiecare din blogurile respective – pe care va invit sa le frecventati – puteti gasi poze mai faine.

[voroncas, din Gent, Belgia] vignette neintamplatoare cu nouvelle vague in ea.

 

[caligraf, din Québec, Canada] Bureau du Registraire, Université Laval – quoi d’étonnant, si la prison ressemble aux usines, aux écoles, aux casernes, aux hôpitaux, qui tous ressemblent aux prisons?

 

[delaskela, din Bucuresti, Ro] 1927: atenuat, lipsit de chef, purtat de apele unui plictis fara iesire, imi beau cafeaua privind de pe balcon aceasta cladire veche, anonima, tacuta, de o solemnitate usor ponosita.

 

[utopia balcanica, undeva intre Tunisia si Algeria] mersul prin soare te invata sa iubesti spatiile inchise, prin urmare dumnezeul beduinilor sta la garsoniera si e foarte fericit.

 

[diacritica, dintr’un codru Germanic] casuta lu’ Alba–ca–Zapada. Sau a lu’ mamaia lu’ Scufita Rosie. sau poate a lu’ tanti care poftea la Hansel si Gretel, mai stii… de poveste, oricum.

 

[dragos, din Constanta, Ro] dupa 10 zile de concediu la Constanta, de’acum o saptamana, constat ca pentru mine orasul nu mai reprezinta nimic, in afara ca aici sunt mama si tata. am iesit din casa rar, am stat mai mult in vizuina camerei mele construita demult – singura sinonima copilariei si studentiei pierdute. noi sunt calculatorul, filmele fara numar, postarile pe blog si lecturile rahitice. numai cateodata briza mirosind a mare furisata pe geam aducea constanta la mine. trecerea intamplatoare pe langa cazinoul de pe faleza descuamat si batut de valuri rezuma stadiul prezent al orasului – toate vestigiile trecutului ce’amintesc cele cateva clipe de glorie stau in paragina. la fel, clipele de glorie ale copilariei si tineretii mele. acum orasul e altul, unul de tranzitie, plin de oameni neinteresa(n)ti, venetici familisti cu burti si masini si copii si buleli si viata trista, in contrapondere cu cativa ciocoi tineri fericiti in masini decapotabile – asa cum viata mea e alta, de bucurestean intelectual frustrat in cautarea multumirii de sine. doar ca, spre deosebire de oras, ce si’a lasat trecutul in urma, uitandu’l, eu il duc tot timpul cu mine, fericit undeva pe’acolo.

 

[musiualexandru marx, din Orléans, Franta] Hôtel Cabu, mic bijou al celei de’a doua Renaissance française  – perioada puternic marcata de stilul magnanimului rege Henri II – si prima cladire de acest gen din Orléans. Edificiul a fost ridicat in 1548 de arhitectul Jacques Androuet du Cerceau pentru un avocat, maitre Philippe Cabu, al carui blazon e vizibil pe fatada. Dupa legenda [sau dupa gurile rele] hotelul ar fi gazduit’o prin 1549 pe Diane de Poitiers, favorita regelui timp de vreo doua decenii…

 

[khronos: din Cluj, Ro] pare tipul de cladire in gradina careia stau pentru totdeauna pe post de ingrasamant pentru trandafiri negri o duzina de afrodite plinute proaspat deflorate si ce are drept paznic un dobermann lucios cu ochi aprinsi si bale insangerate. stapanul trebuie sa fi avut o familie completa, trei fii, o fiica si o consoarta cerebrala cu infatisare de vampa care sa se infrupte ziua dintr’o biblioteca selecta si noaptea din prunci fragezi.

 

[zamo.ca: din Toronto, Canada] Biblioteca Robarts @ U of T. cladirea impozanta de vreo 20 de etaje este cea mai mare din campus si totodata singura deschisa 24 de ore, ceea ce o face nu numai un excelent obiectiv turistic, dar si terorist. studentii care o impanzesc sunt cu ochii’n patru pentru atacurile din Newfoundland cu deltaplanul. a aparut atat in „Friends” in episodul „The One Where Joey Speaks French” cat si in „Numele Trandafirului”, nuvela scrisa de Eco la U of T.

 

[zamboni: din Helsinki, Finlanda] ..intotdeauna m’am intrebat daca vikingii au descalecat sau, mai degraba, au debarcat in Finlanda.

 

[zum, din Berlin, Germania] HU Berlin, Institutul de Fizica – la marginea orasului, aproape nestiuta [ajungi acolo daca ai prieteni matematicieni, fizicieni sau psihologi, daca ai treaba la biblioteca din zona – foarte misto, apropo – sau daca te incumeti o data pe an, in noaptea lunga a stiintelor], cladirea asta a primit ceva premii si a starnit admiratie si ura. daca aveti drum la Schoenefeld, opriti’va cu vreo doua statii inaintea aeroportului si plimbati’va un pic, e un ‘orasel’ ciudat si ultra-modern pe care foarte putini vizitatori ai Berlinului ajung sa’l vada.

 

[subteranienii, din Sibiu, Ro] foisorul din parcul Sub Arini e un loc care imi place mult. dupa cum se poate vedea, e un loc-umbrela, evazat si protector, pe care l’as lua cu mine si pe vreme de ploaie, si de soare puternic. cum nu pot face asta, ma ia el pe mine de fiecare data cand trec prin Sub Arini. foisorul se ridica mult deasupra „blatului negru” al parcului, cum zice Moni Stanila. dat fiind ca nu am postat poemul de sambata, profit de ocazia acestei sesiuni pentru a introduce fragmentul din primul poem al vol. Postoi Parovoz, intitulat am re[de]venit, care mi’a si inspirat, de altfel, postarea:

sunt puternica

stanca din mijlocul camerei sunt eu

si umbrela pe care o arunc deasupra capului

ca pe un lasou ma va purta spre turnul inalt

in care doarme Voronin

 

[adinab, din Timisoara, Ro] construita la inceputurile cartierului Fabric din Timisoara, se spune, mai precis in zona Printul Turcesc, cu un destin partial neaflat: de pe la 1920 se stie ca a fost vila unui farmacist evreu foarte bun la suflet, ca avea o curte mare si plina de tei si ca peste acea curte au fost construite bine dupa 1950 casutele de pe partea drapta a strazii Inocentiu Micu Klein, ca dupa confiscarea de comunisti si fuga/vinderea in Israel a familiei farmacistului a fost locuita de orfanii unui institut, care au ars tot parchetul pentru a se incalzi, si ca apoi a fost si e locuita de familia unui notar, ca este monument istoric si ca actualii locatari o tot renoveaza de 20 de ani.

 

[inczeklara, din Sud] less is more

Multumiri prietenilor.

Va pup.

Anunțuri

9 comentarii

  1. si noi
    si noi
    si noi pe voi!

  2. Aidoma exact întocmai asijderea la fel precum ca si…
    🙂

  3. Zamo.ca, din tonul de colaborare amicală internaţională, interbloggeristică şi interMilano că altceva nu-mi mai vine în minte al postării de deasupra înţeleg că e vorba de un salut, nu de o înjurătură sau de o scandare a galeriei dinamoviste.
    Oricum, mulţumesc pe această cale pentru călătoria imaginară prin galeria de imagini. Poate o s-o şi povestesc odată.

  4. Nu Alexandre: Şi noi, şi noi dar şi noi pe voi.

  5. Ai dreptate, Petronia, dar e si corect.

  6. [offtopic] bai musiu alex, mor in ultima vreme dupa cuvantu asta – ‘frecventabil’

    e hiper chic!

    fii atent in ce context beton l’am intalnit, recent:

    ‘istoric vorbind, trecerea femeii de la acuzatia de vrajitorie la cea de posesiune demonica pare a marca un progres considerabil: de acum e posibil sa’l frecventezi pe Diavol si sa scapi, totusi, de rug.’

    [evident, autoru e’un psihanalist Francez :)]

  7. Da, Murdoc,

    Contra-pondere la englezismele gen dizabilitati (moama, parca mestec creta când scriu asa o tâmpenie). Traiasca cucoana Chirita, sâ ni friecvientam ghini si sâ ni ghiftuim cu jamboani si fromaj.

  8. Senzational postul. Desi ma simt ca intrat aiurea intr-o sala la cursuri, la Arhitectura.

  9. Thanks, Veutzu, în numele tuturor. Avem planuri si mai si, timp s-avem.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s