Instigare.

Babelor,

Era seară, vreo opt jumate, mergeam pe Bulevardul Unirii fără să ştiu de ce, când am dat de o intersecţie. Semaforul meu, pietonal, clipea pe verde, semn că în curând avea să se facă roşu. M-am uitat în stânga, unde un BMW 116i argintiu, patru uşi, număr de înmatriculare B ceva (poate 03?) GNC aştepta, am început să traversez. Moment în care semaforul s-a făcut roşu şi şoferul BMWului a accelerat, cu gândul să mă calce. Sprintenă, am sărit la o parte, i-am arătat ăluia degetul mijlociu de la mâna stângă şi mi-am continuat drumul. Dacă n-aş fi sărit, acum aş fi pe un pat de spital, muribundă sau cu piciorul în ghips. Nu mă mai întreb ce a avut omul ăla cu mine, că nu îmi pasă. Vă rog doar ca, dacă vedeţi undeva maşina respectivă, să o aruncaţi în aer.

Şi recunosc pe această cale că am fost fraieră că mi-am înlocuit pistolul cu o bâtă. De azi înainte o să încep din nou să îl port.

Vă pup,

Rhetta

Anunțuri

13 comentarii

  1. eu as alege pusca. pusca e un fel de pistol-bata. amuzant de folosit, amuzant de zis, amuzant de scris, pusca, pusca.

  2. esti o baba inconstienta, eu l-as fi lasat sa ma calcemacar un pic pe toc, era coada la usa rezervei de spital, clatite, portocale, baloane, flori, sot-ta cu bomboane,biletele de amor…offfff, ce-ai ratat-o!

  3. Pfff… Ce instigare insidioasă. De fapt instigarea nu-i la răzbunare contra imbecilului care deja zace în suc propriu făcând echilibristică pe o bordură, ci pur şi simplu (dar nu mai puţin malefic) împotriva traversării pe verde. Lumea s-a îngrozit: dacă până şi ţie ţi se poate întâmpla aşa ceva, io era să fiu călcată tot pe verde de două tramvaie simultan săpămâna trecută… Eu cred că vrei să spui că semafoarele sunt daltoniste.

  4. tot pe la unirii traversam pe trecere cu linistita aroganta a pietonului cind zbaaang un fel de opel negru sau poate un mercedes ca nu ma pricep frineaza fix la 2 cm in spatele meu dintr-un elan al virarii impetuoase iar un bou tinar si bogat pesemne zice: hahaha, te-ai speriat cred ca ii placea lui sa sperie cetatenii eu am suris bagindu-l in masa in foru meu interior in concluzie: trebuie sa ne antrenam la baraca de tir, asta e

  5. good choice .

  6. na ca am trimis o leapsa catre voi. sa vad care raspunde (daca raspunde…) 🙂

  7. s-a facut!

  8. Hmmmm…. miroase ciudat pe aici. Au murit babele? Musiu? Le’ai dat somnifere si’ai fugit in gradina sa te joci cu aricii?

  9. Nu, Dragoane, scuze. O dată în viață am luat și eu un pui de pisică de pe stradă și mi-a umplut casa de șoareci mâncați pe jumătate și apoi înghesuiți pe după mobile. Noroc că n-am covoare pe sub care să vâre vrăbii morsecate.

    E de la sine înțeles ce se va întâmpla cu el.

  10. Aha, o sa miroasa si mai rau 😀

  11. Asta ar fi fost urmarea planului inițial, una care nu îmi convenea. Așa că am de mărturisit ceva teribil.

    I-am arătat o căciulă de blană şi i-am zis că am nevoie de mănuşi asortate la ea, după care l-am rugat zâmbind angelic să strângă cadavrele şi să le ducă la gunoi. Nu s-a mai întors. Mă întreb de ce.

  12. Hmmmm…. Petronio, cum ai tu raspuns la toate bobocule! Tre’ sa recunosc, subtila strategia.

  13. Ştiu şi mulţumesc, Dragoane. Am fost, ce-i drept, consultanta lui Napoleon în materie de strategie. Dacă nu aş fi dormit în nenorocita aia de zi de 18 iunie cine ştie cum ar fi arătat Europa.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s