Transcending boundaries: a tribute to Stanley Kubrick

 

Babelor,

Zece bloggeri laolalta si un omagiu adus maestrului.

[claude]

 Kubrick. Merge birfa prin tirgul global cum ca Stanley Kubrick ar fi fost posesorul celei mai mari colectii private de porn de pe planeta [asta se intimpla inainte de explozia www!]. De altfel, inca de la inceputul carierei sale Kubrick a vrut sa faca un ‘blue movie’ iar, conform lui Frederic Raphael,  co-scenarist la Eyes Wide Shut, realizarea unei orgii ‘convingatoare’ in EWS l-a macinat pe Kubrick luni la rindul  . Daca v-am captat atentia trecem la pasul 2; daca nu, rezolvati un Rubik’s C[ube].

Undeva pe la 1965, intr-un interviu, Orson Welles [o influenta majora asupra lui Kubrick] zicea: ‘among those whom I would call the younger generation of directors, Kubrick appears to me to be a giant’. Stiti vorba aceea din popor: ‘it takes one to know one’.

Barry Lyndon. My favourite Kubrick si probabil unul dintre cele mai frumoase filme ever made.

Ramine sa-l intilnesc pe cinefilul insensibil la scenele de interior din BL filmate fara iluminare artificiala, doar luminari, ceva geniu plus ‘lenses for candlelight photography by Carl Zeiss’. Bloody brilliant!

Irlanda merita si ea o mentiune pentru amabilitatea cu care si-a imprumutat dealurile inverzite echipei de filmare.

Cut to:

Kubrick si W.M. Thackeray:  in moarte ‘good or bad, handsome or ugly, rich or poor they are all equal now’.

[dragos]

 

cand spun Kubrick, spun portocala mecanica.

atat. nu superproductia spartacus, cu care ai mei m-au chinuit pe la cinemauri ceausiste, ca e cu chirc duglas d-aia etc. nu odiseea spatiala cu care m-a chinuit la teve tcm-ul. nu ews cu care m-au coplesit osanalele criticilor. nu mai amintesc de lolita, fata cu bucle neverosimile care mi-a stricat iremediabil impresiile romanului adorat.

ci portocala. a, si shining!

baletul raului si-al haosului.

decorurile futurist-obscene.

funerariile lui purcell.

brother sir.

fetele ranjitoare ale tinerilor.

burlesc revenge. societatea preamoderna.

si mai ales A NOUA.

[anda]

 

Din cele treisprezece filme ale lui Kubrick, Barry Lyndon mi se pare cel mai aproape de perfectiune, iar din acesta, secventa finala este poate my all-time favourite. intr-un reenactment al unei scene anterioare – Lady Lyndon semnand acte, cu diferenta notabila ca Lord Bullington si-a obtinut in final locul ravnit langa mama sa – aceasta este  tulburata pentru un moment de amintirea lui Barry, dar isi reprima orice semn de emotie. Nu isi permite decat gestul de a se opri cateva secunde si a privi in gol, iar gandurile sale ne raman si de aceasta data inaccesibile. Apoi continua sa semneze hartiile intinse de fiul sau, in timp ce camera se indeparteaza.

 

E o incununare a tuturor scenelor in care Kubrick, in timp ce pare ca ne refuza apropierea de personajele sale, preferand sa inlocuiasca spectacolul sentimentelor cu cel al naturii si al interioarelor somptuoase, reuseste sa obtina tocmai rezultatul contrar.       

[zum]

de fiecare data cand trebuie sa vorbesc despre filme & tot ce’i legat de ele ma simt intaiul ageamiu al Lumii.

desigur, pana si intaiul ageamiu al lumii stie cine’i Stanley Kubrick si i’a vazut cateva filme. si lui i’au placut unele, altele nu [Eyes Wide Shut, paradoxal, l’am vazut de cele mai multe ori. pentru ca de vreo 3 ori am adormit inainte de final si de vreo doua ori niste amici au vrut sa ma convinga ca e grozav. ce teroare!]

dar oricate filme as vedea, cand zic Kubrick zic inceputul de la 2001: A Space Odissey. l’am vazut demult, la cinemateca, la Eforie. imi aduc aminte si acum senzatia – aceeasi cu cea de la prima decolare: m’a lipit de scaun si mi’a taiat respiratia.

n’o fi printre filmele mele preferate, dar pana acum nu am mai gasit unul care sa aiba acelasi efect. and that’s Kubrick to me.

[voroncas]

in timpul filmarilor la eyes wide shut, un nimeni, alan conway [„An aptly Nabokovian name”, zice Kubrick] in cautare de identitati & senzatii tari se da drept stanley Kubrick prin londra, desi nu stie mare lucru despre el si nici filmele lui nu-l intereseaza prea tare [„What an ingrate! He steals my identity and yet my films aren’t good enough for him!”, zice tot Kubrick]. asa a iesit colo[u]r me Kubrick, a true…ish story, in care malkovich se joaca de-a being stanley Kubrick. „you’re all stanley Kubrick, so please, be quiet!”

altfel, serios despre Kubrick scrie si prin cartea asta.

[oceania]

prima data cand am vrut sa vad Eyes Wide Shut s’a intrerupt curentul pe la mijlocul peliculei. tocmai ma intrebam: ce cauta Tom Cruise in acest film?

a doua oara, totul mi s’a parut confuz, complicat, enigmatic. am descoperit un Kubrick alchimic, obsedat de ocultism. un vartej de vise, orgii, fantasme, impulsuri inconstiente si conflicte reprimate. dialoguri banale si repetitive. m’au incercat senzatii extreme: de la iritatie la fascinatie. doar muzica mi s’a parut fara cusur si absolut justificata la fiecare interventie.

mi’am zis sa’l vad si’a treia oara. mi se parea imposibil ca un creator extravagant si genial precum Kubrick sa nu incerce sa comunice ceva prin filmul asta. la a treia vizionare filmul s’a dovedit nelinistitor, inclasificabil, contradictoriu. am ramas cu o singura idee concreta: ca „nici un vis nu e doar un vis”: un fel de poarta deschisa spre o multitudine de lecturi.

[musiu alexandru marks]

Blasfemie! veti spune, dar cutez: 2001: A Space Odyssey nu e un film SF stricto sensu, caci pentru moviegoer-ul venit sa se adape pavlovian cu actiune SF dupa canoanele fixe ale meniului, socoteala de acasa nu se va potrivi cu cea de pe fotoliul de catifea rosie si va casca repede de plictis. Moreover, chiar si la scara naivitatii de o tandrete copilaroasa a SF-ului anilor 60, unele scene… well, ehrm… they nuke the fridge. Pentru mine însa, e în primul rand o lectie de filosofie, dar ochiului spectatorului îi trebuie rabdare si virtuti de prisma ca sa descompuna alchimia împletirii tuturor ingredientelor dinauntru. Pelicula e suport, SF-ul pretext, însa firul rosu e pur Nietzschean [what is the ape to man? a laughingstock or painful embarrassment…] cautarea e metafizica, parcursul e estetica si simbolism, iar Kubrick – om-orchestra stapanind magistral arta contrapunctului. Ah, si oricat de paradoxal ar putea sa para, Kubrick chiar pulverizeaza – subliminal dar hâtru [remember the Zero Gravity Toilet ?] – toate cliseele SF aflate „dans l’air du temps” în 1968.

Bref, nu cautati învataminte sau întelesuri, ci doar întrebari.

 

[P.S.: moooor dupa fotoliile alea…]

[zamo.ca]

Kubrick este un regizor care avea obiceiul sa scoata capodopere care luau cativa ani pentru a fi intelese de contemporani, poate si pentru ca nu-s usor de vazut pana la sfarsit. se aseamana oarecum cu Van Gogh, diferenta fiind, printre altele, ca urechea sa a ramas oarecum intacta. unul din momentele cand era cat pe ce sa fie zdravan sifonata s-a petrecut in timpul filmarii Clockwork Orange, in anul de gratie si eliberare sexuala ‘69.

 

in minutul dupa ce-am facut poza, ne spune Dmitri Kasterine in Guardian, platforma s-a prabusit zgomotos. Stanley era un tip calm, nu se grabea niciodata, dar a tasnit ca un iepure din pusca. n-am mai vazut ceva asa rapid

[cinesseur]

i return again and again in my mind to the film that i elected to show my friends on the Sunday, America time, when i got the news that Stanley died. and some people came over to the house that night. they were scheduled to come over for dinner anyway. we talked the whole night about Stanley and i wanted to show all of them a scene from a movie that for me represented how deep Stanley’s heart was and how much he could love and show emotion because he’s been criticized as an unemotional director. i thought he was a very emotional director. and so i put the last scene from Paths of Glory where Christianne [who he then married] plays the German captive girl that stands up and sings in front of all the French soldiers bringing down the house in tears. and as the soldiers cried, we all cried watching just the last scene, not the whole picture. that isolated last scene hit a chord with everyone in the room. two people had never seen Paths of Glory but were still totally affected by that sequence. and that, to me, represented who Stanley was as a human being. [Spielberg on Kubrick: excerpt from an interview included on Eyes Wide Shut DVD release]

[tlöni]

oricare din filmele lui cantareste cat munca de’o viata a unor regizori mai marunti [si’n comparatie cu el aproape toti ne par marunti]. foarte umil, eu voi cita doar cateva secvente:

Dr Strangelove: sir, i have a plan… [stands from his wheelchair] Mein Führer, i can walk!

Lolita: we’re really very fortunate here in West Ramsdale. culturally, we’re a very advanced group with lots of good anglo-dutch and anglo-scotch stock. and we’re very progressive, intellectually

2001: just what do you think you’re doing, Dave?

Clockwork: one thing i could never stand was to see a filthy, dirty old drunkie, howling away at the filthy songs of his fathers and going blerp, blerp in between, as it might be a filthy old orchestra in his stinking rotten guts

Barry Lyndon: [e, cred, Filmul Absolut]

Shining: don’t worry Mom. i know all about cannibalism. i saw it on TV

FMJ: me sucky sucky. me love you long time. me so horny

EWS: don’t you think one of the charms of marriage is that it makes deception a necessity for both parties?

Anunțuri

49 comentarii

  1. Vazusem la tlonieni (si iar ma enervasem ca nu se poate comenta la ei, evident).

    Sincer, n’am inteles niciodata de ce a facut Eyes Wide Shut. Da, inteleg obsesia, dar nu inteleg realizarea. Ca si zum si oceania, l’am vazut de mai multe ori. De fiecare data am ramas cu aceeasi senzatie: WTF? Evident, scuza a venit de fiecare data, n’a fost facut integral de el.

    2001 e iconic, mult prea iconic. E un fel de Calauza al lui Tarkovsky. Nu ti’a placut, te omoara cinefilii. Ti’a placut, esti unul dintre aia elitisti plini de fasole fiarta prea putin. Filmul… evident genial 😀 L’a facut celebru pe Richard Strauss.

    Eu unul ramin la Shining. Magistral. Filmul horror total. N’o sa uit niciodata tricicleta lui Danny pe culoarele hotelului. Alfred Hitchcock a murit cu mai putin de o luna inainte de lansarea filmului. Daca ar fi apucat sa’l vada nu m’ar fi mirat sa’l fi luat frumos de timple pe Stanley, sa’l pupe pe frunte si sa’i zica: Bravo baietas, ai priceput cite ceva din arta asta!

    Din pacate Kubrick are o problema, si inca una grava. Nu este vizitabil decit de catre oameni care au inteles cu ce se maninca o creatie artistica. Si, evident, de catre snobi. Dar astia ar vizita si latrina din fundul curtii strabunica’mii de la Gura Ialomitei daca le’ar spune Bucurenci ca e ubercool.

  2. Si, Alecule, apropos de contrapunct: nu ai uneori senzatia, cind asculti muzici compuse de maestrii contrapunctului ca au cochetat cu o genialitate vecina cu schizofrenia? Ce scriai matale mai sus m’a facut sa ma gindesc la un om-orchestra, sa zicem 3 instrumente, cintind unul dintre canoanele din Arta Fugii. I’ar iesi fara personalitate multipla? Cel putin una temorar achizitionata?

  3. intrebare de ageamiu total: cum ati pus clipu ala de la cinesseur? la mine n-a mers in nici un fel (e drept, nici n-am prea avut vreme sa investighez)

  4. Zum, o să-ţi răspundă Alexandre dacă am dreptate sau nu, dar probabil cu embed de pe YouTube. De ce răspund dacă nu sunt sigură? Ca să văd dacă am avut dreptate, evident.

  5. zum, Petronia, embed’ul nu e de pe youtube ci de pe vimeo.com

    Zum, daca vrei sa il faci si la voi, da’i pur si simplu „View page source” la pagina asta si copiaza bucata de script care se gaseste dupa „Eyes Wide Shut DVD release]”. O pun si eu inca o data aici, de verificare, si o rog pe Petronia sa stearga embed’ul ulterior daca merge 😀

    http://www.vimeo.com/moogaloop.swf?clip_id=15456755&server=www.vimeo.com&fullscreen=1&show_title=1&show_byline=0&show_portrait=0&color=01AAEA

  6. Ete ca nu merge in comentariu, da’ e posibil sa mearga in postare. Cu conditia ca platforma blogspot sa permita aceleasi tag’uri html ca wordpress.

  7. Dragoane, e cam exact cum spui tu si cam nu prea (zic io). Deh, Kubrick, bata-l vina. Îti raspund mai pe larg deseara, OK ?

    Zum, încearca sa scrii asa:

  8. Pardon, ASA:

    cu parantezele drepte-n cap si coada

  9. Eeeh meeeeeeerde, am spus paranteze drepte, de ce nu mi le ia ?

    Bref, e asa

  10. Alexandre, indiferent de unde e locul in care nu esti de acord, e normal sa fie asa 😀 Vorba lui Eco (citat in dimineata asta de o alta bloggerita prietena): Draga Adso, daca as cunoaste raspunsurile la orice intrebare, as preda teologia la Paris. (bai, sa’mi zica si mie careva daca nu cumva pun aiurea virgulele cind e vorba despre conditional-optative. Mi’am gasit o carte de gramatica sa’mi reamintesc dar inca n’am apucat s’o parcurg).

    Asa ca astept cu nerabdare seara sa vaz unde ai de comentat. 😀

  11. Da. Dacă aveam ochii la mine era bine.

    Cât despre dezacordul lui Alexandre, sper că se referă la chestia cu omul-orchestră, personalităţile multiple şi contrapunctul. Ca aperitiv, eu zic numai că seamănă cu chestia aia cu patru desktops de la Ubuntu.

  12. Dragoane, hai ca nu ma abtin pâna deseara, desi am o claie de trebi. Asa. În primul rând, fara fausse modestie si fara mistocareala, pe lânga cinefilii « pure souche », cu galoane meritate de connaisseurs eu am o pozitie de neofit sau, daca vrei, sunt cam ca bufetul garii fata cu Opéra Garnier. Dar vorba aia : « lasa, tovarase, ca mai citim si noi câte o carte, mai vedem si noi câte un film… ». Deh. Revenind la 2001, e foarte posibil sa-mi placa pentru rezonuri pur personale si în consecinta oleaca diferite de cele ale analistilor consacrati ai celei de-a saptea arte. Iconic nu stiu daca e « per se », fiindca eu mai degraba categorisesc sau ierarhizez filmele în iconice pentru mine sau nu. Depinde de ochii cu care le-am privit, de perioada în care le-am privit, de starile sufletesti conjuncturale si de vibratiile induse. E drept, poate, ca mister Kubrick e vizitabil de persoane cu o întelegere ceva mai profunda (sau mai larga) a meniului hartistic. Cam asta e si cazul lui 2001, printre altele. Mie, unuia, mi-au trebuit vizite repetate pâna sa apuc sa-nteleg nu filmul în sine, ci cu ce se joaca Kubrick si la câte manete simultan. Dealtfel filmul nici nu e facut ca sa fie înteles stricto sensu, maestro însusi parca spunea ca cine pretinde ca-l întelege e plavan rau. Nu stiu daca e vorba de versatilitate sau de SPLIT personality sau de personalitate multipla (poate mai degraba asta din urma, desi totusi…), ci mai degraba de capacitatea uluitoare de a combina aproape chimic ingrediente diferite într-o chestie în aparenta omogena si legata, curgatoare. E dat naibii. Face un film chipurile SF care – zic io – numai ca film SF nu trebuie privit (sau poate da, dar în al enspelea rând, caz în care pare lung si plictisitor, chiar si un pic naiv, în ciuda nebuniei dupa genul pueril à la sixties de SF în anii aia împânziti cu Sputnici si Gagarini vs NASA). Trebuie privit « printre rânduri » ca sa-i fie descompus spectrul si sa-i fie aflata reteta, compozitia. Analitica devine aici vecina cu biochimia, oarecum. Sigur, e o interpretare pur personala (dar am o acoperire post-hoc, aia ca tot Kubrick ar fi sugerat – daca nu ma-nsel – ca asta ar fi si menirea lui 2001, ca fiecare sa-l interpreteze în felul lui, nu sa-l « înteleaga », repet). Deci privit asa, printr-o prisma, eu vad mai multe « partituri » jucate simultan, nothing really schizo. Am spus ca e o lectie de filosofie, vad si ceva humor (ba chiar o satira la adresa SF-ului anilor alora, vezi scena Zero Gravity Toilet, printre altele). Mai vad si o joaca perpetua cu scurgerea timpului (mai întâi un Strauss, p-orma altul, in ordine inversa, plus felul asta de a-mparti ecranul în doua : prezent si viitor – vezi indivizii aia doi din nava, care nici nu se-ntâlnesc, practic…). E estetica, e simbolism, e si intuitie, sunt si alte mesaje poate mai clare (man vs machine), eheeee. Ah, muzica Dunarii a fost o pura-ntâmplare (asculta inginerul de sunet asa ceva când montau sau filmau ei, nu mai stiu bine… si le-a placut potriveala).
    Pâna aici, Dragoane, I trust I make myself obscure…
    Dar ca sa merg un pic mai departe pe aceeasi idee, as spune ca mi se pare un soi de repetitie generala pentru Portocala ce avea sa vina (film dupa care efectiv ma dau în vânt…). Same recipe : nu e deloc un film cu si despre ultraviolenta (mai multa e la Steven Seagal, daca vrei, iertata-mi fie erezia mentionarii în context). Sau cel putin nu-l vad eu asa. Unii-l vad gravitând în jurul unei societati în dacadere. Eu vad societatea aia ca deja prabusita înaintea momentului actiunii filmului (suspendat si ala undeva în timp, nu se stie unde), bref, o societate post-apocaliptica, oarecum…
    Gata, ma opresc aici, ca scriu pe fuga si trântesc numai gugumanii «agabaritice ». Om mai depana.

  13. Ohohoooo…. mamaaa…. pai daca scrii atit cind ai treaba…. 😀

    O mica precizare de inceput. Nu restringeam categoria celor care au sansa sa priceapa ceva din valoarea lui Kubrick strict la cunoscatorii hard-core. Si eu sint la fel de novice, poate si mai si (ca sa’ti fac o destainuire iluminanta, desi Shining’ul lui este in top 3 la mine, pina la postarea voastra habar n’aveam ca il facuse chiar Kubrick. In general imi plac filmele pentru ca imi plac, nu pentru ca le’a facut X sau Y. Ceea ce am brodat eu in comentariul meu este cumva post-ludic, nu stiinta anterior acumulata).

    Acu’, despre 2001. Caracterizarea unui film ca fiind iconic nu prea are legatura cu pasiunile noastre individuale ci cu rezonanta/importanta lui in epoca. Calauza, sus numita, este iconic. Matrix este iconic. La fel Star Wars, ala vechi. In felul lor, si Harry Potter sau Indiana Jones sint filme iconice. Ah, uitasem de Casablanca si Citizen Kane (si citi nu injura Citizen Kane).

    La Strauss… ma refeream la Richard, nu la Johann al doilea. Valtzurile erau deja celebre. Da’ Also Sprach Zarathustra in combinatie cu stramosii nostri (????) a fost, cum ai zis chiar matale, Nietzschean.

    In rest, dupa cum ziceam si la inceput, un film genial. Poate fi privit intr’o caruta de chei interpretative, la mai mult de jumate din ele Kubrick mai mult ca sigur nici nu s’a gindit (da’ s’a straduit sa le lase loc. E, daca vrei, un film scris la 100 de rinduri, sa ai loc berechet sa citesti printre ele). Se joaca cu tot ce are la dispozitie si mai inventeaza inca citeva chestii in plus. SF este doar pentru ca „ecranizeaza” o carte SF si pentru ca inventeaza, in linia cartii, o istorie alternativa care lasa sa se intrevada niste extraterestri (bine, plus HAL). In rest, mai SF e Shining, care nici macar nu’si propune sa fie asa ceva.

    La final o sa clarific si treaba cu personalitatile multiple. Era o chestie complet rupta de contextul Kubrick dar, cumva (don’t ask), trezita in mine de ceea ce scriai. Si se referea strict la executia simultana a mai multor chestii in contrapunct de catre aceeasi persoana.

  14. Pai Dragoane, la cât suntem de acord, ar trebui sa te invit la cinema, dar mi-e teama c-o sa fie geloasa Andreea…. 🙂

  15. @musiualexandru
    cu ajutorul sfatului tau de o mare virtuozitate stiintifica (si aproape fantastica) am rezolvat cazul clip vimeo. multumesc.
    revenind la 2001: daca s-ar rezuma la un sci-fi ar fi cam lipsit de viziune: nu-mi amintesc sa fi vazut vreun laptop pe acolo, un smartphone ceva. cit despre calatorii cu echipaj uman dincolo de luna mai bine nu zicem nimic. din fericire, si aici ai dreptate, filmul nu trebuie privit ca un sci-fi. dar, in acelasi timp, ma indoiesc teribil ca filmele de genul asta trebuie sa vina insotite de un manual explicativ.
    dar pentru ca sintem pe blogul unor doame: ce parere aveti ca TOATE personagiile feminine din 2001 sint secretare, stewardese, personal auxiliar etc?

  16. Claude,
    Deh, o ora jumate de forfoteli prin forumuri de ticniti cu plug-in-uri si coduri de embed mai ceva ca ala al lui Hammurabi si uite ce virtuoz al solutiilor simple am ajuns. Vorb-aia: moaaamaaa, ce bun sunt !

    2001: I agree, dar HAL 9000 ala (HAL sunt, cica, literele decalate de la IBM, he, he), face cât toate taciscrinurile si laptoapele, nu ? 🙂 Oricum, absolut: nu e nevoie de manual explicativ.

    La treaba cu amploaiatele alea zau ca nu mi-au sfârâit sinapsele. Mersi de chestie, am sa ma mai gândesc. Pâna una-alta, ai aruncat cu o grenada într-un cuib de feministe. Sa ne punem castile si vestele anti-glont.

    Hei, si la mai multe postari pluri-manuale !

  17. Alecule, date fiind interactiunile nostre de pina acum, ma astept ca cea mai dura divergenta intre noi (exceptind situatia in care ma prinzi intr’una din fazele alea in care tin neaparat sa fiu eu ala mai destept. mi se mai intimpla :D) sa se poata rezuma in cuvintele: bah, e misto, da’ mie nu prea mi se potriveste, stii tu, subiectiv vorbind 😀 In rest, atunci cind par mai grave constatam la final ca au fost suficiente citeva precizari pentru a se dezamorsa bomba (so, stop worrying and learn to love the bomb :D)

    Cit despre Andreea, nu prea are emotii d’astea.

    Claude,

    Cerindu’mi anticipat scuze doamnelor si domnucilor in trecere pe aici pentru magaria misogina pe care o s’o scriu, apai cum crezi tu ca ar fi evoluat filmul daca HAL incepea sa faca figurile alea nu lui Dave ci unei gagici cu pms sau, mai rau, la inceput de menopauza? Ha? Nu se ducea dracu’ toata coloana sonora a filmului?

  18. Incercam sa pun un personaj feminin din alt film in locul lui Dave Bowman si mi’a trasnit o idee: Miranda Priestly (Meryl Streep) din Devil wears Prada (film prost jucat magistral de ea si de Stanley Tucci). Daca n’ati vazut DWP merita macar pentru acest exercitiu de imaginatie. 🙂

  19. Ba vazutaram DWP, Dragoane. Misto castingu tau. Io as pune-o pe Miranda în locul lui HAL si pe Boy George în locul lui Bowman. De chichi.

  20. @BadDragon: ouch! how about margaret thatcher or angela merkel?
    ma tem ca nu intr-acolo bateam eu. e posibil ca o femeie astronaut sa nu vrea sa plece cu deceniile de acasa, dar in 2001 (filmul ) TOATE personagiile feminine sint oglindirea lu’ 1968 (anul). ideea era ca asa cum autorii n-au ‘vazut’ aparitia unei tablete pc (sau a unui ipad, pt armonie in blogosfera) asa au trecut cu vederea aparitia miscarilor de emancipare a femeilor din deceniile imediat urmatoare.

    in caz ca te intrebi, nu fac parte dintre cei care cred e nevoie sa avem un numar egal de femei lucratoare in mina (sau pe o platforma maritima) cu cel al barbatilor din acelasi loc de munca. 😉

    ps. am vazut DWP si nu e chiar asa prost cum lasi tu sa se inteleaga. ;P

  21. Fuck, Alecule! Daca ii mai adaugi si o nota arogant-aristocratica lui HAL o sa iasa intr’un hal fara de hal (sorry, nu m’am putut abtine, oricit de triviala ar fi gluma). Iar Boy George… eheheeeee… nici toate pmsurile si menopauzele la un loc nu fac cit el. Da’ sa fie neaparat Boy George in anii din urma 😀

    Claude, eu am inteles unde bateai matale cu absenta femeilor in locuri cheie. Habar n’am care a fost motivatia lui Kubrick da’ as putea sa’l banui de faptul ca s’a ferit sa pice intr’un cliseu facil si la moda. Uite ca nu’mi mai aduc aminte foarte bine costumele, da’ parca nici ele nu reflectau liniile zilei. Poate si’a ferit filmul de anumite interpretari, poate a vrut sa’l tina cumva in afara timpului.

    Madam Thatcher? Definitely not! Il tinea pe HAL in greva si importa putere de calcul din America de Sud si Australia.

  22. Altfel spus, dragoane, HALAL !

  23. Si iata cum o lunga discutie pentru care 10+ oameni si’au batut capul se poate esentializa intr’un singur cuvint 😀

  24. Marturisesc ca era cat pe ce sa comit o impolitete. Cand am vazut titlul am crezut ca se pune de o chermeza in onoarea sus-mentionatului si deja imi faceam planuri despre cum ar trebui sa procedez ca sa dau buzna. Planuri care includeau vinuri rare, prieteni ucrainieni, rude la RENEL samd. Planuri nepoliticoase.

  25. BTO, daca vii cu vinurile alea rare, din Ucraina aduci doar fetele (fara consecintele obisnuite ;)) si prietenii de la RENEL au grija de nota de plata la curent, venirea ta nu o sa fie in nici un fel o impolitete. Au contraire, ar zice musiu.

  26. Nu, BTO. Nepoliticoase devin asemenea planuri numai când se vorbeşte de ele marţea.
    (RENEL? Dar ceva mătuşi filantroape sau filantropizabile la Enel ai?)

  27. Din pacate ne-a venit invitatia ta înapoi la sediul blogului, n-am pus destule timbre sau am scris adresa cu creion chimic si aveam gura uscata, sau s-au reluat demolarile la tine-n cartier, ori ti-a retrocedat casa, nu stiu. Las’ ca facem mâine un after, vinuri rare avem mereu, de RENEL nu stiu, ca i-am invitat pe aia de la EDF, or sa fie si ceceni, si drag queens, vino pe la opt – opt si ceva. Bring your own company.

  28. Hehe, se stringe lumea? Se lasa c’o postare noua sau dezbatem in continuare aici?

    Intre timp eu am pus mina pe Clockwork Orange si Barry Lyndon si cred c’o s’o pun in curind de un maraton Kubrick. Shining, Full Metal si Strangelove aveam deja, cred ca ma uit si dupa 2001.

  29. Spor. Eu am răspuns la cuvintele-cheie „chermeză” şi „vinuri rare”. Cuvintele-cheie „film” şi „dezbatere” au funcţionat ca repelent şi m-au ţinut până acum în rezervă, dar trebuie să înţelegeţi că n-am mai rezistat.

    Da’ la aşa postare zic că merită să se adune lumea.

  30. Dragoane, dupa cum stii, la SM se lasa si cu postari noi si cu comentarii la mai multe postari vechi, simultan. Ne strângem. Afluim.

    Petronia, ce nu-nteleg eu e c-ai rezistat pân-acu’.

  31. Nu nu, Alexandre. Mă ştii. Dacă nu am idee despre ce-i vorba tac. În afara situaţiei în care mă deranjează ceva din afara subiectului propriu-zis, caz în care… Na… Vorba ta: cât să rezist?

  32. Îmi place în schimb direcţia de discuţie deschisă de tine, Alexandre: conjugarea verbului „a aflui”. Merge perfect după a şasea sticlă de vin. „Eu afluiesc, tu afluieşti, el / ea afluiază, noi afluim, voi afluiţi, ei/ele afluiază”.

  33. Infinitivul în engleza merge de la sine: aflooying. Mai greu e cu subjonctif imparfait în franceza dupa a saptea. Sticla de vin, that is.

    Que j’affluisse, que tu affluisses, qu’il (elle) affluït, que nous affluissions, que vous affluissez, qu’ils (elles) affluissent. Am zis bine ?

  34. Mah, voi astia doi ma cam enervati. N’am mai baut nimic de vreo saptamina si inca ma mai abtin, stie Petronia pentru ce 😀 De la margaritas mi se trage. Si voi ii tot dati inainte cu afluentii pinotului si bazinul hidrografic al bordeauxului. Pai e frumos?

  35. Pai Dragoane, daca tradezi si te dai cu inamicii de la anonymous alcoholics, noi ce sa facem ? Bem pricinos si cu obida, asa ca ne-ai lasat. Si pe noi, si pe Margareta…

    Petronia, ia sa vedem ce scrie aici: Chateauneuf du Pape. Crezi ca Dragonului i-ar fi placut ? Sa gustam.

  36. ba, pacatele mele, nu am tradat pe nimeni. poate doar ficatul din dotare. asta nu e decit o mica pauza ca sa’si revina putin.

    Chateauneuf zici tu. Petronia, de unde facem rost de’o lada de d’ala?

  37. Gragoane, un ceai de sunatoare îndoit cu rom. Cui pe cui se scoate.

    De unde faci rost de din ala ? De la nen’tu Alecu, de unde ?

    Zi numa: alb sau rosu ? O lada din fiecare ?

  38. D, pardon.

  39. dah mai Alecule, da’ matale esti departe, noi aici, pina vine curierul noi iara dam iama in rezerva mea de Merlot de Murfatlar. Nu ca asta ar fi ceva rau 😀

  40. Aham. Să vedem, io sunt mai leneşă. Dual în slavă veche, considerând verbul „afluiti”, de conj. I: vea afluivia (noi doi / două afluim), va afluita (voi doi / două afluiţi), ona afluite (ei doi / ele două afluiază).

    Se cunoaşte în limbile moderne derivatul „influenza”, explicabil prin sentimentul oricărui lingvist care a dat peste acest verb misterios pe care-l conjugăm aici: febră, dureri de cap şi dureri musculare. La muşchii burţii şi feţei.

  41. ta afluitata

  42. Alexandre, groaznice sfaturi mai dai. Dragoane, hold the rum. În cealaltă mână faţă de aia cu ceaiul. (Alexandre, şpriţ??!)

  43. Sindromul ala se numeste si flunitrazepam. Când ai o influenza asa si te doare capul de parca ti-ar exploda, ca si cum ar fi plin cu trinitroglicerina.

    La aromâni e altceva: ei afluiera a paguba.

  44. şpriţ ? Eu vreau sa-l lecuiesc, Petronia, nu sa i se agraveze cazul. Total contraindicat. Efecte secundare uriase.

  45. Nu, mi se pare că flunitrazepam se chema sindromul care dă letargie, cel de care vorbeam eu şi care într-adevăr dă explozie se cheamă flunitrotoluen.

  46. Mai copii, voi deja m’ati ametit doar vorbind despre astea. E drept, ma joc si cu Ubuntu in acelasi timp 😀

    Hai ca ma retrag la somn, a fost o zi plina.

  47. Cu patru desktops de acolo şi conjugări în trei limbi ale unui verb utopic de la noi, te înţelegem. Noapte bună. Să visezi Chateauneuf du Pape.

  48. Flunitrazepamul da Eyes Wide Shut. Ala cu letargia e flupentixol. Sau fluvermal, depinde.

  49. Eyes Glued Shot, poate. (Cu speranţa că jocul de cuvinte se oprea la titlu şi nu era o trimitere cinefilă că trebuie să mă retrag dacă-i aşa).


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s