UN ALBUM GENIAL

Mii de scuze, dar n-am gasit alt titlu pentru aceasta postare. Pur si simplu.

Iesind iarasi din hruba zilele trecute prin multiplele mele drumuri sociale, am avut surpriza sa dau de baba Norzeatic. Unii dintre voi il stiti sub numele de Vexx.

In cuvinte putzine, japoneze, Norzeatic mi-a strecurat in palma ultimul lui album, Aici Acum, lansat de curand la Fabrica. Cu, cine altul, decat Deceneu.

Am zis mersi. Nemaiavand rabdare am bagat cd-ul in masina si am inelmnit instantaneu. Ce se auzea de-acolo era Muzica. Zicand totusi ca mi se pare, am alergat pan-acasa si am bagat cd-ul in player. Tot Muzica. Si m-am cacat pe mine.

Fratzilor, sorelor, ce a scos Norzeatic pe „Aici Acum” impreuna cu Kidja Clouds Society, adica Rusu si Flore, este albumul anului 2010 in Romania. Cu un sound deosebit de elevat, alternand de la rap baban la electro, chill si jazz, Norzeatic demonstreaza ceea ce deja stiam: ca e cel mai bun de pe piatza.

Scuze ca fac o distinctie atat de clara, dar asa cum vorbeam si cu alte babe, e necesar. E necesar pentru ca, daca eu sunt un potential cumparator de asa ceva, trebuie sa stiu pe ce sa dau banii. Si, desigur, acesti bani nu ii dau, de exemplu, pe Parazitii, o trupa incapabila sa se reinventeze, cu un sound identic de 5 ani. Ii dau pe Norzeatic, un om care s-a regandit si repus intr-o noua lumina cam ca Bowie de cand cu albumul Outside. Practic e greu de crezut ca cineva poate face o asemenea muzica in Romania. Si totusi e adevarat.

Complet imprevizibil, cu mixuri si cut-uri excelente, sample-uri asezate cam ca un brownie langa o cafea Starbux, sunete electronice babane, vocodere, theremine si trompete nebune, care te naucesc, „Aici Acum” e un must-have pentru orice roman, de acasa sau din diaspora. Nu mai pun la socoteala imaginatia super-fecunda  a lui Norzeatic, care e in stare sa scrie excelent despre orice, de la castane si copaci pana la soare si microfoane simbolice. Asa aflam, de exemplu, ca Norzeatic are „O a doua natura”, ca e „Calator printre nori” si mai aflam si ce inseamna cu adevarat un „Feelin’ de vinil”. Incredibil.

Fara sa exegerez spun ca sa fim mandri ca avem asa ceva in Romania. Mai zic ca albumul poate fi cumparat de aici. Iar aici un preview dintr-una din cele mai tari piese de pe album. Bravo. Cacator.

Anunțuri

In deriva

In treatment este un serial inventat, din cate stiu, in Israel. Succes baban, motiv pentru care importat dupa in State. De-acolo, scenariul cunoscut: export in toata lumea. Povestea pe scurt – avem un cabinet de psihologie unde lumea isi varsa problemele in capul unui cautator in creiere, drept care mare parte din actiune se intampla numai acolo.

La urechile mele a ajuns cand cineva m-a rugat sa-l scriu. Lucrul nu s-a intamplat, dar serialul s-a facut totusi si va avea premiera pe HBO in data de 8 decembrie. Starring Marcel Iures, Andreea Bibiri si multe alte nume interesante. Sa vedem cum arata nescris de una din surorile Marx.

Ce vreau sa va arat, insa, e altceva, si anume campania neconventionala pe care au facut-o promotorii serialului. Adica iesind intr-una din zile din casa spre Dambovita, am vazut urmatoarea imagine:

Misto. Foarte misto. Asa da, asta da creativitate.

Peste numai o zi, insa, am avut surpriza sa vad alta imagine in acelasi loc si anume asta:

In traducere, un pescar care dadea linistit la caras in aceeasi zona. Vedeti panoul publicitar in plan departat. Sau poate omul avea probleme la masarda si, neincepand inca serialul, nu avea cui sa le adreseze. Sau poate vroia pur si simplu sa-l fure, cine stie.

Petiţie online

Babelor,

Bine. The name of the game e ca Bucureştii mileniului numărul trei să capete – musai – perspective lunare. Să vadă toată lumea, buei, ce tare e muşchiul nostru edilitar. Palatul Parlamentului se vedea deja de acolo de sus. Mă rog, gropile aidoma, ba chiar bag prinsoare că se puteau auzi şi toate regimentele de câini. Howling at the moon, nu ? Asta nu ştirbeşte deloc mândria că urbea asta a noastră devine turn de control sau măcar un soi de reper pentru băieţii de la NASA. Mai punem nişte becuri (de vreo câteva sute de waţi, Pitice), mai suspendăm nişte autostrăzi şi gata, se vede şi de pe Marte. Ăia din rachetă văd fandacsia, cârmesc la dreapta, ţin asfaltul şi  gata, aterizează liniştiţi la ei acasă. Cape Canaveral, prima la dreapta după Cap Extraveral. Splendid. Fincă mâine-poimâine, când o să mergem şi noi pe Lună în uikend, sau macar la un picnic la iarbă verde să sfârâim acolo un mic, să destupăm o berică, ce poate fi mai romantic, în acordurile suave ale maneauăi, decât sa te uiţi la luminile marelui oraş : Vezi, Tănţico, acolo e la noi acasă, mamă !

Bref, am făcutără, cu diligenţă si vervă urbanistică şi piste ciclabile-parcabile. Bine bă, bravo. Da’ s-a gândit careva ce facem pentru Piticu Gras ? Nu. Poftim, stăteam cu el azi la un vin şi-mi povestea, năpăstuit : « Băi », zice. « Vouă nu v-a dat pân cap că io nici nu mai pot să mă dau jos din renou ? Am nevoie de un plasture, de un borcan cu muştar, de un pachet de şerveţele, de o plachie, tre’să iau renou’, deşi stau la două sute de metri de Cora… Vreau să sug o berică la Şachira, tre’ sa iau renou’. Vreau să ies la o plimbare pe jos, nu pot, mă, nu pot. Pă unde naiba să merg, că n-am loc de câini, de maşini, de Pegasuri şi de pietoni ? Ă ? zi tu, na ! »

Aşa că vreau să lansez azi o petiţie către primăriile din toată ţara : să facem şi piste călăribile, că alţii ne-au luat-o deja înainte. Să tropăie şi Piticu Gras liniştit prin Bucureşti. Aştept multe semnături, da ?

Ah, şi pistele astea să se vadă nu numai de pe Lună, ci de pe Nibiru. Se-aude ?

Hai, fiţi cuminţi,

Vă pup.

Bye, bye, love.

Babelor,

Băieţii de la Yahoo au reacţionat în sfârşit. Văzând că facebook e pe cale să le ia smântâna de pe tort cu noile funcţii de mail care vor fi incorporate în site, ăştia ce s-au zis: ia hai, domne, să le arătăm ce ştim noi! Drept care au creat un nou feature absolut genial, care funcţionează în felul următor: în momentul în care te-ai logat în mailul de la yahoo, ăsta îţi spune că a expirat sesiunea, te dă afară cu un şut în cur, şi îţi deschide o nouă fereastră în care să te loghezi din nou.
Felicitările mele, şi la revedere, dragă yahoo.
Care la revedere se va transforma în curând în adio, bănuiesc.

Vă pup,

Rhetta

PS: Vă rog, nu-mi spuneţi că îmi trebuie o versiune nouă de flash, sau că să-mi actualizez browserul. Nu sunt căzută în cap.

Despre lucrurile cu adevărat importante

Oamenilor,

Vreau să tuşesc o propunere grăbită dar serioasă: de anul ăsta, premiul Nobel să se acorde pentru realizări cu adevărat importante. Cum ar fi scoaterea unui geam fără să se poată apoi umple un sac cu moloz adunat din crăpăturile podelelor şi fără ca tuturor locuitorilor blocului să le crănţăne praful în dinţi până la Crăciun, când vor fi prea ocupaţi să se îndoape ca să observe aşa detalii. Nici măcar n-am folosit dinamită, nu. Mă gândesc la ceva etanş de montat în jurul şantierului şi nişte roboţi mici şi harnici care mişunând eficient să strângă în trei nanosecunde fiecare atom de perete căzut.

Sau aparatul de teleportat rame de geam de la etajul opt direct într-o gaură neagră, ca să nu mai existe dileme în legătură cu ce e politically correct să faci cu ferestrele de care nu mai ai nevoie.

Da’ şi mai bine să se dea Nobelul cui reuşeşte să găsească o metodă de a construi un elicopter din trei foi de sticlă, şase rame de lemn şi vreo douăj’ de cuie, că io asta încerc să fac acum şi m-am încurcat la calcule.

BI DONUL LINIŞTIT, Editorial 26 nov

Stăm cu pălăria pe cap, cu fusta pe umeri, mestecăm cozonac făcut de bucătăreasă şi căscăm ochii la Box Office-ul filmelor din România lunii noiembrie. * Informaţii care ne vin pe Net. *  Noi, pentru că aşa ne-a spus bucătăreasa, nu urmărim decât box office-ul filmelor româneşti, alea cu Downey Junior, Bruce Willis şi Angelina Jolie nu ne interesează, nici nu există şi aşa mai departe. * Ia să vedem: Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, in 7 săptămâni de proiectie în 7 săli din ţară a avut 800 de intrări. * Box Office-ul nu contabilizează decât plătitorii de bilete. * Am citit bine? Da, am citi bine, 800. * Şi când te gândeşti cât l-au plimbat pe Ujică pe la televiziuni, că e genial,  că cum a vrut el să spună nu ştim ce şi uite că documentarul lui atât de premiat n-a trezit niciun interes în ţară. * Mai departe: Nuntă în Basarabia, regie Napoleon Helmis, in 7 săptămâni de proiecţie în 2 săli a avut 17 intrări. * Fără comentarii. * Marţi, după Crăciun, al lui Radu Munteanu, în 7 săptămâni de proiecţie în 4 săli a avut 1000 de intrări. * Un mare succes, pentru regizorul care se laudă că a desluşit taina convieţuirii în cuplu la români. * Medalia de Onoare, datorat lui Călin Netzer, în 5 săptămâni de rulare în 7 săli a avut vreo 900 de intrări. Cam puţin după gustul nostru, acest film meritând încasări mai bune. * Mai încercăm odată: Morgen, al lui Cumva Iacob sau Cristi şi aşa mai departe, a avut 5 săptămâni de proiecţii în 4 săli şi a trezit interesul a 100 de spectatori. * Nu mai continuăm. * Devine însă necesară o întrebare: Cui se adresează filmul românesc. *  Pentru că nu corespunde nici unei nevoie  sociale sau culturale, zicem noi, filmul românesc nu se adresează nimănui şi atunci are năvala de spectatori pe care o merită. * Să luăm, de exemplu, Moartea dlui Lăzărescu. Are el vreo treabă cu noi? Nu ştim ce-i prin spitalele româneşti? * Sau Poliţist, adjectiv. * Sau Marţi, după Crăciun. * De ce să ne pierdem timpul cu ele atâta timp cât sunt făcute de oameni care n-au înţeles rostul vremii pe care-l trăim? * Aceşti regizori n-au o privire de ansamblu asupra societăţii noastre, asupra Europei, asupra vieţii, ceea ce contează cel mai mult. * Cum să vorbeşti despre viaţa de cuplu, vezi Radu Munteanu, când în filmele sale nu-l vezi decât pe Mimi Brănescu trecând dintr-un pat în altul, iar când nu filmează îl vedem noi trecând pe strada Academiei? * Societatea falimentară care este România are filme pe măsură zicem noi, ca să scurtăm editorialul, deşi n-ar trebui. * Să nu se creadă însă că însănătoşirea ei, a societăţii,  înseamnă filme ca Nunta Mută, Viaţa mea Sexuală sau ca ăla care apare acum cu Maia Morgenstern în regia lui Geo Saizescu, că i-am uitat numele de emoţie. *  Nene, ce discuţie am stârnit, cum o să scadă dolarul la toate bursele, cum o sa ajungă nord coreenii la Bucureşti cu bomba şi cum o să creadă Dulcedeea că va juca în următorul film românesc. Hm!!

Ştiri pe scurt, 26 nov

* Războiul dintre cele două Corei prinde armata română pregătită. Aşa că, staţi liniştiţi.

* Fierbe masoneria. Fratele Florin Ghiulbenghian zice că pe lângă fraţii Negoiţă şi fratele Răzvan Nicolescu, director TVR 2, din fecioria tinerelor pesediste s-a înfruptat şi Victor Ponta, chiar dacă însurat cu Daciana cu care are doi copii. Şi dă-i cu date, nume, fetiţe şi futaiuri pe la „şcolile” de vară ale TSD, că nenea Ponta cât e el de intransigent a declarat că nu-l mai interesează schimbarea lui Băsescu.  

* Reperele culturale ale dreptei româneşti au fost dezbătute de Andrei Pleşu, Valeriu Stoica (???), Bogdan Baltazar, Horia Patapievici, Toader Paleologu, Nicolae Djuvara şi aşa mai departe. Ne-am interesat pentru dvs şi am aflat ce înseamnă dreapta românească. Dreapta românească este atunci când vii pe de pe Magheru spre Romană şi vrei să faci la dreapta pe bd Dacia. Sau: Când vii de pe Ana Ipătescu şi vrei să faci dreapta tot pe bd Dacia. De-asta-i zice dreptei şi românească, pentru că tot timpul faci la dreapta pe bd Dacia, nume de rezonanţă pentru poporul român.

* Cehia nu vrea să treacă la moneda euro. Au şi vorbit la Bruxelles în sensul ăsta. E începutul sfârşitului.

* Zice George Friedman, fondatorul Stratfor:”România este o ţară fără simţ şi sens istoric”. V-am mai zis şi io. Aşa-i, Dulcedeea? Aşa-i Musiu?

* Palma dată de Sarkozy lui Băsescu ne era adresată nouă tuturor. Nouă, poporului de mitocani, de leneşi, de pomanagii, de fiţoşi, de văicăreţi, care am inundat Europa crezând că suntem egali cu cei care au construit locomotiva, Veraillesul, Capela Sixtină şi au descoperit America.

PUBLICITATE

* O veveriţă sare în poala unei babe de 109 ani. Vede că baba n-are chiloţi şi zice: Pachetul tău promoţional s-a albit.

* O altă veveriţă sare în poala unei tinere de 19 ani. Vede că are chiloţi şi zice: Pachetul tău promţional e bine ascuns, aşa că ai să ajungi ca baba de mai sus.

CONTINUĂM ŞTIRILE

* Miercuri ce-a trecut, ne trezirăm la Scala cu Peter Greenaway. Conferinţă de presă. Zice omul: Cinemaul n-a fost creat ca să fie locul de joacă al lui Sharon Stone. Sau: 92% din publicul cinefil, în afară de cei care studiază artele sau arhitectura, este compus din analfabeţi din punct de vedere vizual. După care a rulat ultimul său film:”Rebrand’s J’Acusse”.  

* Se ascute lupta pentru primăria capitalei. Elena Udrea zice că ar fi bun Blaga. Noi zicem că cel mai bun ar fi Zâna Eficienţei, că d-asta o şi chiamă aşa. Dar şi mai bun ar fi Echipa Coreei de Nord, că d-asta o şi chiamă aşa. Da’ şi mai bună şi mai bună ar fii Dulcedeea, că d-asta o chiamă aşa şi aşa mai departe. Da’ Piticu Gras ce-are?

* Ar merge un vin.

* China şi Rusia elimină dolarul din tranzacţiile lor comerciale. Asta-i tare de tot. Se şchimbă lumea cu curu-n sus.

* Ne-a telefonat Moş Crăciun. A zis: Vasile, zi la lume să scrie ce vrea să aduc, că mai am puţin şi umplu sacul. Şi aşa mai departe.

SPORT

* 4 medalii de aur la nu ştim ce.

* Crosul bătrânetului mâine, 27 nov, ora 8, pe strada Spătarului, sect 2, din Bucureşti, stradă care are doar 10 metri.

WEATHER REPORT

* Cine zice ăla e şi la 15 grade.

* Schimbările la vârf din Poliţia română încălzesc atmosfera. Da’ degeaba.

UNDE MERGEM ÎN UIKEND

* Zău, nu ştim.

A SUIVRE