E vorba despre altceva.

Babelor,

Moartea lui Păunescu nu ne spune mare lucru despre acesta (în afară de faptul că este mort), dar multe despre noi.
Care ne întrebăm: ce să facem? Cum să vorbim despre el? De bine? De rău? Şi începem cu acel atât de tradiţional şi românesc „dar”, sau „deşi”, şi până la urmă spunem un căcat.

Serios acum, bătrânele mele cititoare, din toată tevatura post-mortem n-am aflat decât că gustul românului pentru poezie este cel puţin pervertit. Păunescu, mare poet? Comparabil cu Eminescu? Oh, come on! Păunescu era un poet de mâna a treia, spre deosebire de Nichita, care era de mâna a doua. Scria versuri slabe, de golănaş, un poet minor, cu nimic mai bun – sau mai prost, cred – decât Mircea Dinescu.
Şi ne mai spun ceva discursurile astea, lacrimile cu care-i este umplut coşciugul şi-aşa destul de greu: că suntem cretini. Că îi dăm ditamai importanţa unui nimeni, unei relicve, şi că de fapt discutăm despre cu totul altceva, dar nu vrem să o admitem.
Pentru că de fapt nu despre Adrian Păunescu este vorba, nu despre caracterul lui, infect sau frumos sau cum o fi fost, ci despre noi. Aşa cum nemţii vorbesc despre ei de fiecare dată când vorbesc despre bunicii lor, aşa facem şi noi; nu pe Păunescu îl acuzăm, iertăm, explicăm, condamnăm, punem la zid, scuipăm, futem în cur sau ridicăm în slăvi, ci pe noi înşine, sau pe părinţii şi bunicii noştri. Cine zice „bă, a fost cu regimul, da’ măcar a scris poezii mişto”, spune pe undeva ceva asemănător şi despre el însuşi: „bă, am fost cu regimul, da’ măcar făceam o ţuică extraordinară”, sau aşa ceva. Adică: „toată lumea a supt-o pe-atunci, hai să nu îi/ne judecăm pe chestia asta, hai să o punem în paranteză, hai să uităm”.

Şi io zic: faceţi cum vreţi, că tot greşit e.

Vă pup,

Rhetta

Anunțuri

43 comentarii

  1. babo,eu pe la 12 ani iti jur ca nici tuica nu faceam, nici nu prea-mi aduc aminte s-o fi supto :), nu-s nici cea mai in masura sa judec dar de aici pana al compara cu Eminescu, si de aici pana a-l elogia sau aplange cu lacrimi de crocodil e cale lunga. prefer s-o tai in australia cu oile decat sa-l consider o fata marcanta a istoriei in sens pozitiv.mai bine-mi infig un magnet cu plusul in ochi.

  2. te-ai trezit cam tarziu. deja e ingropat si ne-am pierdut interesu.

  3. doamne, piticule tu esti treaz si neinundat?

  4. Uh. Şi mai e vorba, observ complet din afară, despre o nouă ocazie de a reacţiona complet anapoda. Reacţiile haotice, disproporţionate, nepotrivite, ca nuca-n perete sau oiştea-n gard, vorba de dragul de-a fi asociat cu un mort faimos, obsesia de a spune lucruri interesante şi memorabile.
    N-am evitat zilele astea canalele de ştiri, deci am avut ocazia să mă strâmb de râs sau de greaţă la o cantitate uluitoare de metafore lăcrămoase nelalocul lor, declamaţii inutile, epitete ridicole şi concurs de „ba eu l-am cunoscut mai bine / primul”, „ba cu mine a vorbit mai mult”. Câh. Ce-i cu obsesia asta a oamenilor de a-şi face cunoscute părerile, invers proporţională cu relevanţa lor în economia situaţiei?

    Gata. Mi-am învăţat lecţia: data viitoare când moare vreun cineva cunoscut, televizorul stă închis indiferent de ce concert se difuzează pe Mezzo sau de ce desene animate sunt pe Boomerang.

    Ar fi prea groaznic din partea noastră să punem pariuri despre teoriile morţii misterioase şi despre adevărurile dezvăluite via mediumuri cititoare în brânză care vor apărea la OTV?

  5. draga petronie, nu ti-am mai auzit demult glasuciorul. miss you. nu c-ai fi lipsit tu, am fost eu in contratimp. 🙂

  6. Anaid dragă pe bune, cam viceversa. Să fi vrut şi probabil nu ne alternam absenţele mai bine, deşi cred că în ultima perioadă putem vorbi mai degrabă de sincronizare. 🙂

  7. Ba nu, eu sint primul care a uitat de el.

  8. dragoane, stai la rand!

  9. Adevăru-i că necrofilia asta există la toate popoarele, dar noi ne dăm de ceasul morţii în ultimul timp să batem recordul mondial, pe care tot noi îl deţinem.
    Pe mine m-au asasinat idioţii ăia care îl apărau pe Păunescu mahrrrele poet citând acele versuri din Eminescu – „E uşor a spune versuri/ Când nimic nu ai a spune/ Înşirând cuvinte goale / Ce din coadă au să sune” – fără să realizeze că astea se potriveau mai degrabă pe post de critică a lui şi nu de apărare, în sensul că în asta constă cam 80% din poezia lui Păunescu. Sau 70%? Sau 90%? Nu le am cu matematica, v-am mai zis.

  10. la articolul asta traznet am scris si io un com terifiant croit pe masura. si cand am apasat pe submit mi-a zis dracovenia asta agresiva „error. numele si adresa!” acuma uite ce-i, va trimit numai efectul terifiant pe tarif economic. hai submit, hai cu mamaia.

  11. vad lume noua care se simte bine cand judeca. sa imi zica si mie dreaminjewell, ce a realizat in viata de isi permite sa critice atat de firesc.

    pot sa zic si eu ca eminescu era de kk pentru ca avea mustata si nu radea ca in poza aia falsa cand nu are mustata. dar nah, aici e un blog si oamenii cand comenteaza au nume fistichii, nu renume.

    am observat o chestie la doctori (ca le fac brosurile si revistele) nici unu nu indrazneste sa scrie ceva de capu lui. ori da referinte, ori e cel mai tare doctor din lume.

  12. Nu-i vorba de lume nouă, ci de lume veche, care comentează mai rar. Ce-am realizat în viaţă? Am crescut două pisici, ce crezi că e de colo? Da mă bucur că admiţi şi tu că mi-a ieşit critica firesc; nu-i uşor de obţinut firescul.
    Şi îmi menţin părerea, Păunescu şi-a prostituat talentul scriind poezie la kil, la kilometru, care zornăia frumos din coadă dar nu spunea mare lucru, cu excepţia a 10% sau 20% sau 30% cum am zis, unde îi ieşea mişto.

  13. Piticule, la treaba cu doctorii ai dat-o-n bara cu sete si naduf, zau.

  14. fetelor, mi-am mai revenit. zisu-mi-am io in tepii barbii: gargariseala de tinere babe. as! e si mai mult. io zic sa trecem in regim de urgenta la subiecte mai sexy ca de nu scot argumentarium-ul de langa spray-ul cu piper.

  15. aaa, tu crezi ca un poet tre sa fie serios, necontroversat si de ce nu, sa arate bine?

    nu te mai contrazic deloc. dar nu pricep. de ce te doare ca paunescu e iubit?

  16. alexe? ce dracu bei acolo? cum adica am gresit mah?

  17. Girls, ca in 95% din cazuri, sunt de acord cu voi. Am lasat 5% deoparte, ca sa pastram aparentele de democratie 😉

  18. orice se publica in pharma trece prin mii de aprobari si se verifica chiar si cea mai mica referinta.

  19. @ piticu gras
    Scuză-mă, dar tu vorbeşti despre cu totul altceva decât vorbesc eu şi continui de fapt o dispută pe care ai avut-o probabil cu alţii, în altă parte, zilele astea, pe tema lui Păunescu. N-am zis nici că mă doare că e iubit, nici că poertul tre să arate bine şi chiar nu stau să ofer argumente pentru lucruri pe care nu le-am spus.
    Asta ca să nu mai zic că n-am zis nimic ce să nu fi zis deja autoarea postului la care comentăm. Dar pe mine m-ai văzut mai mică şi fără bască şi ce-ai zis: hai să mă iau de asta.

  20. c’mon, nu ma iau de nimeni. ziceam si eu doar asa… haterilor!

  21. pur si simplu sunt neinteles! of, of, of…

  22. nu pot sa cred cat de prost a fost florin iaru la RTV acu un sfert de ora….

  23. Frei, se pune şi aşa, fără partea terifiantă, deşi ne-ar fi interesat tare mult. Acceptăm şi efecte. Şi cum adică isteria colectivă nu e subiect sexy? Doar ne fute la cap cu orice ocazie.

    Pitice, dacă măsurăm dreptul de opinie în funcţie de realizările din domeniu, tu nu ai avea voie să scoţi un sunet despre muzică. Vezi, nu merge criteriul ăsta. Cât despre chestia cu medicii pe care ai zis-o, eu sunt de acord pentru că ştiu varianta fenomenului ăstuia în alt domeniu: ca să ai o opinie trebuie ori să fie argumentată cu o construcţie din alte opinii puse în relaţie, ori să fi descoperit ceva nou incontestabil. Dar să nu uităm că e vorba de registre diferite. Publicaţiile ştiinţifice sunt de şi pentru specialişti pentru că au valoare de adevăr obiectivă.

  24. am impresia ca am dat peste un cuib de atomiste care umbla sa inventeze bomba gerontologica si sa strice pacea lumii pentru totdeuna acum si pururi de azi in sus.
    qu’est-ce que c’est que ça, cum bine zice ardeleanul. ah, ardeleanu!! pardon, asta e alt subiect. asa deci, despachetati afirmatii stranse de prin ziare, reviste de metrou, saloane de coafura, nesscafenele literale, florareasa litza colt cu bellu, buticul de moda la farmazoana cuminecata, cabinetul medical resurectia, sau mai stiu io ce locuri culte. doamnelor, e vorba de poporul român. daca el vrea sa fie duplicitar, ipocrit, lingau, arivist si alte neologisme, atunci nu te poti pune impotriva. ai putea, dar e greu. foarte greu. ar trebui de pilda sa:
    – aduci macar una bucata poezie geniala si de dragoste din opera raposatului, virgula
    – aduci cateva nume de poeti asasinati de comunisti si despre care nu se stie aproape nimic si pentru fiecare cate una sau mai multe texte scrise, pierdute, arse sau defenestrate,
    – inca mai aduci nume si versuri de poeti contemporani cu dânsul
    – pui totul in creuzet si apesi pe butonul „compara”

    apoi te iei de aspectul politic si de cel social. analizezi, cantaresti, scoti si bagi in context, intersectezi, iei periodic temperatura, mai mergi la toaleta, stii cum e.

    s-ar putea sa nu iasa nimic, vorba rhettei, e posibil sa dea eroare. da’ altfel, mai bine mancam niscai semintze la o bârfa mica, mai bem un nechezol in amintirea tineretilor si p’orma mergem la club.

    pen’ca zic si io asa, raposatul paunescu, poet comunist, a fost un excelent si hiperprolific versificator. in ale poeziei, de la punctul asta incolo ar fi mai bine sa mergem pe exemple, precum facea si colegu’ einstein. in spetza, exemple de versuri. in ale psiho-sociologiei, e „un caz” amplu.
    apropo, inca n-a pus nimeni cafeaua aia pe foc?

  25. am uitat finalul terifiant: babelor, poporul român suntem noi. fir-ar al dracului.

  26. frei, n’ai vrea sa aducem si ceva inregistrari de pe la emisiunile tv unde era quasi-omniprezent intr’o perioada ca sa facem un studiu al delirului de grandoare de care suferea aproape in acelasi grad cu celalalt mare poet, congenar lui?

    si inca ceva, conceptul de popor este caduc. O fi avut el ceva semnificatie la pas’opt. Acu’ e cel mult subiect pentru antropologie, nicicum pentru sociologie. Sa fim seriosi.

  27. Ah, si un final terifiant: asta e un blog de birfe si veninuri, nu site de comentarii literare 😀

  28. Da, BadDragon are dreptate. Si sa mai stii ceva, Rhetto: De fapt io am scris Iubiti-va pe tunuri. Na, ca sa stiti si asa mai departe.

  29. Recunosc ca pe blogul asta mai toti oamenii scapara de inteligenta, de-aia ma si chinui de o vreme sa nu deschid computerul de cite ori am timp si, mai grav, chiar si cind n-am (ca acum de exemplu) ca sa vad ce-au mai scris babele (ascutita de Petronia inclusa). Rhetta e preferata mea, bineinteles, parca-i si mai desteapta ca alealalte. Totusi, intreb, cum stabilesti daca unul a fost poet bun sau prost? Doar nu-s reguli ca la matematica. Daca atitor oameni le-a mers la suflet ce scria omul ala, nu-i totusi un reper ca i-a iesit? Adica poezia se scrie pentru specialisti sau si pentru oamenii ceilalti? Imi vine in cap subiectul manele si ma gindesc ca, dupa rationamentul meu, si maneaua ar trebui sa fie considerata muzica misto, din moment ce le place la atitia. Da’ intr-o autocontrazicere (la oglinda retrovizoare, bineinteles) zic ca nu-i asa, ca uite eu nu pot sa ascult manele si totusi, la unele din versurile lui Paunescu n-am putut, oricit mi-am dorit sa nu-mi placa, n-am putut sa nu recunosc ca era foarte talentat si sensibil. De ce sa-l compari cu Eminescu? Cred ca ajunge un Eminescu, atita ne-au scos ochii cu el ca l-au impaiat de tot de-a lungul timpului. Oricum, daca unu’ se apuca azi sa scrie ca Eminescu (sa merite efortul de a stirni o comparatie) nu stiu cita lume o sa cada in cap dupa poezia respectiva. Sint alte vremuri. Poate nici Eminescu n-ar mai scrie azi ca Eminescu. Cit despre comunism, credeam ca ne-am resemnat cu totii ca am fost niste pampalai din tata-n fiu si am inghiti rahat. Rhetta, cred ca suprapareciezi procesele de constiinta ale romanilor cind te gindesti ca inca isi cauta scuze. Pur si simplu le placea omul pentru ca avea talent si un anumit farmec. Si, din citi apar la televizor vorbind ca niste cururi, normal ca sarea in ochi Paunescu, stia sa vorbeasca o limba frumoasa. Si, na, ca sa-mi tai de tot craca, mie imi place si ultimul volum de versuri ale lui Dinescu. Daca moare s-asta, sint pe baricade.

  30. Mie-mi plac si unele din versurile lu’ Chirila, na. „Ai plecat din anotimpul meu, ia si-o frunza sa nu-ti fie greu”. N-o fi mare poezie, da’ mica asa cum e, mie-mi place. Si poezia ta imi place, Rhetto.

  31. draga baddragoane, in rezumat, sa fie aduse toate dovezile pro (putine) si contra (multe) pârâtului, ai inteles bine. e un obicei stamosesc sa amesteci vinul cu porcul in loc sa le gusti rând pe rând. sigur ca era grandoman, era chiar un fenomen de grandomanie fara egal in cultura. (daca te referi la ciomagarul cvt ca si congener, ma rog, se pune la minus da’ nu comparam ce nu-i comparabil, zic io) asta e doar un aspect, sa vedem si alte fetze, altfel jucam un fel de bambilici de tribune, chit ca e sportul national. asta cu poporul: da’ de ce sa fim asa seriosi si dragonici? paunescu, daca arde la ficatzei mai tare ca motorina de scos flacari, inseamna ca-i un fenomen neaos mai ceva ca meciul steaua-dinamo. aici a zis-o bine rhetta, chiar daca e tinerica

  32. hai mai bufni ca esti draguta 🙂 punem noi o craca din aliaje.
    asa cum intelepciunea iese la suprafata ca untdelemnul, pai n-o iesi asa si poezia? naiba sa ma ia, opinez si io asa, de toanta, pe blogul asta care scapara de…, vai! sa nu care cumva sa scapere una ca sarim in aer cu rezervoru’ de metan al lui baddrago 🙂

  33. Frei, nu-mi pomeni de baddrago. E o rana pe cale de vindecare.

  34. Bufniţa, în legătură cu argumentul tău popularitate = posibil criteriu de valoare, aş spune că ba din contra, ceea ce a fost mereu pe gustul publicului nu prea a rămas în istoria domeniului respectiv ca fiind o mare epocă, un mare stil, o mare operă. Încă din sec. XVIII, Rousseau se întreba ce efect are raportarea creatorului la gustul publicului şi tot el răspundea că: duce la munţi de creaţie submediocră şi chiar şi în cazului geniului are efecte negative prin coborâre la nivel. (Ei na, acum să-i scuzăm entuziasmul. Secolul ăla era puţin obsedat de geniu. Ok, spunând asta el se înverzea la adresa lui Voltaire şi armatelor sale de fani, dar dacă ne gândim la academismul picturii şi sculpturii omul are dreptate.)
    Revin la o veche comparaţie între Rubens şi Rembrandt, primul idolul clienţilor – ultimul proscris. Rembrandt e considerat pictorul mai mare.
    N-o să mă apuc să spun că să mori singur şi neînţeles e un criteriu de valoare mai potrivit, dar compatibilitatea gustului public cu valoarea ai observat-o şi tu când ai menţionat manelele şi îmi aminteşte mie de războiul artiştilor moderni din sec. XIX cu publicul pe care-l considerau incult din punct de vedere plastic, ergo insuficient ca tribunal valoric.
    Şi despre opinia publică română eu am păreri încă şi mai puţin apropiate de respect.

  35. Petronia, eu, din noaptea aceea nu ma mai contrazic cu tine ca stiu ca pina la urma pic istovita de partea ta si dup-aia dorm si rau. Totusi (iubirea, imi vine sa adaug tinind seama de obiectul discutiei) eu incercam sa-i zic Rhettei ca oamenii nu sint neaparat ipocriti cind le pare rau dupa omul ala ci poate chiar le pare de-adevaratelea. Poa’ sa reiasa de aici cel mult ca exigentele literare ale romanilor sint molcute, nu ca vorbesc despre altceva (spalarea pacatului de a fi fost lasi in masa si fiecare in parte). Nici nu-mi trece prin cap sa argumentez prin trimteri culturale ca nu asta e calea mea vreodata, recunosc. Eu ma duc doar pe bun simt. Cel mai la indemina e sa zicem ca celor carora le-a spus ceva poezia omului sint inculti si nu s-au intilnit cu adevarata poezie buna. Da’ daca luam Piticu’ de exemplu (care Pitic e esenta) si remarcam cu surprindere ca lui ii place, nu e deja un semn ca pot fi mai multi in situatia asta fara sa fie neaparat batuti in cap? Poate nici voi n-o sa intrati in istorie cu blogu’ voastru, poate sinteti misto doar acum, da’ uite ca multi va considera iesite din comun azi. Cred ca, daca ma straduiam, reuseam sa formulez totul mai intortocheat si fistichiu, da’ sint epuizata ca tocmai am dat cu aspiratorul.

  36. Bufnita, cred că atunci când a zis că despre altceva e vorba Rhetta nu se referea la ce ascund oamenii în subtextul a ceea ce spun, ci la ceea ce se ascunde în subconştientul lor în timp ce spun ceea ce spun.
    Adică poate le pare rău, dar nu merg în profunzimea motivelor pentru care le pare rău cu adevărat pentru că le e frică de ce ar putea să descopere acolo. Groaza de confruntarea cu realitatea lor dacă s-ar apuca să judece negativ realitatea altuia.
    Zic şi io.

  37. Petronia, din pacate asta facem cu totii, romani sau nu. Sau nu, din fericire, daca ma gindesc mai bine. Uitarea, refularea si rationalizarea sint cele mai minunate daruri pe care le’a primit fiinta umana. Un fel de 3 magi, 3 miracole.

    In alta dezordine amoroasa de idei, ca sa combin 2 clisee, zi’mi si mie Petronio ce e ala un „andipricon”. C’am cautat si n’am gasit. (gaj? ipoteca? un soi de inlocuitor?)

  38. Dragoane, asta e răzbunarea pentru zboină? În afară de probabil singurul document din internet, peste care ai dat şi tu sigur, nu am găsit nimic. Să bănuiesc că de la Djuvara se trage? Sau unde ai putut da peste asemenea încuietoare?
    Mă mai documentez. Promit.

  39. dada, de la Djuvara. E ceva dat de sot pentru ca nu se putea inapoia la divort casa cu care venise tanti ca zestre pentru ca fusese vinduta. Da’ nu reusesc sa ma prind daca e compensatie, gaj sau ipoteca (ma rog, astea doua din urma sint oarecum similare).

  40. Ah, si banuiesc o provenienta greceasca. Asta ca sa te incurc si mai tare 😀

    Hahaha… zboina andipriconului. Tre’ sa ma gindesc la cum includ asta intr’o noua injuratura adresabila alora de ma dragalesc. 😀

  41. Tot la greacă mă gândeam şi eu, dar la cea medievală. S-ar putea să fie un termen juridic bizantin care să desemneze un fel de despăgubire, eventual una de aceeaşi natură şi valoare ca bunul înstrăinat. Zic asta şi din cauza sonorităţii şi din cauza contextului.

    Şi am senzaţia că „andipriconul zboinei” sună mai injurios, aşa.

  42. Mda, la asta ma gindisem si eu. Textul e de inceput de secol 19, inca sub influenta otomana, si nu l’am gasit in texte anterioare. Incep sa ma gindesc daca nu cumva e chiar din turca.

  43. Să mutăm filologia diletantă de aici, că chiar o să se potrivească titlul postării sub formă de reproş pe urmă. 🙂


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s