De la Francia

Babaciunilor,

Cu voia dumneavoastra raportez din Franta, tara numitului Musiu Alexandru. Nu mai fusesem de ceva vreme aici, desi e un loc pe care l-am vizitat destul de mult. Acum insa lucrurile s-au schimbat, si nu ma refer la grevele de pe teritoriul ei. Nu. Ma refer la tratamentul care mi s-a aplicat la aterizarea pe aeroportul din Lyon. Creat de celebrul Salvatore Calatrava, ca tot se vorbea de arhitectura pe-aici. Adica asa:

Asadar, mai nou, la sosirea in aceasta tara esti supus urmatorului interogatoriu:

– Buna ziua, stiti ca aceasta tara este a lui Musiu Alexandru?

– Da, banuiam.

– Repetati atunci dupa mine: aceasta tara apartine lui Musiu Alexandru si numai Musiu Alexandru si nu exista alt stapan decat Musiu Alexandru.

In fine, repeti chestia respectiva, ca n-ai de ales. Dupa care:

– Aveti de gand sa aduceti vreun prejudiciu tarii lui Musiu Alexandru?

– Nu.

– Ati consumat vreodata Musiu Alexandru sau alte substante derivate?

– Da.

– Perfect. Va cedati drepturile deplin si fara alte pretentii lui Musiu Alexandru?

– Da.

Bon. Dupa care, scapat de acest moment penibil esti lasat in sfarit sa mergi la destinatia ta, in cazul meu:

Montpellier, adica, un loc in care nu mai fusesem niciodata. Stiam Limoges, Paris evident, Metz si alte chestii de genul asta. Aici am avut surpriza sa dau peste acest canion superb, in care am si facut 5 bai, spre surprinderea localnicilor.

Plecata si de-aici, am ajuns in St. Guilhem le Desert, una din, se spune, localitatile cele mai frumoase din Francia. Musiu Alexandru sa ne confirme daca e sau nu asa. Din ce-am vazut cu ochii mei, totusi, locul e intr-adevar uluitor. Are spre o mie de ani vechime, poate mai mult, lucru pe care-l vezi din constructiile romane care rasar de printre dealuri. Magazine uluitoare, magice chiar, care scot capul dintre case de o superbitate care iti taie reasuflarea. Personalitate babana, un loc unde sa vii sa-ti petreci batranetile scriind un roman uluitor. Si-aici o poza facuta din goana masinii, care nu arata insa cat de incredibil de misto e de fapt acest loc.

Acum raportez pentru voi din Saint Bauzille de Montmel.

Back to you

Anunțuri

12 comentarii

  1. vream si noi.
    gargantua ce mai face?

  2. Deci de asta plângeau mâţele de foame.
    Vezi că nu e relatare din ţara lui musiu Alexandre dacă nu capturezi şapte sticle de vin, trei arici şi nouă lăzi de gutui. Cu încă două pisici nu cred că ar fi indicat să te întorci, chiar dacă le cheamă Bijou şi Schmidt.

  3. Promis! 🙂

  4. Veto, m-ai omorât prin ucidere cu „la mort qui tue”. Habar n-ai, habar n-ai…
    Stai num-oleaca si-ai sa vezi…
    Agony, agony !

    Petronia, stai si tu de sase. Maximum un ceas.

  5. Eu stau mereu de şase, Alexandre. Doar ştii, ce naiba. Sper că vii cu o sugestie şi cronică de vin bun de sorbit pe drumul pân’ la apă în plonjon în canionul ăla.

    Veta, ok. Numai să nu fie nouă lăzi de pisici şi trei sticle de arici.

  6. Trei sferturi de ceas, nu mai mult. Ca pica savuros de bine.

  7. Credeam ca te-au intrebat pe aeroport daca ai bilet dus-intors…cand colo, constat cat de celebru este Musiu Alexandre acolo…sunt de-a dreptul impresionata, trebuie sa-mi revin! 🙂

  8. Cum adică, Clubul Femeilor? Musiu Alexandre e imnul, parola şi definiţia Franciei. Marseilleza e expirată, pain au chocolat şi croissantele nu au nici un farmec fără „Pe care l-am băut…”, iar turnul Eiffel plânge în fiecare zi că nu e streamline moderne.
    Musiu Alexandre e Chuck Norris al Franciei!

  9. Clubdesfemmes, rosesc. Zau.

  10. Veta, data viitoare îzzic eu ce sa faci. Descaleci la Nisa, iei Negreco-n poza, dai o raita pe la muzeul Chagall, te plimbi oleaca pe promenada englejilor, iei niste case misto-n poza si dupa o zi-doua, pleci catre arrière-pays. O iei binisor pe route de Digne în directia, sa zicem, Briançon si ai sa ma pomenesti, parol.

    Si da, ce ai luat tu în poza, confirm.

  11. Iar chestia cu Nisa, Promenade des Anglais, casele mişto şi Negresco (care primeşte români la budă chiar şi la 50 de ani de când nu mai are de-a face nimic cu românii) o confirm eu. Deşi budele tapetate cu mătase roz şi cu clanţe aurite mi-au făcut rău la creier şi plaja din pietre e enervantă. Eh.

  12. De-aia ziceam, Petronie, ca o zi-doua la Nisa e de-ajuns. Frumusetea e dincolo si-ntr-adevar e de-a dreptul epustuflanta. Parol. Sa vezi sate precum Puget-Théniers sau, în alta directie, Carros, e mai mult decât un privilegiu.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s