Tag ! You’re it ! Movie leapşă ot Veone

Babelor, mezami,

Vaz ca la ruleta lepselor e open season si foc de voie. Insidios, ne mai atinsese una-n scafârlie, catapultata de data asta de Veutzul nostru natzional si zau daca challenge-ul e de lepadat, asa ca – punct ochit, punct lovit – se ridica manusa si se da urmatoarea problema : se ia de pe raft un film lambda, vazut cu epsilon ani în urma (sa zicem, vreo zece-douazeci). Se sufla praful, se scoate cu grija bobina, se monteaza si se revede filmul. Dupa care, analiza : cu ce mind’s eye si în ce cheie emotiva acelasi spectator – propria lui oglinda – priveste peste ani aceeasi pelicula si ce anume perceptii – if any – au apucat sa se rasuceasca pe firul vremii, întru régal sau désenchentement.

The point. Vazut pentru prima data la vârsta de filigran a candorii, a naivitaii volatilului comestibil, a batistelor mototolite-n manseta si a solilocviilor vesperale alaturi de motanul casei devenit prompt, à l’occasion, my Arrow al meu. Revazut dupa un sfert de veac, cu infinita voluptate si un soi de bucurie eterica de voiaj în timp si în ebulitia creatoare si sans souci-ul psihedeliei sfârsitului de deceniu sapte. Everything was still there, dar ce ma-ncearca însa azi, altfel decât atunci ? La-nceput  am pus surghiunul lui Oblio mai degraba pe seama unui capriciu jegos de beizadea rasfatata si a fierei spumegânde a satrapului aluia de conte. A doua oara însa m-a izbit însutit mai nuclear hidosenia segregarii si rapanul sufletesc al matricei sociale obediente si formatate, capabila – azi poate chiar mai mult, dar cu pacatele spalate în baliverne hypocritically correct – sa ostracizeze orice asimetrie de fenotip, no matter how valuable.  Pe urma – înfierati-ma drept nostalgic si lapidati-ma, daca vreti, dar asum : un sentiment acut de deziluzie fata de inima uscata a vremilor blazate si meschine de azi în care sensibilitatea nu se mai mângâie, ci se zgârie gutural, fiindca a devenit, din har si privilegiu, tara sociala. Dar. Dar. Dar. Revazând The point, altceva avea sa ma-nduioseze pâna la a-mi înnoda marinareste glota, sa ma topeasca, ba chiar sa ma sublimeze pe de-a-ntregul si fara drept de appel, anume bonomia indefectibila a lui Oblio, întelepciunea, curajul, cumsecadenia si prospetimea absolut dezarmante cu care afrunta jecmaneli si cazne, fara nici cel mai mic sâmbure de râca purtat cuiva. Une belle leçon de morale, non ?

 

Sunt lepsuiti, mai departe, urmatorii :

BTO, tlönienii, pinguilde, sora lautareasa si Meea.

Fiti cuminti,

Va pup.

Anunțuri

1 comentariu

  1. Oblio, my absolute favourite superhero! 🙂 ce placere! si astazi mi-l pun, cand nu mai vad what’s the point (ca sa fac o glumita anemica, dar sincera)


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s