Cotidianul nu se întoarce!

Babelor,

Poate vă mai amintiţi că acum mai an sau aşa ceva exista pe piaţa românească un fost ziar pe nume Cotidianul, care răspândea din foile sale o aromă de cur. Datorită conducerii înţelepte a domnului C. Nistorescu, fiţuica respectivă a fost îngropată fără tam-tam în internet, unde este citită în zilele noastre de nimeni şi fără motiv.
Într-un acces de melancolie am accesat pagina Cotidianului, să văd dacă mai trăieşte. Vestea proastă este că da. Vestea bună este că e la fel de idiot ca ultima dată când l-am citit. Mă refer desigur la acest articol, scris de o oarecare Claudia Marcu; în principiu, în el este vorba despre cum Metrorex toacă banii românilor pe prostii. Citez mai jos primul paragraf:

„Facilitarea plimbării cu metroul pentru persoanele cu handicap a devenit brusc o urgenţă naţională pentru Ministerul Transporturilor. Într-o Românie falimentară şi îndatorată pentru cel puţin trei generaţii de acum încolo, guvernul Boc a decis să investească 70 milioane de lei în lifturile de la metrou destinate persoanelor cu handicap, o investiţie considerată mai puţin prioritară chiar şi pe vremea când economia îşi luase un avânt considerabil. Sigur că există drepturi ale persoanelor cu handicapuri locomotorii, care trebuie respectate şi, în ultimii 20 de ani, s-au făcut progrese remarcabile în acest sens. Însă a aloca o sumă pe care bugetul unei ţări care supravieţuieşte numai din împrumuturi externe nu şi-o poate permite în numele respectării drepturilor unei minorităţi sună a risipă nepermisă pe timpul unei crize economice fără precedent.”

Şi stau acum şi mă gândesc: chiar aşa! Ce le trebuie ologilor să se plimbe cu metroul? Că doar nu-i nimic de văzut pe fereastră, în afară de nişte staţii urâte şi prost luminate. Şi atunci? De ce nu stau naibii în casele sau garsonierele lor, privindu-şi cioturile şi suspinând? De ce cred ei că au dreptul la o viaţă cât de cât umană? Doar se ştie că dacă n-ai picioare nu mai eşti om, şi nu-i treaba statului să îi înveselească pe bieţii handicapaţi! Auzi tu, „plimbări cu metroul”! Păi de asta avem noi nevoie, într-o perioadă atât de grea încât nici măcar bani de autostradă nu mai avem? Fetişcana jurnalistă are perfectă dreptate: „sigur că există drepturi ale persoanelor cu handicapuri locomotorii, care trebuie respectate”, da’ nici chiar aşa, domne! Adică unde ne trezim? Şi după-aia te pomeneşti că mai vor şi toate babele şi toţi moşii şi toate proastele care au fătat un bebeluş şi cărora acum li se năzare că trebuie să-l fâţâie toată-ziua-bunăziua în cărucior să folosească lifturile alea! Păi de ce? Ai copil, îl laşi naibii acasă când te duci să te plimbi cu metroul! Eşti bătrân, zaci dracu’ în azil şi taci! Statul n-are bani pentru voi! Huo! Ruşine! Muriţi!

Vă pup,

Rhetta

Anunțuri

18 comentarii

  1. Există o singură soluţie, dar bună. Nu e imperativul „mori!” adresat autoarei, deşi e tentant. N-ar rezolva nimic. Domniţa ineptă care a putut pune o conjucţie adversativă între drepturile persoanelor cu handicap şi criza naţională trebuie adusă în situaţia de a fi mai aproape de drepturile persoanelor cu handicapuri. Mă ofer să ajut, făcând rabat de la domeniul pe care ziceam mai acum câteva zile că mă reprofilez. E unul din cazurile când aş regreta încă mai puţin lipirea unui om de asfalt decât pe cea a unui câine, că tot ziceam ceva de asta recent. O maşină mare, perfect. Dar să n-o ucidă. Coloana ruptă în zona lombară, atât.
    Să vedem atunci ce risipă mai sunt banii cheltuiţi pentru o potenţială umilinţă în minus pentru cei care nu se pot descurca singuri. Orice ieşire din casă e o sursă de umilinţe pentru cei mai mulţi dintre ei. Orice rampă făcută în bătaie de joc, orice trotuar plin de gropi sau fără rampă la bordură, orice culoar, aproape orice lift, orice magazin.

    Cu alte cuvinte, avertizăm cretina să fie foarte atentă pe unde merge, pentru că oricine cunoaşte pe cineva cu handicap motor pe lumea asta are dreptul să-i rupă şira spinării de azi înainte.

    Sigur că mare parte din banii ăştia o să dispară misterios, sigur că instalaţiile vor fi făcute prost şi nu va şti nimeni să le folosească, să fie în stare să asiste pe cei care ar avea nevoie de ele. Sigur că e o ţeapă ascunsă după gardul unei cauze umane. Să pui „însă” între constatarea unor drepturi despre care nu ştii nimic şi criza economică (pentru care cum sunt vinovaţi cei din scaun cu rotile?) e sinucidere a oricărei demnităţi de om pe care şi-ar putea-o visa vreodată idioata asta. Pur şi simplu, deşi ai dreptul s-o gândeşti, nu se face s-o spui şi cu atât mai puţin s-o mai şi scrii. E unul din desele cazuri în care ipocrizia e bună.

  2. Petronia, sunt unii care au coloana rupta de la cervicale în jos. Adica vorb-aia: n-ai degete, nu capeti ciocolata. Niste dobitoci. N-au fost atenti si-acum li s-a pus – ca de sculat nu se mai pune problema – sa ia si liftul, si metroul. Ia uite, ba pe ce da contribuabilul banii.
    În loc sa stea (ca la asta se pricep) acasa si sa miste un mouse cu limba sau genele sau ce li se mai misca când au nevoie de ceva.

    Metrou, pft.

    Lasând glumele de prost gust la o parte, daca Metrorex ar sumplimenta bugetul de dezinsectie si deratizare cu costul unui pahar de stricnina în amestec cu ceva cucuta pentru nerusinate ca asta, ar fi o solutie.

    Pizada ma-sii, suntem pe frontul de vest, in primul razboi mondial, sa hacuim ranitii care n-au sansa de supravietuire ? Las deoparte medicina. Ca om însa, îmi vine sa vars când citesc asa ceva.

  3. Fatuca asta n-a auzit ca UE ne verifica daca respectam drepturile oamenilor handicapati? Dar daca se folosesc fonduri nerambursabile si ea nu banuieste?
    Prostia e incomensurabila, asta-i vorba mea!
    Acum, revenind la „nos moutons” vreau sa va spun ca m-am plimbat cu o mamica tanara sa verificam daca liftul chiar functioneaza la noi in cartier si mergea!!!!! 😀
    Si i-as mai povesti fetei de la ziar cum e cu oamenii acestia napastuiti prin Suedia, de exemplu…dar as vorbi degeaba, ar fi un fel de dialogul surzilor…caci sunt o multime de oameni care recita din ce aud, altfel sunt pierduti!
    M-am enervat, dar voi n-aveti nici o vina…ma intorc la Beatles mai bine!

  4. Mare pacat, dar…traim in Romania! cum procedam, vorba Catzavencilor

  5. Eu zic sa urmam sfatul lui Vasile si sa o si asa mai departe.

  6. Vinovat nu e cine scrie, vinovat e cine aprobă „bun de publicat”.
    Dar mai vinovat decît toţi e ăla care citeşte.

    Ai luat plasă, ai citit, te-ai revoltat: RECLAMĂ ! Pune mîna pe telefon şi fă-i pe aia de la Cotidianul albie de porci.

    Sau fă o traducere în limba engleză şi trimite-le ăstora o reclamaţie.

    http://bpv-fpa.nl/index.php?pageid=2&contentid=5&subpage=claudia_marcu

    Altfel e doar un subiect de senzaţie. Şi senzaţia e de vomă.

  7. Alexandre, paralizia de la gât în jos presupune imobilizare aproape completă. E prea uşor, pentru că face altcineva totul pentru omul ăla. Înţelegi? El măcar nu are posibilitatea de a face unele lucruri singur, oricât de cinic sună. E altă situaţie.

    Clubul Femeilor, nu mai ştiu dacă toate staţiile au lifturi din alea. Mi se pare că e un traseu impus, pentru că nu se poate urca sau coborî decât în unele staţii. Dar e bine că funcţionează, cu toată mirarea mea.

    A, vinovat e şi cine aprobă, dar nu poţi să spui că cineva care debitează asemenea cretinisme nu e responsabil decât dacă ai dovezi că i-a ţinut cineva pistolul la ceafă în timp ce scria.

  8. Ea e proasta. Da prostia nu e per se sanctionabila. Angajarea prostului insa n-o decide tot prostul. Aceasta animala traieste de sase ani in Olanda ! Nimeni si nimic nu mai poate schimba ceva in felul in care vede ea lumea.

    Citat (ca poate n-are lumea chef sa apese pe lincul ala de mai sus)

    Claudia Marcu
    I was born on the Black Sea Coast, in a very closed society. But after 1989 my luck – and not only mine – totally changed. January ’89 was the moment when I started to open my eyes and to see the world. And working in a radio station was a great help in this discovery process. Looking now back, to the last 14 years, I can tell you that everything was luck backed by a lot of work!

    I started in the technical department of Radio Constantza ( Constantza is my home town and it is the second city of Romania, after the capital Bucharest). Six years I studied for the university (by the way: I graduated tourism) and I had a full time job as a technician. At the beginning I didn’t even think that it could be possible for me to be a journalist. But it started to kind of like me and working over time became a habit. And step-by-step I learned everything and in 1996 I moved to the editorial staff. From that moment my professional life has been nothing than a continuous adventure: news presenter, news editor, program presenter, program editor and, before being a correspondent I was a chief editor. All these positions in different regional radio stations from Romania, radio stations that are part of the Romanian Broadcast Corporation. My journalistic background was very much consolidated by different courses along the years, but especially during the projects made by the Dutch Broadcasting Corporation. A team of eight Dutch journalist (different every time) developed several projects (for the last ten years) within the Romanian public regional radio stations, the result being new formats and higher audience.

    Back to me again, I ended (for the moment) as a correspondent of my big corporation here in the Netherlands. Why now and why the Netherlands?

    Because Holland is the president of the European Union and Romania has to close the negotiations for the accession under this presidency, by the end of 2004.

    Because from the economical point of view the relationships between the two countries are very tight: till last year Holland was the most important investor in Romania.

    Because on the journalistic level there are very tight links for a very long time.

    And because a country like Romania wants and has to learn also from the Netherlands, even if the latter is six times smaller.

  9. January ’89 !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! – ca sa ma limitez la un singur citat… ca mi-e somn si miine e o noua zi.

    Noapte buna

  10. PS. merita sa faci click – are si poza …

  11. A, am uitat, dar e scuzabil pentru că în ultima vreme am suferit nişte traume la cap. Link-ul nu se încarcă. Deci citatul este binevenit.

    Nu era Iaşiul al doilea oraş ca număr de locuitori din ţară? Sau ăla se schimbă în funcţie de locul unde e născut fiecare, că deh, e al doilea deci cui îi pasă? Bun, deci creierul scârţâie la toate capitolele. Şi la geografie, şi la engleză (groaznic), şi la logică (a plăcut-o jurnalismul pe ea? Eu aş zice că i-a şi cam tras-o.) şi la istorie (chestia cu ianuarie ’89 pe care ai observat-o şi tu).

    Ceva adevăr conţine textul ăla, dar cu o amendă: „At the beginning I didn’t even think that it could be possible for me to be a journalist.” Tăiem partea cu „at the beginning” (şi din alte motive decât respectul pentru limba engleză) şi suntem de acord: nu e, nici o grijă.

  12. Excepţie şocantă la mentalitatea analizată în această discuţie. Azi adică ieri, la ora 20.10, în staţia de vis-à-vis de Gara de Nord, un autobuz 178 a staţionat un minut, cu platforma-rampă coborâtă, pentru ca un bărbat în scaun cu rotile să fie coborât din maşină şi depus în siguranţă pe trotuar. Cu o Petronie cu ochii cât cepele două-la-un-kil martoră. Bineînţeles că omul cu pricina a continuat traversând complet aiurea, ceea ce m-a amuzat teribil şi m-a vindecat de convingerea că am halucinaţii.

  13. 🙂 Petronio, pacostea e ca pe la noi ajungi prea des la zicala: las’ mah, ca si ei si’o cam merita! Cu aplicatii diverse la situatii si drame diverse.

    Vorba aia, daca poetul ne povestea inainte despre cit de fustangiu e Oedip, despre cum insaminta el tot ce respira pe doo picioare, parca nu te’ar mai fi mirat asa tare finalul si nici de’o tragedie greaca n’ar mai fi iesit. Si, probabil, te’ai fi gindit ca si’a cam meritat’o.

    Important e ca, pina la urma, ala mic de respira greu era ta’su.

  14. Dragoane, cred că e prima dată când nu suntem de acord. Tipul ăla era un idiot, dar nu aş zice nici pentru o secundă că ar merita altceva decât două palme sănătoase după ceafă şi o predică de trei ore asupra responsabilităţii, care e o chestie ce funcţionează mereu pe bază de viceversa.

    Ce-i drept, nu suntem de acord doar în acest caz. În multe altele dau cu subsemnatul la principiul tău că omul mai şi merită ce primeşte.

    🙂 Despre raportul între predestinare şi liber arbitru în tragedia greacă cred că s-au scris rafturi întregi de cărţi şi de altfel şi o comparaţie de autori şi epoci îl are drept criteriu. Nu mă pune să-mi amintesc mai mult, te rog, că mă doare peretele de care am dat cu capul.

  15. Nu sintem in dezacord, coana Petronio. Cum sa fim, pacatele miele?

    Numa ca, vezi matale, uneori e predestinare, alteori e liber arbitru, da’ sint si cazuri in care e un liber arbitru care forteaza probabilitatea catre 100%. Netot fiind, iti zici in sinea ta ca a fost predestinare. Da’ daca te uiti in urma constati ca te’ai aruncat singur in fata tramvaiului.

    Si nu, nu vreau sa’ti trezesc la viata cucuiele din pereti. Oedip? Who …. is Oedip? Ala care cauta calul troian la dinti?

  16. Nu, Dragoane, ăla era Laocoon şi degeaba l-a căutat, că vocea unui înţelept într-o mare de proşti nu s-ar fi auzit nici cu portavocea care nu fusese inventată încă.

    Da’ cine crezi că mai stă vreodată să reconstituie trasee culpabile când e atât de la îndemână predestinarea? Acestea fiind spuse, am senzaţia că încep să se amestece registrul comentariilor de aici şi cel din postarea cu nemulţumirea reactualizată a Rhettei de mai la vale. O fi destinul? 😀

  17. Nu stiu, zau. Da’ stiu ca mi’e predestinat sa o intind la somn 🙂 Asa ca pe miine!

  18. Pfuuu… Pe mâine noapte, evident. 😀


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s