Începe nunta dintre Cornel şi Ileana şi aşa mai departe. Lume multă. Dans. Se aduc antreurile. Se bea vin de la MusiuAlexandru. Toată lumea urlă. Mai ales Petronia. Muzica urlă. Apare în local Toni. Are un cuţit în mâna dreaptă. Zice cu glas tare: Io o iubesc pe Ileana. Şi nici una nici două bătaie mare cu farfurii, ciorbă şi aşa mai departe. Toni e mort. Nunta continuă cu şi mai mare gălăgie. Apare în local Mircea. Are în mâna stângă un iatagan. Zice: Şi io tot pe Ileana o iubesc. Şi ţin-te bătaie de tata socru muri pe loc. Apare şi Dan în local. Ţine în amândouă mâinile un topor. Zice: Ileana-i a mea!!! Dacă văzu Ileana că ea e ţinta tuturor bătăilor, iubirilor, dezamăgirilor şi bucatelor se ridică şi-şi luă zborul pe geam.
Ileana trecu peste mări şi ţări şi ajunse la iubitul ei, Manole. Începu să-l strige: Manoleeee!!! Manoleeeee!!! Da’ vântul puternic şi briza mării denaturau înţelesul numelui şi se auzea: Maneleeeeee!!! Maneleeeee!!! Şi brusc, din difuzoarele instalate peste mări şi ţări se auziră manele de cea mai bună calitate.
Filmul Nunta nemută este o introspecţie foarte proastă în viaţa tinerilor de azi. Apelând la mijloace moderne, nemaivăzute în nicio cinematografie, regizorul reuşeşte cu sârg să ne emoţioneze cu o poveste de dragoste, poveste despre care New York Times a spus: Dacă ar fi trăit Romeo şi Julieta aşa s-ar fi iubit.
4 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
;))
de aia nu-mi plac mie nuntile…
O, Doamne! Pe bietul Mircea cred ca il cunosteam.
Hihihihihi, hihihiiiiiiiiiiiiiiii!
Nebunaticule!
Ce spui, Dulcedeea?