Epilog

Babelor,

Aseara pe la chindie ciufuleam si eu tacticos taciunii din barbechiuul de pe terasa consulatului francez al blogului nostru. Vinul rosu astepta cuminte-n carafa, ceafa de porc sfârâia apetisant, curul peizan al vecinei din curtea de alaturi aidoma, sub ultimele raze de soare estivale. Brad Mehldau mângâia diafan pianul pe undeva prin sufragerie. Ce naiba, uichend linistit, you get the picture.

Brusc, suna telefonul. Raspund, curios.

-Mmghfffuhhhmf !

-Allô ? zic, nedumerit. Voulez-vous répéter, s’il vous plaît ?

-Grrmmgbgghmff ! Gghhrpdm ! Vhhzdmmhhssbgb ! Bgbntu ! Bgbntuuuu !

-Je vous entends très mal, qui cherchez-vous ?

-Vgnplmrpdnzz ! Bl ! Bgbntu ! Bgbntu !

Hait. E groasa. Bgbntu ? Atât mi-a trebuit. Am mirosit instantaneu pericolul si sângele meu n-a facut decât o tura, cum zic bastinasii pe-aici. Strig la vecina sa-si miste curul ala pârlit si sa aiba grija de barbechiu cât lipsesc, ma sui în avion, destinatia Bucuresti, aterizez. Fac un mic detur prin Militari sa caut întariri. Dau peste Piticu Gras, care lacrima melancolic peste o bere calda pe terasa de lânga Cora si-i facea ochi dulci lui Carmen de la buticul-agentie de voiaj Magnifique Tours.  O-ntreb pe Carmen la cât închide, ca sa stiu când sa-i dau piticul îndarat. La noua, zice. Bun. Arunc o vesta anti-glont peste Piticu Gras, îl sui cu tot cu bere în Renoul lui, punem niste Kalashnikoave si un sac de grenade ofensive-n portbagaj, demaram cum putem si ne oprim la Petronia. Îi expun febril Petroniei situatia, facem o cafea, niste clatite, scoatem hartile, înfigem niste stegulete-n ele, îi aratam Piticului unde e buda, polemizez cu Petronia pe tema expresionismului abstract, arunc si pe ea o vesta anti-glont, scoatem Piticul cu tot cu bere si vesta anti-glont din buda, luam Renoul si plecam. Ne oprim la Crama lui Oancea din Piata Vitan, luam niste sticle de Feteasca regala cu dop de pluta, bem vinul, buzunarim Piticul de o bricheta chinezeasca, ardem dopurile, ne dam cu negru pe obraji si demaram iar cum putem catre apartamentul surorilor Marx.

Proptim berea si Piticul la usa de la intrare, ne potrivim ceasurile, îi punem si Piticului un ceas potrivit. Facem diversiune, adica dam un SMS piticului sa sune la usa, moment în care Petronia si cu mine dam asaltul pe geamul de la baie.

Si aici va rog sa va tineti bine. Rhetta zacea în cada, legata cu niste catuse de inox de caloriferul din baie, cu un calus în gura si un Nokia între degetele de la dresuri. Întelegem ca ea daduse alarma, o linistim si îi punem o perfuzie, luam mobilul, sunam la SMURD ca era cam denutrita si, la semnal (an-tan-tiri-mogodan, cara-cara-si, principala mo-rin-go. Gooo !), Petronia si cu mine luam sufrageria cu asalt.

Surpriza fu pe masura asteptarilor. Peste cine dam ? Peste Bagabontu. Da, babelor, Bagabontu. Licheaua aia sub-umana, gunoiul ala mutant, scursura aia malodoranta, javra aia care ne parazita blogul cu câtava vreme în urma. Scârnavia aia respingatoare avea un pistol îndreptat în ceafa Vetei, pe care o obliga de câteva zile bune sa scrie pe blog tot soiul de postari halucinante, cum ca vindem blogul si asa mai departe, nu va dau detalii ca sunteti la curent.

Petronia îl someaza sa se dea prins, jigodia refuza, drept pentru care Petronia goleste artistic un încarcator în el  si-i transforma creierii într-un magnific tablou jumate fauvist, jumate dadaist. Sarim de gâtul Vetei, ne pupam bălos si sonor, facem cu mâna ambulantei care tocmai o intuba pe Rhetta în drum spre Cedars-Sinai Medical Center, recuperam berea si Piticul care adormisera pe presul de la intrare si – mereu cu cartus pe teava – deschidem precaut camara ca sa luam o damigeana cu visinata de Buzau, sa sarbatorim momentul. Iarasi surpriza. Peste cine dam ? Peste un june neras, cu un tricou negru cu dungi albe orizontale. Ne roaga sa-i crutam viata, admitem, îl legitimam si ne zice ca-l cheama Roberto, zis Bobiţă si ca e prieten cu Piticu Gras. Se jura ca-l obligase Bagabontu sa ne cumpere blogul, nu-l credem si-l dam pe mâna lui nea Gigi de la sectia douasunu din Militari. Acum cica ar avea un tricou alb cu dungi negre verticale, preventiv pentru douajnoua de zile. Nu stiu.

 

Later edit: Rhetta e bine-mersi, mâine se externeaza. Sa nu va prinda cu ciorapi verzi, ca stiti voi ce.

Anunțuri

58 comentarii

  1. ufff, rasuflu usurata 🙂

  2. Natürlich, Meea. Unde mai pui ca pentru scorpii în perioada unu-unspe octombrie e cu drum de seara, fante vânjos, pat lat si bucurii în re major.

  3. Alexandre, te cred pe cuvânt având în vedere că nu-mi amintesc nimic de azi-noapte dar am două cucuie. E posibil să ai dreptate dacă mă iau după ce am găsit în apartament mai devreme: sticle sparte peste tot, cada plină de litere de sms-uri împrăştiate haotic. Pisicile, Rhetta şi Veta lipsă în schimb un miros ciudat de frică plutind vag. Deci Alexandre, lipsesc doi. De fapt dacă ne luăm după Veta (şi doar faptul că are şoc post-traumatic nu înseamnă că nu e credibilă la fel cum nu înseamnă că nu e scindată în multe personalităţi printre care şi una de Nero) mai sunt încă cel puţin trei ascunşi pe acolo. Deşi nu-i exclus să-şi mai amintească altele. Ar fi drăguţ dacă printre ele s-ar număra şi ce-a făcut cu pantofii mei gri, care merg foarte bine cu ciorapii verzi pe care o să-i arborez obligatoriu în ziua externării Rhettei.

    Rămâne totuşi problema vindecării Vetei. Rhetta a zis că nu scoate nici o literă până când personalităţile soră-sii nu reintră în nişte limite numerice normale, adică două-trei. Iar eu încă am extinctorul sub pernă.

  4. Petronia, afirmativ. Roger dodger sau cinq sur cinq.
    Pisicile, naiba stie. Bijou nu stiu pe unde e, pe Schmidt însa l-am oprit în ultimul moment sa hapaie creierii bagabontului, nu de alta, dar – mai stii – poate colcaie de toxoplasmoza si ar fi pacat. Plus ca e un tablou misto, rama îi mai trebuie si-l bate la cur si pe Francis Bacon. Îl vindem la Richelieu-Drouot si platim spitalizarea Rhettei, ba ne ramâne si de-o croaziera în Wallis si Futuna, am amici acolo.
    Asa. Cucuiele de la Piticu le ai, a vrut sa arunce cu sticla de Ursus în ce ramasese din bagabont si n-a nimerit. Sa zicem ca sunt collateral damages si sa-l iertam, mai ales ca are trecere la Carmen, acum cu vesta aia pe el. Aud ca a scris FBI pe spate cu var luat de la tencuiala de pe scara blocului.
    Veta e la mine, încerc o terapie cu gutui. Keep in touch.

  5. Alexandre, deşi pricep că grija unui proprietar de animale se îndreaptă spre ale lui mai întâi şi le urez şi lui Bijou şi lui Schimdt numai creieri sănătoşi de hăpăit, eu mă întrebam pe unde or fi dispărut cele cinci pisici marxiene: Buck, Luck, Duck, Puck şi Fuck. Doar nu le-o fi mâncat ăia. Adică nah, Bagabontul sigur nu, că cred că am ne-am putut uita destul de amănunţit la maţele lui şi ţi-ai fi amintit.

    Deci aşa cu cucuiele. Bine. Atunci să afle că refluxul gastric trece cu următorul amestec: suc de lămâie, bere, oţet, vin, drojdie şi trei şaorme. Se serveşte cu vinaigrette, evident. Şi pe urmă se stă 40 de minute în mâini, cu capul în jos. Garantat.

  6. Aaaah, acelea ? Nuuu, nu le-a mâncat scursura aia de bagabont, nu. Ca orice pisici, au noua vieti si ale naibii sunt înca la prima, mai au înca opt jokeri, asa ca… Erau toate sase (inclusiv pisica de argint) în debara, pitite dupa masina de cusut Singer si s-au bucurat (si gudurat) tare când m-au vazut, doar suntem neam, nu uitasera ca sunt de-al lor si ca ma cheama si von Glück. Deci festin de crochete si guzgani, fandacsie mare.
    Cât priveste refluxul gastro-esofagian, cum se numeste poporal, recomand „hold za saorma”, niste suc de lamâie pe un cubulet de zahar e e-ajuns. Ah, recomand si panofi fara sireturi si încaltator lung, ca sa nu te-apleci post-prandial la îndeletniciri anti-peristaltice. Ca terapie adjuvanta, niste vin.

    Ah, si la matele aluia s-au uitat gândacii de bucatarie de la IML.

  7. Nu. Pentru că tocmai am încercat să-mi pun capul pe pernă şi m-am lovit cu cucuiele de stingătorul de incendii deci nu numai că nu dorm eu dar am trezit tot blocul, don’t hold the shaorma. Completaţi de fapt cu o oală de sarmale.

  8. damn!….cate chestii am facut aseara… ziceti voi ca am supravietuit? pana la urma am nimerit-o pe petronia cu sticla aia de ursus? headshot?

    carmen e o bun? harnica? om?

  9. Carmen e sârguincioasa, devotata si are suflet marinimos, piticule.

  10. pitice , tot tu ai ieshit cel mai bine la afacerea asta!
    cata shpaga ai dat?

  11. sigur ca am iesit bine. am iesit sa iau niste beri si cand m-am intors plecase toata lumea ca sa participe la postarea urmatoare.

    si nu sunt prieten cu niciun bobitza. prietenia implica alte chestii. ca cum fumezi tigarile cuiva si ala nu se supara.

    si de ce adorm mereu in povestea asta? petronia de ce nu adoarme? ea de ce face tot cu pistoalele, salveaza oamenii, apare la tv si asa?

  12. Piticule, stii bine ca Petronia nu doarme niciodata. Dar chiar niciodata. Si stie sa bata morse pe tragaciul de la pistol. Da, salveaza oameni, apare la TV, aduce ploaia, face vin bun, friganele, clatite si asa mai departe.
    De ce adormi nu stiu. Ti-o fi facut Carmen farmece, dar esti creditat ci izbânda ? Esti.

  13. Pitice, eu nu adorm niciodată pentru că povestea e spusă în spiritul respectului pentru adevăr. De aia a şi scris Alexandre că nu în mine ai încercat să arunci sticla aia. Fiindcă pur şi simplu n-ai face aşa ceva niciodată. Nu?

  14. sa arunc sticla de bere din mana? niciodata! jur.

  15. Pitice, vezi, aici e alta definitie a prieteniei, în afara aleia cu tigarile prietenilor pe care le fumezi.
    Deci prietenie e ca cum ai da sticla de bere din mâna pentru un prieten.Deci nu esti în stare de asa ceva ? Nici macar când e aproape goala ?

  16. Numai dacă s-a terminat berea din ea. Din nefericire pentru tine nu miros a bere, deci varianta e încă posibilă şi alibi-ul nu funcţionează. Zi mai bine că aveam un ţânţar pe frunte sau ceva şi ai aruncat cu ce aveai mai la îndemână ca să mă fereşti de West Nile Fever.

  17. nici goala piticule? faci colectie? le pui la insectar?

  18. :)) ne-am dus dracu cu totzii de la atata bautura.

  19. Aiurea, Anaid, suntem sobri si pe sec.

  20. de ce strigati toti la mine!? ce am gresit? ce e aici? panoul lu politia va informeaza?

  21. Fiindcă mai bine să strigăm noi la tine decât să strigi tu la noi.

  22. Piticule, zau, cine striga ? Noi aici scriem toti în soapta, cu litere marunte.

  23. marunte, marunte, dar io tot le vad. scrieti si mai marunt!

    ma duc sa vad „the rebound”. dar tot mai trec pe aici sa verific. nici nu stiti cand trec….

  24. Sa scriem cu alb pe alb sau cu cerneala simpatica ? Da tu contrastul la mic, ce zici ?

  25. Pitice, dar şi mai bine pune-ţi ochelari de soare. Dacă mai ai. Şi atunci o să vezi cum odată cu ei vine şi liniştea mult-visată. Da, o să vezi liniştea. Ce spuneam că beau? Aşa.

  26. ei nici chiar asa. acum eu ce mai citesc?
    petronia? te mananca fruntea si nu stiu?

  27. A, iata Piticu. Cum a fost la cinema ? Subtitrarile erau OK ? Sa adoptam fontul ?

  28. Subtitrările erau mici-mici (cu deja faimosul font de 2) şi, mai important, dialogurile erau în şoaptă. Nu-i aşa?

  29. subtitrarile au fost bune. adica se potriveau cu ce ziceau aia in film. ca erau de la felixuca & co.

    dar filmul nu a fost ok deloc. ma mir ca a fost asa laudat.

  30. Aveau floricele la cinema ? Înghetata ? Fotoliile erau confortabile ? Povesteste si tu, sa vedem daca merita.

  31. poate ca aveau. nu stiu. io am vazut filmu acasa. ca sa beau un vin si sa fumez cat vreau. am zis ca am baut un vin? ai vazut ca am zis vin? vin.

  32. Stai cuminte Pitice că am făcut infarct de prima dată. Alexandre, cred că Piticu se abonează la portbagajul de care ziceai. Excelent. În curând va trece pe WordPress. 😀

  33. Mâine mai umplu un portbagaj.

    Piticule, daca treci pe wodpress sper ca nu pui iar gazon si aspersoare, da ? Ah, si pe wordpress e vin bun, fin, ai sa vezi ce-ai pierdut pâna acum, dar te ajut sa recuperezi, mergi pe mâna mea.

    În vreo doua zile, reiau sezonul oenologic. Te asteapta un alb de-ai sa blestemi cutuma spritului, zau. Parol !

  34. daaaa!!! ieeee!!! aveti toti cate o bere de la mine! sa bem!

    sa fim prieteni!

  35. Trădător de patrie şi Bacchus ce eşti. Se juca cu sentimentele noastre, Alexandre. A vrut să ne vadă bucurându-ne, sadicul îşi imagina faza asta încă de când bea bere din sticla de vin uitându-se la film.
    Cât sadism, dom’le. Parcă eşti rudă cu noi.

  36. Pai suntem. Numa’ berea aia sa nu ne-o zvârli-n teste. Mai stii ? Daca e buna, o s-o si bem, dar nu dupa vin, ca e un chin. Stii si tu, Pitice. Vinul dupa bere, e o placere. E timpul sa-ti faci si tu niste pleziruri.

  37. bai acestia! am baut vin la film pentru ca asa se bea la vin un film.

    din pacate belestemul lu musiu a ajuns aici. vin astia cu beri. ma ia daci….

  38. Oooo! Daaaa! De când aştept o nouă recomandare de vin … şi nimic! Ne cam duci cu zăhărelul, musiu!

  39. Păi vin şi cu pâlnii, Pitice? Sper că mai ai cartofi. Vezi că varza aia, dacă tot n-ai mâncat-o, ajută şi la durerile de cap.

    Nipedaros, ne pare bine că ai înviat cu pretenţii aşa vivace. Înţelegem că ai fost plecată în turneu şi sperăm că toamna se numără şi lăutarii.

  40. Îmi pare mie că sunt dezvăluitori în mijlocul nostru, altfel, oricâte premii am fi luat în turneul ‘cesta, greu de crezut că s-a auzit până la surorile Marx! Hm!

  41. Soro, unde umblasi ? Bausi vin machidon sa sarbatoresti medalia de aur la Campionatul mondial de triluri si vocalize si uitasi de noi.

    Asa cevaaaa.

    Bun, redeschideea sezonului oenologic astepta: unu: sa se termine cu berile estivale: doi: sa ma duc la Foire aux vins si trei: sa te trezesti din mahmureala.

    Cât priveste marinarul grabit din barul de la Barcelona, cine duce pe cine cu gluoza ? Aud ?

    Piticule, lasa, ma, ca te exorcizez cu ceva. Nu te teme.

  42. Nipedaros, urechile mele au sensibilităţi aparte la frecvenţe necunoscute.

  43. @musiu: Io? Io am de-a face cu glucoza? Ba să fim iertaţi, dar tu ai ratat ocazia! Te-ai preumblat prin târgul Bucureştilor, fără să dai pe la taverna unde în fiece seară, lăutar sârguincios fiind, îţi cânt despre marinarul cu pricina!
    Care vin machidon!? Acolo era loc pentru Piticu! Numa’ bere ne-au dat, nemernicii!

    @petronia: îmi plac urechile tale! 😀

  44. Soro, am fost. Era lacat la poarta si scria cu carioca pe carton ca e concediu de turneu. Deh. Da’ pâna nu-mi susuri slagarul cu pricina la ureche, zau ca n-am stare.
    Auzi, cum naiba v-au dat aia numa bere, ca io baui aci, în tzara Frantza un Vranec, o binefacere. Acu’ doua saptamâni.

  45. Nipedaros, ne pare rău de suferinţele de care ne povesteşti, pare cu adevărat traumatizant. Bine că te-ai reîntors în crama lui Alexandre, pe care acum trebuie s-o seci în răzbunare. Mai ales seci, dar merg şi demiseci.

    Cât despre urechile mele, mie îmi place mai ales ce aud ele câteodată. Mai puţin alarma de trezire a telefonului, dar nu e vina ei. Ar putea să-mi cânte şi un cor de îngeri că tot trompeta Judecăţii de Apoi zgâriind pe tablă mi s-ar părea.

  46. Nz! Nu mă păcăleşti aşa uşor! Nici pe straduţa tavernei n-ai călcat măcar! În luna lui cuptor porţile au fost laaaarg deschise! Şi abia în luna lui gustar, pe la sfârşit, s-au abătut niţel, dar nici poveste să se închidă de tot! Aşa cevaaaa!

  47. Crama e open. Da, da, 24/7, nu ca jardenul ala unde numai greierii cântau.

  48. Piticu e cel mai tare, fara el nu reuseati :)))

    😀 bravo!

  49. Sigur că e. Bea vin numai ca să ne iasă nouă ochii din orbite de uimire, doarme în condiţii de asalt (îţi dai seama ce tărie sufletească e necesară pentru a face asta!? De Terminator!)… De ciudă, Chuck Norris tocmai s-a sinucis ingerând bezele.

  50. Sa amintim ca Piticu a câstigat la tombola de unu mai de la uzina un stagiu de antrenament de o luna cu Bear Grylls. Are diploma, mi-a aratat-o mie. Si cum a terminat sef de promotie, a primit cadou si un pumnal cu desfacator de bere incorporat în mâner.

  51. N-ar fi neinteresat de menţionat că în urma acestui eveniment Bear Grylls s-a reprofilat pe supravieţuire urbană: trezindu-se într-o junglă fără bere şi ponei, fără ţigări şi nici urmă de Shakira, Piticugras s-a revoltat, a omorât toţi vânătorii de capete, a scalpat toate pumele şi l-a luat pe Bear de mână râzând de el că asta numeşte el junglă şi că o să-i arate cum se supravieţuieşte în Bucureşti. Episodul cu Bucureştiul, bineînţeles, n-a fost filmat pentru că strălucirea Piticuluigras (el zicea că-i Soare, nu io) a distrus toate camerele. Dar restul e deja istorie.

  52. Gratie Piticului, Bear stie sa doarma în gropile din carosabil fara crengute de semnalizare, râcâie tencuiala de la subsoluri în cautare de apa, prajeste igrasie, îsi face buton la lift din sireturi, flotoare din sticle goale de bere, stie sa schimbe un cauciuc în mijocul Pietei Rosetti la opt dimineata, aluneca precum un alpinist pe firele de troleibuz… S-a taiat la montaj, pacat.

  53. Cel mai păcat e de scena în care găsea apă în staţia de metrou de la Romană. Serios acum, a mai văzut careva cum gâlgâie izvoarele pe acolo, pe la baza stâlpilor? M-am holbat trei ore la o cascadă azi, e chiar foarte relaxant. Nu pot să cred că la un moment dat o să ne înecăm ca şobolanii pe acolo, trebuie să fie un program de arhitectură urbană modernă cu pereţi şi stâlpi de apă şi cascade subterane. NU?!

  54. Am vazut, am vazut. Sunt ca fântânicile alea din marile magazine de kitch. Înlocuitoarele vajnice ale pestelui de sticla de pe televizoarele Opera H2. Sau Diamant.

    Sa privim aici.

    Supeeeerb.

    Acum sobolani sunt mai putini, îi vâneaza Bear Grylls cu sageti cu vârfuri din capace de bere, otravite în conserve de fasole cu cârnati.

    Petronia, Sa nu stricam specificul local si sa nu transformam statia Piata Romana, cu peron pe partea lipsa, în ceva à la Ludwig Mies van der Rohe.

  55. erata : kitsch

  56. A, nu Alexandre. Perdelele astea de apă au o discreţie de bun-gust, serios. Numai prin pereţi şi prin stâlpi umblă, în rest se manifestă precaut şi timid la baza numitelor structuri zise de rezistenţă devenite de îndoielnică rezistenţă. Un susur ici, un luciu colo… Să-mi aminteşti când te mai prinde Bucureştiul să mergem „la cascade”, o să ştiu despre ce-i vorba.

    Parcă vezi că de-ai naibii bagă ăştia pisici în galerii ca să mănânce cascadele… Cu şobolanii bătălia e prea banală, nu reprezintă o provocare.

  57. Petronia, anvizajezi o croaziera cu metroul U-boot ?

  58. Alea nu erau etanşe? Mai degrabă ceva croaziere cu strecurătoarea. În strecurătoare. Croaziere-ceai. „Bine aţi venit la bordul strecurătorii Crizantema, vă rugăm alegeţi-vă pliculeţul de ceai în funcţie de destinaţie. Veniţi cu zahăr de acasă, linguriţele sunt asigurate de Metrostrecur.” Zău, un adevărat hit turistic, o nouă destinaţie pentru wreck diving.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s