Alta ghicitoare babana

Ma copii,

Va dau doar jipegul, în rest îmi povestiti voi ce si cum, da ? La treaba, hai sa va vad.

Ca de obicei, premii colosale.

Fiti cuminiti,

Va pup.

Anunțuri

151 comentarii

  1. E dupa ploaie, oamenii au fost stersi cu tot cu umbrelele sau au fost dizolvati in apa, cel mai bine se mixeaza cu apa lichiorurile.

  2. pictura pictata de elefantul Grivei de la circul globus. eeeh? am castigat?

  3. Luat nota de primele doua raspunsuri. Mai asteptam.

  4. e undeva prin Asia…

  5. dar de ce sa mai asteptam? am raspuns corect! fie, nu e elefantu ala ci foca cristina. tot aia e. a pictat bine. jpegul tau nu e foto. da-mi premiul ala imediat!

  6. Ai rabdare, piticule, nu te grabi ca fata mare la maritat sau ca musca la caramel.
    Si am spus detalii, da ? Nu fi zgârcit.

  7. detalii zici? na detalii:

  8. Da, Piticule, si eu am avut o maimuta cu care jucam badminton în gradina, dupa care ne turnam coniac si fumam trabucuri.
    Nu te-ndeparta de la subiect, dezvolta PRIMA idee.

  9. Nu inteleg ce este de povestit, intrebarea este de ce nu intra la apa pachetele de hartie, de la lichior?

  10. E din Starsky & Hutch. New York in anii 70 spre 80. Ceea ce mi se pare impresionant insa in poza asta, dincolo de chilotii de hawaiianca pusi la uscat, de culori etc., este numele firmei din stanga sus: PARAGON PAINTS. Wow! Nu e un nume perfect?…

  11. Mastic, de povestit era ce e si cine e autorul. Si ce. Iar chestia – ametitor, Veutzu, nu-i asa ? – nu e deloc o poza. E o pictura, se cheama Supreme Hardware, e semnata Richard Estes si e de prin 1974.

    E vorba deci de hiperrealism, sau photorealism, cum îi spun americanii, curentul asta oarecum opus pop-art, deviza fiind tehnica picturala halucinant de realista, cu precizia – si iluzia unei fotografii…

    Uite, spre o pilda aici:

    http://art-maniac.over-blog.com/article-31401516.html

    Fotorealism, da. Tehnica ametitoare, impresie de foto de mare rezolutie si totusi ulei pe pânza, cel mai des. Sa fi pus tabloul lui Jerry Ott, ala cu motocicletele, nu vedea chiar nimeni ca nu e poza…

    E drept, tehnica lasa subiectul pe planul doi, temele fiind de o banalitate crunta (dar asta e si scopul, ca iluzia sa fie cât mai desavârsita)

    Mai vorbim…

  12. haineken beau… B-)

  13. ce e cu petronia? are west nile si nu ne ziceti!? vreau sa stiiiu!

  14. Am West Petronia. E grav. Sunt în carantină. Cu eforturi uriaşe reuşesc să mai scriu câte o literă, apăsând tastele cu paiul cu care beau shake de ciocolată şi brânză topită cu oregano.

  15. aaaa, esti in oregon, texas. pricepem.

    semnez in numele unui un grup de cititori ingrijorati.

    chiaburo! speram ca te-au vazut aia din aeroport la body scan. toata!

  16. Au făcut şi poze. Din nefericire pentru ei nu vor apuca să le publice decât printr-un medium.

  17. maine sunt toate pozele pe facebook. sau mai rau. pe wikileak.

    bine macar ca nu ai mana rupta. uh.

  18. Dacă o să fie un pic maronii nuanţele, să ştiţi că nu-s făcute în sepia. Culoarea provine de la locul unde le-am introdus în cei care le făcuseră, înainte să-i introduc pe ei la rândul lor într-un motor de avion.

  19. cu reactie sau turbopropulsor? sa stim ce iese indaratu lu avion.

    ce goth scrii azi. esti adorabila! uh! uh!

  20. Cu strecurătoare, deci n-o să iasă nimic notabil din avion. Iar ce rămâne va fi reintrodus în circuit sau dat păsărilor care tot intră prin motoarele avioanelor, trebuie să mănânce şi ele ceva.
    Ştiu să-mi acopăr urmele, ce dracu’.

  21. mai taci. te stie tot netul de acu ca nu stii cum arata conopida.

    of, of. ce folos sa stii stringuri, mezoni, paradoxu lu fluture, daca nu stii fierbe o conopida? eh?

  22. Eu sunt tester kamikaze. Na.

  23. ;)) tu esti femee.

  24. Nu-s, mi-am făcut analize. Sunt sănătoasă, bine merci.

  25. pai da, va faceti analize, faceti mancare, faceti copilu necesar, faceti galagie, dar sex va arde la sutien sa faceti. nu e firesc. pur si simplu nu e.

  26. musiu, ma tii pe jar unde-i „minunea” asta de strada? si gunoiu cine-l ridica, mai da-mi un indiciu,ceva!

  27. Minunea de stradă e probabil într-un muzeu sau într-o colecţie particulară (înclin spre ultima variantă), iar gunoiul îl ridică probabil Uniunea Artiştilor Plastici arondată zonei.

    Simt în bătaia vântului şi în ritmul de cădere a frunzelor că a venit vremea să-mi spun şi eu părerea în legătură cu realismul fotografic. Ea e următoarea: o dexteritate tehnică absolută. Atât. Asta nu impresionează în nici o artă.
    Şi are dreptate Veutzu: chestia cu Paragone Paints aruncă tabloul ăsta într-o dezbatere teoretică asupra artei veche de secole (în care se bagă capete bune, de la Platon şi Aristotel la Leonardo), în care el – tabloul – e un statement. Bună ideea, amuzant de inteligentă trimiterea şi salvează lucrarea de la inutilitatea pe care eu o văd în realismul fotografic.

  28. si piticugras nu are dreptate nicaieri?

    parerea mea ca photoshopist, ba nu adobist (cu toate) e noi incercam sa distrugem o poza, nu sa o imbunatatim (asta se face la reviste de glamour) dar ce vroiam sa zic?

    alexe, pozele perfecte „facute” din mouse, nu au prins nici pe net.
    nu zic, te uimesti un pic la ele dar simti golul, ca e computer. daca ai stii photoshop ai intelege…

  29. Petronia, întru challenge, ca tot vad ca n-avem somn: care e statement-ul unui Rothko ?

  30. tronia e lemn. a adormit desi a dormit . paradoxal. eu cred ca are un pizd. secret.

  31. de ce pula mea vorbesc ca robotu?

    ma urasc. dai si tu berea aia baaaai francezule?

  32. Asta da expresionism abstract, Pitice. Ba as zice chiar expresionism abstrus. Intake manifold inspired.

  33. de fapt care e subiectu in postarea asta? ca sunt cam pierdut pe aici. e cu femei? cu bere? gagici? fete? petronii?

  34. Nu, Piticule. Flori, fete sau baieti. You choose.

  35. munti sau cantareti. as alege o vodca. tocmai am baut una si am asa o o pofta. fug la bancomat sa scot bani. sa ma ia dacii ca sunt betziv.

  36. Daca nu ai vin în casa, ce sa-ti fac. Stai la garsoniera ?

  37. inca nu, pe a 4 dim. acu am bere. tu ce zici. aricii e bine, vecinii cumsecade, totu e in regula?

  38. Petronia, garbeste, ca Piticu e-n time-out la şachira’s licăr stor.

  39. Era-nchis ? Aricii doarme la japonez pe terasa.

  40. kk, nu mai scrie cand gandesc eu! te bat! o sa creada lumea ca srau la garsoniera ora 4 dim.
    am 3 camere inutile. nah. acu sunt utile ca sta oaie aici. altfel nu.

    dar vin sa nu mai aud niciodata! a fost un cosmar….

    6 zile am bolit dupa el…

  41. nu auzi mah ca tronia e lemn? doarme ca fumata? i-a placut si viatza….

    nu avem tronie azi. decat pe la 4 dim.

  42. Piticule, daca tu cresi ca BFL-ul ala, Cetera demisec la doi litri e vin, trebuie sa ma ocup serios de tine.

  43. Aiurea. Petronia si cu mine savuram un Pauillac 2003 de la baroneasa Rotschild, sa crape burjuii.

  44. coae, pana aici! ca ne aude tot internetu…

    eu nu beau cetera. eu beau doar murfatlar sau dealu mare. dar si din alea aleg.

    iar bergen la 2 litri e un compromis de kk. nu o alegere.

    sunt chestii de care radem sau nu. ador alcoolu dar nu ma pis pe ficatu meu.

  45. Înseamna ca ai fond bun, transaminaze marunte… sa mai lucram la podgorii. Om fac din tine.

  46. kk, tronia sforaie de ii tremura tzatzele acu.

  47. Crezi tu. Petronia nu stie ce e aia wake up call, veghem împreuna acest splendid Puligny – Montrachet.

  48. bai alexandrule. lipovean de sange nu inseamna alcool. eu fac filme 3d. pula mea…sunt un zeu. am facut filme si albume foto la sala dalles. nu sunt un baeat cu halba in mana.

    vad ca asa am lasat impresia. pacat.

    nu am cu ce sa ma laud dar nici beat nu sunt. iar cand sunt serios strigati ATENTIUNE!

    ca nah, ori suntem golani, ori nu suntem golani….

  49. esti fixist. nu pricepi ca aia e prashtie? doarme pana la 5 dim. o stiu prea bine.

  50. Nu suntem golani, Piticule, suntem malagambisti, ceea ce e cu totul altceva.

    N-a spus nimeni ca esti alcolist, esti copil ?

    Fa si mie un press book.

    A, uite de la ce plecaseram:

  51. Niciodata n-am avut decalaj orar fata de Petronia, fiindca nici unul dintre noi nu doarme.

  52. e gay.

    lasa astea, da-mi premiu cuvenit ca cand am zis ca ala e tablou nu poza. te faci ca ploo.

    grasule. photoshop pentru mine a devenit o chestie rara, imi e dor de el. e ajutatoare pentru ca am devenit in illustator vectorial.. dar acu imi e cumplit de frica de after effects cs4. care e o ciorba deasa.

  53. eu lucrez la o agentie unde mi se cer tot fell de chestii. chiar 3d nu? acu film 3d.
    si eu mereu am zis ca da. nicioodata nu am zis ca nu se poate. si stii ce e curios?

    ca imi iese.

  54. Da, Piticule. Premiul e al tau. Coronita n-am.

    Treaba cu vectorii însa nu mai stiu cum e, la fizica în clasa a sasea zicea un lucru, p-orma am citit ca tântarii sunt vectori de boli si malarie. De ce ti-e frica ? Fa ca mine, cumpara-ti din chenzina o cutie de creioane colorate Koh – I – Noor.

  55. nu mah. vectorial e cand desenezi. ca cand nu e poza.

  56. e foarte important sa stii illustrator. iar in meserie e vital sa stii indesign. pune mana pe carte.

  57. Azi am desenat un om stând si am fost bucuros de mine. Cum sa stiu daca e vecctorial ? L-am desenat din imaginatie, e luat din spate si are par lung pe ceafa, obzecist asa. I-am desenat geaca calitate cu mâneci suflecate si adidasi ghete. Albe. Si i-am facut o bula deasupra capului fiindca fredona Voyage, voyage.

  58. Mie nu-mi cere în contract nici design nici indesign, dar n-am meserie ca tine. Iar pe etichetele de la sticlele de vin nu se face photoshop, e sacrilegiu.

  59. im racesc gura cu tine aiurea. o sa dai de vectorial si o sa pricepi. adobe e mareeeee.

    macar ai har. mi-a placut cea eticheta.de bere heineken fake. stii meserie.

  60. aven mevoie de tine in clubu illustrator.

  61. Mersi, Piticule. Laudele tale ma fac generos. Am sa-ti trimit doua sticle de vin, nu una.

    Petronia încuviinteaza, sa stii.

  62. sa ii fie de bine. mai bine imi trimit eticheta aia vectoriala. adica cacat.ai
    acolo te vad boer.

  63. Piticule, am alt plan cu vectori. Boier sunt acasa, nu aici. Auzi, daca fac tuica si visinata – ca am mosii – faci tu etichete misto cu vectori ? Pe bune.

  64. ce kk vorbim de uzina acu? e sambata! sa bem! sa fluieram!

  65. ce mai intrebari pui. calule? mananci ovaz?

  66. Sa nu fluieri în casa, Piticule. Oriunde, numai în casa nu.
    Si sa bem. Acest Pauillac al baronesei are sânge albastru. An bun, 2003.

  67. ador sa fac etichete de visinata. am chiar niste idei minimaliste. serios vorbind.

  68. pula mea! eu beau bergen de azu dimineata. si o vodca mica e drept, sa nu mai aud de vin!!!!!

    ma duc in curand sa mai iau o vodca. mare.

  69. Am livada, lan si padure. Prunii si visinii dorm pe cernoziom, asa sa stii.

  70. ia-ma gradinar. dai macar 1000 de euro?

  71. Poate mai putin, poate mult mai mult, depinde de beneficii, Piticule. Daca umplem China cu visinata devii putred de bogat.

  72. in 2 ani o sa vina china la tine, nu tu la ea.

  73. eu am 550 euro salariu. e o rusine daca te gandesti ce fac.

    dar asta e nivelul. mai sus inseamna 1000 de euro dar program de 14 ore zilnic. adica tot aia. doar bani mai multi.

  74. Ma scuteste de transport, ha.
    Aiurea, vine. Face pana de cauciuc în Rusia si pana de benzina în Iran.
    Eu am Diesel vechi, merge si cu uleiul de la cartofii prajiti. Si cu ulei de rapita. Tot am lan, seman rapita.

  75. Piticule, e o rusine, acolo ai dreptate. Sa ne gândim la solutii.

  76. aiurezi. china merge bine in romania. chiar eu am comandat un container din china si a venit in 2 saptamani. la termen.

  77. Piticule, China e pe buza prapastiei. Sunt umflati cu pompa.

  78. ntz. e singura tzara care o sa supravietuiasca. sunt ca gandacii.

    pentru simplul fapt CA NU SUNT CAPITALISTI
    capitalismu a murit. ONU a recomandat ieri sa ne intoarcem la ogoru personal. nu la fabrica.

  79. Ba da , Piticule, sunt capitalisti. Doar sistemul bancar le-a mai ramas de stat si asta le mai prelungeste putin agonia. De apogeu oricum au trecut fara sa-l atinga.

  80. Mâine or sa aiba si banci private si certificat de deces.

  81. CHINA E DEJA CEA MAI MARE PUTERE ECONOMICA DIN LUME. peste US
    si nu sunt bogati. au zone economice favorizate. 75% din teritoriu e sarac. insa orasele din zonele favorozate au chiar 20 de milioane de locuitori.

    iar economia… e libera. atat cat trebuie. daca intelegi ce vreau sa zic..

  82. Da, ba, înteleg. Dar n-o s-o pastreze asa, ca nici ei nu-s în stare sa tina o cale de mijloc. nimeni nu e. Deocamdata sunt si ei în deriva, usurel, catre hau.

  83. chinezii fac deja autostrazi in germania. o sa reconstruiasca romania, o sa vezi. nu mai au ce face in china. vin peste noi.

  84. computeru de pe care scrii e facut in china. asta tre sa iti zica multe.

  85. Cacat. Si o sa-i platim cu seminte. Piticule, mâna de lucru ieftina – aia care asigura productie, export, bani si bunastare – e o resursa care se secatuieste si mai usor decât petrolul.
    Când or sa ajunga prea scumpi, o sa fie – io stiu, India. Pakistanul. Etiopia. Pizda ma-sii. Dupa care, o bomba si-o luam de la capat si punem mâna fiecare pe lopata.

  86. gandesti capitalist si e firesc.

    insa, incearca sa gandesti chinezeste. ia incearca.

    dati draq chinezii….

  87. iphone se face in china. daca ia foc china? eeee?

    se duce pulii iphone. capitalist privind, ne trebuie china.

  88. Da, ma, chinezii sunt mai cu ambâtz. Asa e. Da’ nu gândesc deloc capitalist, ba chiar deloc. Gândesc omeneste, fiindca or fi ei chinezi, dar tot oameni sunt. Si mereu or sa se gaseasca printre ei care sa vrea mai mult, sa agoniseasca mai mult si sa-si bage ceva-n interesul natiei pentru asta. Nu eu gândesc capitalist, ci ei. Si nu-ti fie frica, interesul ala national statea-n picioare la ei cât era automatul pe piept si sapun pentru frânghie. Îi doare pe chinezi în cur în 2010 sa faca toti un pas înainte si sa se clatine Pamântul, ca pe vremea lui Mao. Vacs. Fiecare vrea sa-si umple buzunarele, si asa o sa se si-ntâmple. Ei sunt capitalisti sadea, nu eu.

  89. bai alexe, nu mai bine bem noi o bere? ete eu beau imediat. ca e la picior aici.

    hate me! si o tigare buna? si! si gagici pe noi2? si!

  90. Ba de baut bem, dar eu sunt la vin, ca e Foire aux Vins peste tot (ia cauta pe net ce e aia). Azi am mai aduns un portbagaj de break plin cu vin acasa. Nu mai stiu unde sa-l pun.
    Tigari fine da.
    Dar mai bine destup un Armagnac din 1971 si aprindem un H. Uppmann.

  91. e bujoleu nouveau tralala acu. ca mustu nostru.

  92. nu e înca beaujolais, pitice, e vorba de vinuri bune de luat la preturi elegante

  93. a zis la stiri mah. ca deja se bea in draci partzu ala de vin. turism indraci.

  94. fac aia bae in bujoleu.

  95. beaujolais-ul e o oroare, puah, vin de surcele, da nu ala e acum
    Acu e cu Vosne-Romanée si astea, stii ?

  96. eu stiu ca grasu aduna via. o sa ma futa la cap cu mustu. insa eu astept vonu bun. ala negru si tare. de la mosia mea.

  97. azi sunt fascinat de o melodie frantuzeasca. o pizda.

    e de necrezut desi frantzusec clasic. dar canta cumva italieneste. mor de ea…

  98. ai pinot noir ?

    Ce melodie, pitice, voaiaj-voaiaj ?

  99. asta:

    sper sa nu apara petronia ca sa o stearga….

    :

  100. e post-modernista si cu accentele pe silabele care nu trebuie, dar daca o iubesti, a ta sa fie, zece mii de la nasu mare sa traiasca

  101. regardemua! e buna pizda. nu e a mea. a ramas in folderu lu sandy. azi am descoperit-o.

    zice bine in mp3. nu in clip. clipu e de film.

    chiar asa, da-mi ID de mess. ca sa ne www si sms. pla mea…

  102. nu dai nica. scriila piticugras pe yahoo.

  103. Uite pitice, frantuzoaica cu ochii de aur. Si muzica la fel.

  104. Si altceva, ca sa-ti cunosti mai bine gamele si sa stii pe ce te bazezi. Nu prea se mai fabrica asa…

  105. cinzecista dar al draq de bine suna. e de ai nostri? sau baba?

  106. Se tine bine, azi face horoscoape dar mai putin bune ca vasile

  107. Piticule, Françoise Hardy si Marie Lafôret au fost prima mea dragoste, buei.

  108. a doua e mue. numa bine ce ma gandeam la ceva puternic. avem si noi.

    *Aici era un clip cu Laura Stoica. Numai pentru că a murit nu înseamnă că toată lumea va descoperi retrospectiv că a iubit-o. Ca şi cu Michael Jackson, înainte să moară nu-i mai asculta nici dracu’ muzica. Petronia*

  109. Au, Pitice. Aici te-a spintecat Petronia. Nu pot sa te ajut. Am sa vars o floare pe mormântul tau.

  110. pe laura a iubit-o toata lumea. pacat ca nu stii tu…

    nah, laura a murit….

  111. E, nu stiu, cum sa nu stiu ?
    Dar Petronia tot o sa te stearga. Cu lama te râcâie de pe pagina. Gillette scrie pe tine.

    Si oricum ai tradat-o pe acea Laura dându-te bine cu chinezoaicele. Ai pus poza cu ele la contrabas, crezi ca o sa te primeasca la ei în partid când o sa fie primari ai Militariului ?

    Aceasta dovada de lasitate ne surprinde într-un mod neplacut.

  112. pardon. e koreea. nu china.

    ii stiu dupa ochi. sunt fan filme horror din asia.
    de fapt si scrie. ca e la biserica baptista sau asa din koreea.

    melodia e grozava, dar asiaticii ca de obicei, dau tot ce pot din ei si tot un kk iese….

  113. si tronia nu o sa stearga nica. ca e fata. chiar si ea cat de rea o place pe laura. chiar dispretuind-o..

  114. Ie-te coreea. Coreea are ochi ca jackie chan, astea sunt chinezoaice care-si labarteaza pleaoapele cu sublerul ca sa arate ca filipinezele.

  115. e koreea mah. scrie si in clip.

  116. dar ce e cu tronia? la ora asta se trezea sa bea apa sau asa….

  117. oricum, koreeanca e o tanara fata, nu andre rieu. sa o respectam pentru ca a cantat bine… chiar si asa.

  118. Este incredibil cum mi se ţine socoteala orelor de somn şi trezie. Mă simt parc-aş fi la Big Brother. M-am trezit de la 3, dar am băgat cablul de net în frigider să se uite şi pastrama de pui la ceva porno cu găini. Găsisem eu un documentar bun, numai penate înfoiate, o minune. Şi când îşi dădeau penele jos şi li se făcea pielea ca de găină, adică na, ca a lor… În fine, era un scandal în frigider ceva de necrezut.

    Pitice, Laura zboară. Sau na, ca să fiu în acord cu ce am scris mai sus: zboară Laura, zboară!

    Alexandre, ca să-ţi răspund la o întrebare de hăt la deal: statement-ul lui Rothko e că anumite culori, în anumite doze (date de suprafaţa ocupată de ele), la anumite intensităţi şi în anumite juxtapuneri au anumite expresivităţi. Adică na, înţelegi – anumite. Şi că anumiţi oameni sunt sensibili la expresivităţile alea, le văd şi simt nevoia să le împărtăşească. De unde eticheta de expresionist (de la partea cu culoarea) abstract (de la partea cu formele geometrice). E unul din cele mai nepalpabile şi vechi şi subiective moduri de a face artă şi nu e nevoie ca toată lumea să simtă ceva pozitiv văzându-i lucrările. Poţi să şi treci în viteză pe lângă ele în muzee, dar asta nu va schimba faptul că preocuparea pentru expresivitatea culorii (de acord, o chestie greu de pus în forme şi mai ales în cuvinte) a înnebunit artiştii dintotdeauna, cu o accelerare în sec. XX. Deşi e gazda multor sforăieli aiuristice tocmai prin relativitate şi subiectivitate, expresivitatea culorii e totuşi una din cele mai legitime căutări şi preocupări ale artei. Concluzia e că e greu de măsurat ce face el acolo. Poţi să-l crezi sau să-l consideri impostor, dar ar trebui să-ţi păstrezi rezerva faptului că în artă nu se poate explica chiar tot.
    Mă întrebi dacă cred că expresionismul abstract e mai bun decât realismul fotografic? Da, pentru că presupune interpretare. Transferul singur de realitate pe pânză nu e artă ci virtuozitate tehnică, de asta am zis că chestia cu Paragone şi statement-ul pe care-l face salvează lucrarea asta.
    Nu ştiu, zic şi io. De fapt nici nu ştiu ce-mi veni. M-am lovit cu capul de uşă, iar. Ar trebui să fac ceva în privinţa asta, să scot uşa aia sau ceva.

  119. tronio? te pupi cu gura?

  120. De canal? Nu-mi place ideea ei de apă de gură. Apă de gură de canal.

  121. cum vrei. eu am cerut. nu am intrebat.

  122. de aia nu ai pizd. pentru ca esti o nesuferita. nici sex nu faci. naiba…

  123. Petronia, cam aceeasi analiza ma-ncearca si pe mine. Poate doar cu mici nuante diferite (damn, sa fi facut o postare la mai multe mâini si sa ne fi rafuit jovial, asa cum stim…). Eu zic ca – heureusement ou pas – fotorealismul e o contra-pondere. Talerul alalalt al balantei, jalonul necesar, tarusul înfipt simetric dincolo de expresionismul abstract (fata de care stii ca nutresc un afect sonor), pop art si minimalism. Evolutiei (uneori exagerate, poate) într-un sens îi correspunde ceva care sa echilibreze putin… peizajul, nu ? Hartistii curentelor astora înepusera sa le ploua mârâieli – justificate sau nu – depre completa (sau aparenta) lipsa de tehnica. Luând-o mai dinainte, de la Duchamp & Co., vazuram ca intra la capitolul arta chiar si obiecte a caror tehnica tine de tapiterie si fabrica de biciclete. Dar erau cu statement (aici te provoc, doar îmi cunosti gusturile). Iar fotorealistii au zis ba, pardon, poftim tehnica. Dar de multe ori, cum spui si tu, e DOAR tehnica. But then again, poate nu totdeauna.
    Presupozând, ca sa zic asa, ca percepem artele cam la fel (ca definitie ori menire), eu n-as merge pâna acolo încât sa disociez complet si definitiv mesagiul, statement-ul de tehnica. Oricare ar fi respectiva oeuvre d’art; pelicula, sevalet, carte, sansoneta, bref. E un întreg – dupa parerea mea, a whole, nu ? Fireste – zic io – ponderea, raportul (DACA E sa fie unul) între tehnica si statement tine de alchimia interioara a fiecarui suflet: al hartistului sau al amatorului de arta si nu e în nici un caz un numar fix, nici pentru unul, nici pentru altul.
    Nu socotesc neparat bun ce-mi place (ori prost ce nu ma atrage), dar – obiectiv vorbind – as spune ca exagerari „artistice” si extazuri chestionabile sunt legiune (iar din pacate, aici îsi baga coada uneori si sistemele – vezi „arta degenerata”, si promotorul, si moda, si savantlâcurile de cafegeala docta). Fara a avea veleitati (foarte fashionable, dealtfel) de „analist” – ca-mi cunosc locul si nimicnicia în ale artei – încerc uneori (e greu) sa fiu putin obiectiv. Încerc sa evit sa cataloghez artistul de impostor (dealtfel, daca impostura este, ar apartine mai mult celor care-l promoveaza în virtutea unor interese fiduciare sau de alta natura)
    Deci statement. Ma fac avocatul (asa, de amorul polemicii) fotorealistilor. Sau al criticilor tendintelor minimaliste, sau – urcând în timp – al acelora, mai poporali, asa, care strâmbau din nas la statement-uri aruncate într-un învelis unde tehnica era cel mult o nota de subsol. A propos de note, mi-e uneori (uneori) greu sa-nteleg lehamitea connaisseur-ului în fata unei armonii socotite prea comerciale, caci prea melodioasa (facila sau nu) si extazul în fata unei dodecafonii hard à la Stockhausen. Sa iau alt exemplu: Ursonate. Stii ca am o feblete anume pentru Dada si zau ca am faimoasa Ursonate chiar pe hardul laptoapei. Ma-ncearca zâmbete complice si ma cufund uneori (cred) în mintea si nazuintele autorului si vremii, dar…. Pe urma, sa luam literatura minimalista si unele concepte conform carora nici nu e nevoie sa frunzaresti carti întregi ca sa scrii. Ba, nici sa stii sa scrii ca sa… scrii.
    Sau sa fi tinut o vioara în mâini ca sa fii mare violonist. Divaghez, divaghez.
    Pe urma da, fireste, expresivitatea culorii e pasionanta. Chiar e. Doar ca mie uneori mesajul unui patrat monocrom de gresie atârnat pe simezele pariziene îmi apare destul de greu. Invers, o pictura fotorealista poate n-ar fi chiar asa despuiata de mesaj.
    Sa luam o bucata de caroserie de Chevy (tema fetisa a foto-astora), sau o bucata de strada, o cabina telefonica. O ceasca de cafea, bref.” Detractorii” ar spune ca menirea e redarea obiectului cu minutie ISO. Da ? Zugravite însa altfel decât fotorealist – cu ceva hasuri, sau fractalizate cubist, sau schitate vag, aceleasi imagini ar fi mai încarcate emotiv sau mai pline de meaning ? Nu stiu. Ca sa-ti fac o marturisire „tabloul” lui Estes pe care l-am pus – în afara de clin d’oeil-ul Paint de pe firma) pe mine ma duce cu gândul la visul american saptezecist al unui plod de Militari care se uita la Mannix si la Kojak. OK, no big deal si zero statement, doar o mica fibrilatie în cheie nostalgica.
    Ca sa termin cu tâmpeniile, dupa mine fotorealismul nu e big deal ca „aaaarta”, sunt de acord cu tine. Si nici un rau necesar, dar reversul, „negativul” daca vrei, unui alt fel da a… picta. Sa zicem. Fug la trebi, mai polemizam. Iarta-mi aberatiile.

  124. Alexandre, nici o aberaţie.
    Chestia n-ar fi atât de simplă dacă eu nu aş avea ideea fixă că arta trebuie să includă ceva selecţie. Mai mult decât a colţului de natură sau oraş ales pentru reprezentare. Şi dacă n-aş avea, mărturisesc, altă idee fixă care transformă pictura după poze în cel mai bun caz în manufactură de portrete de defuncţi sau la distanţă. Nu văd utilitatea în a face poze şi a le copia pixelii în tuşe, mi se pare cum am zis, o dexteritate uluitoare, chiar la limita dintre virtuozitate şi talent.
    Nu zic că pe undeva nu înţeleg the punchline, e trompe l’œil-ul perfect, continuarea şi încununarea modernă a unei încercări în care artişti de geniu au reuşit, cel puţin în legendă, să păcălească graniţa reprezentare – natură. (Acum va fi vorba despre tehnică, pe care o respect la fel ca şi tine). Să ne amintim numai de Apelles, despre care Pliniu jura că depăşise natura de bine ce-o imita, de cum îşi plătea Rafael nota la restaurant (pictând bani pe masă de-l înjura hangiul până îşi dădea seama pe comoară pusese de fapt mâna), de cum şi-a câştigat Uccello renumele de nebun din cauză că nu mai ieşea din casă, unde studia de zor perspectiva care făcea posibilă reprezentarea spaţială credibilă a spaţiului tridimensional pe o suprafaţă plană. Câteva exemple de artişti mari preocupaţi de aceeaşi idee care nu-i lăsa pe filosofi să doarmă din Antichitate în ceea ce priveşte arta: mimesis – arta vs natura. Şi cucerirea imitaţiei perfecte: trompe l’œil, dovada virtuozităţii extreme, supraomeneşti. Mereu un titlu de glorie al artiştilor, dar…
    …Dar odată cu apariţia fotografiei, devenit superfluu. Cu handicap la start în ce priveşte fidelitatea faţă de model, însă mai grav – rămas fără motivaţie. Uite, tot la fotografie impresioniştii au răspuns într-un mod pe care îl înţeleg ca pe o formă de refuza o competiţie transformată în luptă inegală. Nu laşitate, ci cedare de teritorii şi jurisdicţii dacă vrei. Ei au înţeles că selecţia mentală a motivelor de reprezentat şi aportul unei tehnici personale, precum şi transformarea criteriului de selecţie a motivelor de care abia am zis în ceea ce mai târziu va fi numit dar încă de pe atunci era concept – astea rămăseseră teritoriul inviolabil al artei. Na, că hibridul fotografiei de artă a intervenit pe parcurs de acum uneori e la fel de greu de deosebit o fotografie de un tablou ca şi un tablou de o fotografie, ţine de evoluţia normală a artei şi de căutarea permanentă de teritorii noi. Dar nu despre asta era vorba, că văd că abia eu am început să aberez.
    Era vorba despre cum nu mi se pare mie tehnica dusă la perfecţiune un merit şi nici o noutate. Îţi cer prieteneşte, ca la un pahar de vin, permisiunea să mă încăpăţânez în opinia asta. Da’ la fel de amical zic că polemica e una din virtuţile minţii umane.

  125. Pitice, am impresia că te bântuie acel minunat noi2. Scapă de fantomă, nu-ţi face bine.

  126. Just, Petronia. Stii ca-ti încuviintez orice (chiar si sa ma hacui, daca n-ai renuntat la idee, heh, heh), asa ca la un pahar de vin… cela va sans dire, n’est-ce pas ?

    Indulgenta vârstei mele avansate face doar ca ma uit mai pasnic la fotorealisti, altfel prima reactie a fost asemanatoare cu cea pe care o aveam si-n fata kitsch-urilor estivale (si asta înca-i un eufemism) de pe simezele tarabelor cu artizanat din Eforie Sud. Sau Geoagiu-Bai. Heh.

    Da, asa-i, nu-i nici un merit si nici o noutate.

    Capietoare totusi evolutia relatiei între fotografie si arta. Ma gândesc la câteva repere, mai întâi la Picabia, care-i spunea lui ta-su mare (convins de iminenta suprematie a fotografiei care ar fi urmat sa arunce pictura-n prapastie): poti sa iei în poza un peizaj, dar nu si ce am eu în cap. Pe urma la schaadograme si rayograme, ca sa terminam cu fotorealistii. Un fel de relatie à la française, stil „je t’aime – moi non plus”. Dar asta e alta mâncare de peste.

    A propos, mi-ati facut pofta cu un somn prajit (rar gasesti în Franta, nu le place astora – ce stie tganul ce-i sofranul, deh, dar musiu Alexandru are), asa ca am sa purced. Tot am un vin alb descoperit ieri care ma înnebuneste.

    Deci la crapelnita, ca albumul duminical înmoaie pohta cititorilor de polemici savuroase. Dar ramânem pe metereze, asa-i ?

  127. Cred că parafraza din Picabia rezumă destul de bine cam ce-am spus amândoi aici, Alexandre.
    Rămân pe metereze cu tort de mere, cremă de zahăr ars, papanaşi şi tarte cu brânză sărată şi cimbru. În ordinea asta.

  128. Vai mie.

  129. Crede-mă: şi mie.

    Numai o întrebare am: Alexandre, când naiba am avut eu ideea să te hăcui?! Nu de alta, da’ m-am uitat la lista „De hăcuit”. Nu apari nici măcar pe la coada ei, acolo unde sunt eu.

  130. Eh, Petronia, traiesc cu frica-n sân si dorm iepureste de muuuulte luni de zile… coltul ierbii nu daduse înca si simtisem deja o suflare-n ceafa…

  131. Nu ştiu la ce maraton ai alergat tu în primăvară Alexandre de simţeai suflări în ceafă, dar te asigur că a mea nu era. Măcar pentru simplul motiv că nu prea ajung la cefele oamenilor ca să suflu în ele.
    În rest, abstract vorbind (chiar expresionist abstract vorbind) nu strică să fii vigilent cu cât vin zici că ai tot tezaurizat recent. Zic şi eu.

  132. Maraton la mine înseamna de la usa la masina, dimineata. Trei metri patruscinci.
    La ajungeai, ca stateam tupilat de spaimi 🙂

    Nu, nu, Petronia, am glumit. Sincer. Fusese doar o provocare din partea mea prin martie, parca. Parca. O boare, un fosnet. De la mine plecase.

    Sa nu uitam însa ca Anaid e capul rautatilor si daca nu-mi joaca alzheimerul feste, ea instiga la asa ceva.

    Norii s-au mai razbunat.

    Vin am tezaurizat, e drept, Petronia, însa tot primim marfa, ca sa zic asa. Adun atâtea sticle ca o sa fie un soi de Merzbau a lui Kurt Schwittrs, o sa-mi invadeze treptat toate camerele.

    Vigilenta, zici ? Hm. Ai partea ta, nu e cazul de efractie.

  133. Erata: La CEAFA ajungeai… Dar pardon. Aman, aman. M-ai linistit.

  134. ce-ai musiu? ti s-a nazarit pe mine azi? ma plimb de ieri intruna pe toate strazile poate poate reusesc sa realizez unde-ai facut minunatie de poza. uratule!

  135. N-am nica, fata. Zau.
    Dupre cum vezi, nu e poza. E tablou. Ulei pe pânza. He, ai vazut ce coquin sunt ?

    Habar n-ai ce vin am.

  136. Si mama mea nu mi-a zis niciodata urâtule. Vezi ce rautacioasa esti ?

  137. eu, rautacioasa? la ora asta ? musiu! cum sa fie panza in ulei?! ori sunt chioara, ori ghicitoaarea e peste imaginatia mea. si vai..piciorusele mele, degeaba am batut strazi , degeaba, degeaba! nesuferitule!

  138. Nu, Anaid. Citeste si comentariile Petroniei si pe ale mele.
    E chier tablou, da. Oil on canvas, în româna. Huile sur toile, în engleza. Ulei pe pânza.
    Tablou hiper-realist. Sau fotorealist.
    Asta e.
    Redau un alt link unde vezi d-astea:
    http://art-maniac.over-blog.com/article-31401516.html

    Sunt un nesuferit ? Eu ?

  139. M-AI DAT PE SPATE CU PICTURA ASTA. NU ACELASI LUCRU POT SA SPUN INCA DESPRE LICORILE CU GRADE CU CARE MA TOT AMENINTI.

  140. HI HI HIH

  141. Nu poci pentru ca sa spui fiindca nu le-ai gustat. Eu poci, care le beau.
    Dar când zic ca pastrez pentru prieteni, ma tin de cuvânt.
    Asa sa stii.

  142. CE VIN AI? E VIN SAU E LICOARE USOR ALCOLIZATA? VEZI CA -S CAM PATRIOATA SI NU MA IMBAT CU APA RECE (IN SPETZA CU VINURI FRANTUZESTI) CI MAI DEGRABA CU VINURI (RETINE VINURI, NU LICORI) DIN PODGORII ROMANESTI. UIMESTE-MA MUSIU. MA CAM TII PE TERITORIUL TAU SI NU PREA-TI PLACE SA TRECI GRANITA.

  143. EU TI-m pregatit un rastel intreg jos la racoare. astept sa te „torturez” cu adevarate vinuri vechi. si asta doar pentru prieteni vechi si nesuferiti. 🙂

  144. unele, le-am DEgustat. dar sa nu comparam papilele gustative.

  145. Ba-mi place sa trec granita, Anaid, am golit acasa în vacanta – si-am si adus cu mine – cisterne-ntregi. Unele sticle chiar misto. Recte Babeasca Gri de la Monser.

    Da’ daca tu crezi ca vinurile frantuzesti sunt Borviz sai Biborteni, te-nseli amarnic.

    Ce dau eu – o sticla selectionata din vreo douazeci în medie, e vin cu V mare. Ce dau eu e bautura de zei, Anaid. Si fara sa ma dau lebada cu vinuri de zeci si sute de euro care sunt unerori un fel de pom laudat.

    Rastelul îl golim împreuna, am retinut si mersi, plecaciuni, ramâne sa stabilim. Asa tortura, pun botul, Anaid, si ma fac atât cât trebuie de „nesuferit”. Pe masura, adica.

    Acum – chiar acum – stau la un Laudun – Côtes du Rhône alb (eh ?) de mooooori. Mâine clar mai iau doua lazi. Grenache alb, clairette, viognier si roussane. Astea sunt cele patru soiuri care intra în alchimie.

    Am sa-l prezint.

  146. Nu comparam papilele gustative, Anaid. Le facem placere, caci connaisseurii apreciaza laolata si la unison vinurile bune. Trust me, io oricum am înccredere în ce bei si în ce pui deoparte.

  147. musiu, pretul e mai putin important(si nu-mi amintii sa pomenesc ceva de parale)savoare si buchetul fac diferenta. poate ca-s eu prea patrioata si-ncurajez consumurile autohtone in defavoare altora. in schimb pot sa-ti spun ca langa un vin romanesc imi place sa asortez o veritabila branza frantuzeasca. suntem chit.
    promisiunea e datorie curata.:)

  148. piata matache, acolo la intrare, stiam io!

    hai, care e premiu? e in sticle?

  149. Sigur că e în sticle, The Shadows. Mesaje în sticle, ca să fim mai clari. Ai nimerit-o prea bine ca să fie întâmplător, deci e suspect. În orice caz, premiul pluteşte spre tine în momentul ăsta. Atât că o să-i ia ceva timp, că trebuie să plutească pe Loire la vale, apoi să facă puţin cabotaj prin Atlantic, să intre în Mediterana pe care să o traverseze la fel ca pe o sumă de alte mări minore interpuse inoportun şi abia după aia poţi să te duci pe faimosul litoral al grădinii carpatice să-l aştepţi. Asta dacă nu se întâlneşte cu piraţi.

  150. ce-i cu tine „Petronia suflet mare” cum sa dai asa un premiu pe apa? eu m-am chinuit doua zile sa aflu ca-i pictura si tu-l oferi cu atat generozitate ? hmmm!

  151. Anaid, dacă aveai nevoie de o scuză să te duci la mare în octombrie zi aşa, că găsim. Deşi simplul fapt că fauna obişnuită lipseşte şi că nu mori de insolaţie ar trebui să fie suficient. În rest, cum poţi să ceri sticle de orice fel, cu orice umplutură, când ai pivniţa plină până-n tavan? Cu mesajele rulate cu care am umple toate sticlele alea refacem berechet biblioteca din Alexandria. Fii altruistă, ce naiba.

    (Sunt într-o dispoziţie minunată pentru că sunt moartă. Cam de-aia. Şi în plus s-a făcut frig şi plouă, ceea ce ştii cât de mult mă bucură).


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s