Apatizez.

Babelor,

Mă uit pe geam şi văd că e frig. Şi ce altceva văd? Păi, o rromă trece prin faţa ferestrei strigând „Fiare vechi, fiare vechi”, un copil vine de la şcoală, o maşină dă colţul, urmată repede de alta. Deschid puţin geamul să mai iasă fumul de ţigară adunat în ultimele zile în colţul din dreapta sus al camerei, ies cam optişpe metri cubi, îl închid. Luni dimineaţă, n-am nimic de făcut în următoarele două ore, deci îmi fac o cafea, o beau, deschid iarăşi geamul, scuip zaţul pe care tocmai l-am înghiţit, mă uit cum trece o salvare de la stânga la dreapta, deschid un ziar, îl citesc, nu înţeleg nimic, deschid altul, la fel, mai repet jocul de două ori după care le arunc pe toate patru în cuptor. O pisică (Luck) sare pe masă şi înşfacă punga cu pufuleţi. Fuge cu ea, n-o urmăresc, sunt pufuleţii de aseară, să-i mănânce ea. Iau chitara să cânt două acorduri, dar nu găsesc nici măcar unul care să-mi placă, şi în plus o coardă e pe cale să se rupă, deci pun chitara la loc. Sunt apatică, mi-e frig, n-am chef de nimic, nici măcar să intru în camera Vetei şi s-o sugrum în somn.

Şi ce deducem din toate astea? Păi simplu: că a venit toamna, şi că sunt şanse destul de mari ca după ea să urmeze iarna. Din fericire, între ele va fi vară, după cum ne informează meteorologii.

Măcar atât.

Vă pup,

Rhetta

Anunțuri

12 comentarii

  1. Mie mi-e mai rau.. Imi vine sa-l strang de gat pe sefu’ !!! De-o saptamana…

  2. Şi cine sau ce te opreşte? Să-ţi dau o coardă de chitară, un fular, un cablu de înaltă tensiune?

  3. Rhetta, cafea fierbinte, vodcă şi o pereche de şosete groase. Şi consolarea că astă-vară muream eu şi acum am înviat. Altruism se cheamă, dar nu se simţi un om rău: nici eu nu puteam să mă gândesc la fericirea altora astă-vară.
    Eu nu mai pot de bine, cu alte cuvinte. Ţopăi ca o vrabie şi cumva chiar respir şi mă menţin în stare solidă, ceea ce e bine. Am despachetat cu o faţă de înger cadorisit cu aripi turbo plapuma şi nedescoperind nici o gaură de molie, şoarece sau urs în ea am decis că e bine.
    Se poate sta în casă sub formă de tipi, folosind pătura şi deplasarea prin săritură. Metodă încercată. Grijă mare la gresie sau parchet, unde se recomandă trecerea la metoda târâş-grăpiş. Atenţie, nu târâş mă piş. De la atâta cafea e bine să ne asigurăm.

    Şi nu e frig. E perfect. Frig o să fie mai încolo şi iar o să fie perfect.

  4. Rhetta, Drăgăluşka, aveţi în meniul de azi ziar la cuptor? Gratinate? Crocante? Rumenite? Aburinde? Mmmmmm… De unde asemenea reţetă de mare succes? Poate bucătăreasa cea voluptuoasă a dragului Vasile…

  5. Petroniaaaaaaa, nu mă mai iubeeeeeeeeştiiiiiiiiiiiiiii… Plâng, suspin şi iarăşi plâng. Bat cu pumnii în pernă şi cu picioarele în tavan. Al vecinilor de jos. Uuuuuufffff.

    Nu mă mai iubeeeeeeeeeşti….

  6. Dulce Deea, mi-am dat palme până a rezultat un ochi vânăt, am spart trei pereţi inutili şi o uşă cu capul şi mi-am smuls trei unghii într-o încercare disperată de introspecţie. Dar tot n-am reuşit să-mi dau seama ce-am făcut ca să tragi concluzia asta. Lămureşte-mă te rog, că aştept cu satârul în mână şi mă gândesc ce să-mi decupez.

    Dar dacă e vorba de vecinii de jos, vino şi bate la ai mei că sunt surzi. Un avantaj deloc neglijabil când trebuie să te deplasezi prin casă folosind cârje, de exemplu.

  7. Numa’ Rhetta putea sa vada ca e frig. Clar. 😛

  8. Deh, maica, rheumatismul loveste sub centura. Cam asa…. pe la genunchi. Il tratam c’o vinoasa curind la birlogul dragonesc. It’s a promise 😀

  9. Vaaaaai, Petronia, impetuoaso! Nici cu gândul nu gândisem una ca asta. Cruţă-te, îngroapă satârul introspecţiei şi pune nişte gheaţă pe ochiul de amurg violet. Uuuuuf.

    Mă răsfăţam şi eu… ceeeee, numai PitiDurdu are voie? Ori… nevoie de răsfăţ?

    Pe la comentariile mele de-aici nu mai ziceai nici pâs. Şi uite, mi-a trecut prin mintea mea prin gândul meu să te strig cu foc.

    Ţoc, ţoc, ţoc, pe amândoi obrăjorii. Scumpa de tine 🙂

  10. Dulce Deea, motive obiective mă împiedică să comunic foarte pe larg în momentul ăsta, aşa că zic doar atât: dacă mă mai sperii o dată aşa, să ştii că o să trebuiască să mă aduni pe făraş.

    Dragoane, ce bine dacă ar fi numai genunchii. La baba suprasemnată reumatismul loveşte şi sub şi deasupra centurii: sunt şi umerii, şi oasele humerus, radius şi ulna şi femurul în lungime totală, şi coatele şi încheieturile falangelor. Nu zic asta ca să cer subtil suplimente de vin, ci pentru că afară plouă şi am redevenit brusc conştientă de ele.

  11. Mi-e dor de tine, Petronia. Na!

  12. Dulce Deea, păi şi mie. Adică deh, mă bucur că ne recitim. Mult.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s