DracuLa muzeu

Oamenilor,

Vin de la Dracula. Nu de la Bran care nu are nici o legătură cu personajul care nici el la rândul lui nu are decât o foarte slabă (din mai multe puncte de vedere) legătură cu Vlad Ţepeş, ci de la expoziţia organizată de MNAR. Nu m-a muşcat nimeni pe acolo, în schimb mi-a strivit cineva o mână dar asta e altă poveste care are de-a face cu oameni care nu se uită pe unde se aşază. Şi oricum nu se fac filme proaste despre aşa ceva, deci să trec mai departe.

Adică să încep. M-am dus la expoziţia asta cu gândul că o să fie un căcat de care o să pot râde şi cu ceafa, şi cu ochelarii, şi cu unghia de la degetul mic al piciorului stâng. Ei. Mărturisesc că mi-am luat o palmă de la MNAR pentru care sunt de-a dreptul recunoscătoare. E o expoziţie excelent documentată şi care mi se pare bine pusă în săli şi prezentată, care face exact ce aş face eu cu mitul lui Dracula: îl demontează logic şi îi reconstruieşte contextul sub toate aspectele. Istoric, artistic, militar, al superstiţiilor implicate în naşterea lui, literar şi cinematografic. Nu ştiu dacă n-o fi de vină că n-am avut satisfacţia de a mă enerva după cum promitea titlul („Dracula – voievod şi vampir”, acum recunoaşteţi că şi voi v-aţi aştepta la ceva imbecil) faptul că expoziţia e concepută de Kunsthistorisches Museum din Viena în 2008, ca reproblematizare a mitului la 111 ani de la publicarea cărţuliei lui Stoker. (Deh, la noi a mai durat doi ani până să ajungă, drumul e lung.) Care carte mi se pare în continuare absolut idioată, dar admirabilă şi respectabilă pentru puterea cu care a generat un mit.

N-o să mă apuc să vă descriu tot conceptul, pentru că găsiţi comunicatul de presă aici. Puteţi să-l citiţi, dar ca orice comunicat de presă sună sec şi din fericire în acest caz expoziţia e mult mai faină decât pare din descriere. Singura soluţie e, dacă vreţi să vedeţi ceea ce eu consider o abordare jos pălăria a unui mit, să vă duceţi s-o vedeţi cu ochii voştri.

Ca eu ce mă aflu, vă servesc însă şi nişte aperitive: mai întâi că facsimilele după documente şi cărţile puse în vitrine din pereţi sunt aşezate pentru persoane mult mai înalte decât mine, chestie neplăcută care s-ar fi rezolvat cu nişte planuri înclinate. Tot împotriva registrului meu de înălţime sunt şi luminate portretele mari. Nu că aş fi eu chiar microscopică, dar diferenţele mici de înălţime duc la diferenţe mari de perspectivă în cazul ăsta. Cam asta ar fi chestia de îmbunătăţit. Tot prea sus pentru mine e aşezată şi oglinda cuprinsă în instalaţia din penultima sală şi pe care scrie cu roşu (cum altfel?) „Vampirii nu au reflexie”. Mă gândesc că poate cineva ştie mai mult decât mine despre mine şi crede că ar fi mai bine să nu aflu. Ok. Dar şi pentru oameni mai apropiaţi de cer tot părea prea sus, ceea ce e păcat pentru că se pierde o chestie amuzantă. Tot amuzante sunt proiecţiile de fragmente şi trailere de filme cu Dracula din ultima sală. M-am uitat trei minute cât să-mi dau seama că aş fi murit într-adevăr dacă dădeam nas în nas cu Nosferatu, dar de râs.

În rest, poate sunteţi curioşi să aflaţi de unde vine alegoria Doamnei cu Coasa pentru Moarte, dar şi că în secolul al XVIII-lea unii se preocupau de faptul că manierele la masă ale strigoilor lăsau de dorit (Tratat despre mestecatul şi clefăitul morţilor în morminte. În care se arată adevărata natură a vampirilor şi strigoilor din Ungaria, de Michael Ranft, publicată la Leipzig în 1734, sau pe aceeaşi problemă – deşi asta pare pentru morţi mai avansaţi, gen ciclul 2 de putrefacţie – Disertaţie istorico-filosofică despre masticaţia morţilor, de M. Philippus Roth, 1769.) Nici măcar nu glumesc, deşi la fel nu glumea  nici Maria Tereza când a decis (la 1 martie 1755, după ce numise mai mulţi medici cu minţile acasă să investigheze cazurile de vampirism semnalate grămadă în Silesia) că trebuie un Edict pentru suprimarea superstiţiilor. Drăgălaş la el şi semnificativ pentru unde suntem în raport cu secolul al XVIII-lea: era condamnat clerul care încuraja practicile magice şi superstiţiile. Does it ring a bell (nu ăla din clopotniţă), popi care citiţi slujbe creştine pentru dezlegare de farmece? Aşa. Încă o observaţie de actualitate făcută acum 250 de ani, dovadă că evoluăm nu glumă. O explicaţie pentru epidemiile de vampirism din Banat care explicau densitatea de morţi subite în perioade anume: după câte un post. Scăpaţi de fasole şi urzici, oamenii se îndopau până crăpau. Literalmente. Poate vă aminteşte de ştirile pe care le vedem la tv invariabil de sărbători.

Mai departe, dacă ajungeţi la Sabatul vrăjitoarelor de David Teniers cel Tânăr reveniţi cu feedback: dacă ăla de deasupra şemineului nu e Omul de Tinichea călare pe un hibrid între lupul dacic şi anghila electrică. Poftim poză mai jos, dar de aproape se vede mai bine.

(Ca să nu isterizăm vreo susceptibilitate justiţiară auto-numită, na sursa: http://www.artofdrink.com/2009/07/david-teniers-the-younger.php) Tot fain în legătură cu tablourile, am un singur cuvânt: criptoportret.

În penultima sală, cea cu oglinda de care am zis, m-a intrigat un miros de vopsea proaspătă. Eram mirată tare şi mă uitam dacă are pe unde să scape din casetele de sticlă în care erau închise tablourile, conştientă în acelaşi timp că sunt perfect tâmpită dacă mă gândesc la varianta asta având în vedere că alea erau pictate acu’ mai bine de 200 de ani. Am aflat simultan apoi două chestii: 1. că se poate sta pe postamentul negru pe care erau puse nişte costume + o parte din instalaţia menţionată şi 2. de unde venea de fapt mirosul de vopsea.

Leitmotivul expoziţiei? Dincolo de invenţiile literare îndoielnic-zaharos-sângeroase (deci diabetice), zace adevărul incomod că oamenii cu creierul acasă şi cei cretini au convieţuit întotdeauna. Una peste alta, o expoziţie deşteaptă zic eu şi care merită 8 lei cât mi se pare că e intrarea. Eu, ca babă, normal că am intrat gratuit. Dar dacă vreţi şi voi la fel, pândiţi prima miercuri din luna următoare, că a ăsteia a trecut. Adică şi ultima, că expoziţia stă până pe 10 octombrie. Dacă nu, nu-i chiar vărsare de sânge suma aia, aş face eu o glumă proastă dar în context.

Anunțuri

15 comentarii

  1. Si mi mie se pare tampita toata povestea cu Dracula… Dar dupa postul asta, ii voi mai da o sansa 😉

  2. dar la o carciuma nu puteai sa te duci… petronio…

  3. Pitice, ai vazut tu crisma unde sa te duci cu 8 lei si sa fie gratis ceva pentru babe? Poate copirseu.

  4. depinde de copirseu. daca e un copirseu wordpress, da, e gratis.

  5. Veutzu, tocmai că mintea din spatele expoziţiei ăsteia nu prea îi dă nici o şansă. Cam de asta mi-a plăcut.

    (Piticegras, nu puteai să taci şi tu. Taman la cârciumă am fost şi am băut o găleată de Bloody Mary. Cum să nu halucinez ce-am scris aici? Sssst…)

    Dragoane, tu mai bine nu te du pe acolo că ăia sunt puşi pe demontat mituri. Parcă vezi că te trezeşti separat în şarpe şi aruncător de flăcări.

  6. mai bine zis, flacara si aruncator de serpi. ca tot timpul arunca cu serpi in mine. te rog sa il moderezi imediat!

  7. Nu pot să îl moderez aşa netam-nesam, Pitice. Că arde. Tu l-ai făcut flacără liberă, nu eu. Şi apoi, aruncă numai şerpi mici şi numai după ce le-a scos dinţii.

  8. da sa arunce cu niste absinturi, il doare mana…

  9. Păi e Dragon, nu Van Gogh beat.

  10. lasa ca stie el. si sa le dirijeze spre gura mea! pe rand.

  11. Pitice, ce’ai mah? Cind arunc eu cu serpi in tine? In ultima vreme iti iau apararea pe unde te gasesc bagat la colt si tu…

    Petronia, nu ma duc tocmai ca risc sa le demontez demontarea de mituri si stii ca’s baiat bun, nu vreau sa pun oamenii in situatii jenante. Si oricum sint satul de Dracula pina peste cap. Nu’i loc in care sa ma duc si sa auda aia ca’s roman sa nu inceapa cu intrebarile despre Dracula. Cred ca am tinut discursul de demontare de citeva zeci de ori pina acum. Il stiu pe de rost.

  12. pardon, era „tocmai pentru ca”

  13. Dragoane, asta nu este nici măcar o recomandare deşi conţine unele îndemnuri. E mai mult o sumă de observaţii. Ştii doar.
    Eu la demontarea ta mă refeream, a lor e remontată destul de bine şi încheiată cam la toţi nasturii. Serios. Eventual să te deranjeze amestecul de medii şi de categorii de surse, dar şi ăla are meritul lui.

  14. Ah, pai eu ma refeream strict la demontarea demontarii mitului meu, nu la al lui Dracula. Sint convins (pentru ca o spui tu 😉 ) ca la capitolul asta au facut treaba buna.

    Daca te gindeai la discutia noastra pe marginea utilizarii multimedia in arta, amestecul ma scoate din pepeni doar cind este gratuit si rezervat impachetarii unui rahat intr’o poleiala cu multe fundite. Am o banuiala ca nu este cazul aici.

  15. Tocmai fiindcă mi-am amintit de discuţia aia şi că avem opinii tare asemănătoare în direcţia asta. Aici pur şi simplu e acoperirea tuturor bazelor unui mit creat la ciocnirea a două Europe. Ceea ce e fain.

    … Dar se poate şi o abordare mai light. De exemplu pentru armele expuse, care provin dintr-o colecţie faimoasă. Sau dacă vreţi să râdeţi de cât de proşti au fost dintotdeauna oamenii şi de cum mentalitatea OTV a precedat cu mult forma care i-a adus numele.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s