Crash course on stiluri arhitectonice medievale

Oamenilor,

Nu eu, jur. Adică nu e vina mea că o să scriu ceva care o să facă muştele să cadă de pe pereţi de somn. Deoarece observ cu mirare că de două săptămâni ajung în zilnic la noi căutări de „stiluri arhitectonice medievale” şi pentru că bănuiesc că elevii de la Tonitza au de făcut vreo temă la istoria artei că altfel nu-mi explic această densitate bruscă şi bizară, să-i lămurim de dragul societăţii de mâine.

Cu stilurile arhitectonice medievale e simplu: sunt multe şi depind de timpul şi zona la care te referi. Să luăm deci cele mai generale variante, după care chiar şi Wikipedia vă poate ajuta. Prima împărţire necesară e, pornind de la supoziţia arogantă dar cumva întemeiată prin frecvenţă că vă referiţi doar la Europa, între vest şi est. După care merge aşa: în vest trebuie să ştiţi de stilurile romanic şi gotic, iar în est cel bizantin face legea. Cu variante locale (goticul lombard de exemplu, sau romanicul cu influenţe maure din Spania) şi etape evolutive (gotic lanceolat, raionant şi flamboiant), erau mari consumatoare de piatră. Mai ales cel romanic, pentru că cel gotic a inventat pereţii cu umplutură şi cel bizantin se juca din când în când şi cu cărămizi.

Ca să continuăm măcelul de a înghesui informaţiile într-o formulă de şoc, caracteristice le-ar fi stilului romanic masivitatea, bolta & arcul în plin cintru (semicilindrice) şi arcul dublou, celui gotic arcul frânt şi bolta-n cruce pe ogive (à propos de ogive, ar trebui să ştiţi că nu desemnează arcul frânt, ci nervurile între care erau construite pânzele bolţilor), înălţimile uriaşe şi faţadele pline de sculpturi, iar pentru cel bizantin planurile de tip central, alternanţa asizelor de piatră şi cărămidă, calota semisferică pe trompe sau pandantivi drept formulă de acoperire. Exemplele de care nu se poate să nu ştiţi ar fi: pentru stilul romanic catedrale ca Notre-Dame-la-Grande din Poitiers şi Sainte-Foy din Conques, pentru gotic Notre Dame din Paris, catedralele din Reims şi Chartres, domul din Milano şi cel din Köln, iar pentru bizantin Sf. Sofia din Istanbul, bisericile San Vitale şi Sant’Appollinare in Classe din Ravenna. Dacă vreţi şi româneşti, na: romanică e basilica scurtă de la Cisnădioara, gotice sunt Biserica Neagră din Braşov, Sf. Mihail din Cluj şi Evanghelică din Sibiu, iar de inspiraţie bizantină e cam toată arhitectura religioasă din Moldova şi Ţara Românească. Da’ tot pe Istoria artei europene a lui Vătăşianu zic să vă bazaţi.

Poftim. Să mai ziceţi că babele nu sunt utile tinerei generaţii.

Acest text a apărut ca o reacţie la nişte căutări rătăcite printre cele de gen „măgar cu pula sculată”. Vom reveni în privinţa ăsteia fiindcă trebuie să ne consultăm cu Esop, Buridan şi Freud.

Anunțuri

15 comentarii

  1. Oameni care au cautat asta au existat probabil si inainte. Numai ca de doua saptamani l-ati impresionat pe domnul Gugal cu expertiza voastra in domeniu. Si de-aia va face asa reclama asidua. 🙂

    Asa ca ai facut probabil o fapta buna scriind postul acesta.

    Offtopic: Tre’ sa protestam mai eficient la wordpress. Cu indignare mutatoare de munti sau asa ceva. Mor, ca nu-i singura aberatie tradusa. As zice ca trebuie sa protestam impotriva sistemului actual de acceptare a traducerilor. Pentru asta ar trebui fie sa ne oferim voluntar talentele de corector, fie sa gasim o pagina unde sa poata verifica ei cu usurinta corectitudinea unei traduceri. Idei? Chiar si in email, desi la vedere ar putea starni la inovatie constructiva mai multe minti decat cele doua apartinatoare noua.

  2. O, Pinguilde, poate ai ratat chestia cu „bările laterale” dintr-o postare mai veche a mea. Jur, am început să mă tem de gramatica WordPress-ului mai rău ca de a lui Nicolae Guţă, deşi sunt unul şi acelaşi lucru.

    Cât despre fapta bună pe care am făcut-o, sper să se concretizeze în mai puţine perle la teză decât recolta medie semestrială. Unele din ele sunt delirante.

    Zici bine ce zici de WordPress, deşi eu le-am scris şi ălora care cică trebuie să te asiste sau ceva. E complicat, pentru că nimeni nu are de ce să ne creadă că noi vorbim şi scriem corect româneşte dacă ne oferim voluntare. Nici eu n-aş crede pe cineva care mi-ar zice „hei, cucoană, io scriu corect filipineză, alege-mă pe mine”. Şi pagina aia ar trebui şi ea confirmată cumva. Dar ai dreptate, ceva trebuie făcut. Temă de gândire cu draci.

  3. Arhitectura bisericilor de pe la noi este de inspiratie bizantina, insa cu un puternic accent athonit bizantin si, pe alocuri, cu un adaos de variatiune brancoveneasca. Ca nici Bizantul nu are o arhitectura unitara. Nici la ei, nici la noi. Motiv pentru ca ii multumim si de aceasta data. A propos, cati dintre noi mai au idee de bisericile bizantine circulare in care altarul se afla in centrul bisericii, totul desfasurandu-se si infasurandu-se in jurul sau? Iar cand va fi ridicata catedrala mantuirii neamului vor rosi toate categoriile arhitecturii ecleziastice. Pentru ca, vorba poantei, asa ceva este ceva ce nu exita. Si nici nu ar trebui sa existe.

    Ma inclin,
    Andrei.

  4. Andrei, după cum se vede nu am detaliat la nivelul influenţelor nici unul din stilurile manifestate în spaţiul românesc. Asta era ideea unui crash course.
    Nu că n-aş vrea să intru în discuţii despre influenţa bizantină athonită pe filieră sârbească cu particularităţile ei din Moldova şi Ţara Românească sau despre şi mai amuzantele influenţe gotice grefate pe structuri de tip bizantin în Moldova, pe filiera meşterilor din Bistriţa transilvană. Nici Goticul nu are o arhitectură unitară, cu toată perioada lui „internaţională”. Romanicul cu atât mai puţin. Nu există stiluri unitare, ci linii generale şi sute de variaţiuni.
    Că am ajuns la asta: stilul brâncovenesc era valabil numai pentru Ţara Românească, deci din nou prea detaliat. Atunci trebuia să intre şi ambivalenţa stilistică Orient-Occident din Moldova lui Vasile Lupu şi unde mai ajungem? 🙂
    Cât despre bisericile bizantine de care spui tu, sper că ideea pe care o am nu e greşită, pentru că ea îmi spune că sunt anterioare fixării altarului în absida de est, deci timpurii, şi nu doar în edificiile de plan central. La nivel de semnificaţie, cea menţionată de tine e frumoasă şi poate fi discutată cu folos în paralel cu cea de iniţiere şi acces treptat, progresiv, pusă în scenă de monumentele cu plan longitudinal şi compartimentări. Aş mai zice în treacăt că ideea unui traseu în jurul altarului nu a fost abandonată complet în occident, gândindu-mă la deambulatoriul romanic şi gotic.

    Cu ce spui despre catedrala absurdităţii sunt de acord nu pentru că aş avea habar cum arată proiectul, ci din cauza evidenţei: struţocămilele bisericeşti contemporane care apar spre oroarea noastră şi în ciuda ei. Dar şi mai de acord sunt că nu ar trebui să existe. Nu numai arhitectural. Deloc. Niciodată.

    Ceea ce nu înseamnă că nu-ţi mulţumesc pentru intervenţie şi că nu o apreciez.

  5. nu numai ca ne amintim de altar central si de spatiu circular infasurator, ci chiar putem vedea, chiar astazi, undeva in centrul româniei: o capela contruita recent intr-o anume scoala reface in nuce marea idee bizantina abandonata.

  6. Mrrr: nu ştiu dacă în condiţiile în care cele mai multe construcţii religioase de stil bizantin sunt totuşi de plan bazilical putem să ne referim la planul central (dacă la asta te referi prin altarul central înfăşurat de spaţiu?) ca la o mare idee bizantină, fie ea şi abandonată. Şi ailaltă-i mare.
    Şi de ce are o şcoală capelă? Bizar-tin.

  7. de buna seama ca sunt mai multe mari. una e abandonată. e mare si ea, atât. nu e vorba de ierarhie aici.
    de ca are o scoala capela? poate din cauza ca e seminar teologic, dar nu-i asta cheia lucrurilor bizare.

  8. Ba cum să nu fie, frei? În bizareria asta detaliul ăsta era cheia, cea de boltă chiar.
    În rest, de acord.

  9. Daca nu ma insel, exista un plan de constuire a unei astfel de basilici la Iasi. Dar este, inca, doar pe hartie. Initiativa este salutabila. Din doua motive. O data, pentru readuce un tip de spatiu ecleziastic regasibil in primele 6 secole ale crestinismului rasaritean – bizantin, siriac sau palestinian. Insa, dincolo de satisfacerea unei curiozitati la o adica rebusistice, proiectul are virtutea de a prilejui intalnirea cu o dezvoltare mai putin frecventata – fara a fi in vreun fel marginala – a imaginarului ascensional propriu teologiei crestine. Este vorba despre viziunea celor care „stau in jurul lui Dumnezeu” si a celor care, stand, „sunt stabili pe cale”. Intre altar si credinciosi nu se afla nici o catapeteasma, pentru a sugera faptul ca transcendenta lui Dumnezeu este dublata de permanenta sa prezenta. Cei care sunt stabili in actul receptarii lui divinitatii sunt cei care progreseaza – tot stabil – pe infinita cale ce duce spre Acesta.

    Evident, in cazul spuselor mele a cazut si tencuiala de pe pereti. Tot de somn. Dar nu stiu daca sunt de vina elevii de la Tonitza. Am o vaga banuiala ca nu. Recunosc faptul ca am ceva de scris pe tema asta si ca termenul se strange ca voalul de matase in jurul gatului meu.

  10. Înţelegem chestia cu termenele, cu menţiunea invidioasă că mătasea e un material fin şi delicat.
    Teologia spaţiului ecleziastic deci. Da, varianta centralizată are beneficiile ei simbolice care trimit la valorile creştinismului timpuriu şi la unitatea comunităţii. Însă eu nu aş considera că opţiunea pentru planul compartimentat longitudinal reprezintă înstrăinarea de spaţiul divin al oficierii, ci o adaptare pe niveluri de apropiere care ar merita, cred, pusă în relaţie cu organizarea cenobitică şi cu specia particulară a mănăstirilor urbane din Constantinopol (mă gândesc la Stoudios, chiar dacă reconstituirile nu-i dau compartimente, ci doar trei nave) preluată şi dezvoltată la Athos.

    Măcar să cadă toată tencuiala.
    Spor la scris.

  11. Nici eu nu consider ca optiunea longitudinala reprezinta o instrainare de spatiul divin. Si nici ei, bizantinii, nu considerau asta. Tocmai de aceea, tema stabilitatii era reluata printr-o stricta departajare ierarhica a spatiului longitudinal. In altar, Dumnezeu, in naos, credinciosii neabatuti de la dreapta credinta – cu adaosul ca monahii erau cei care stateau in imediata proximitate a catapetesmei, ei fiind cei care, prin vocatia monotropica, erau cei mai stabili dintre drept credincios, akimitii stouditi fiind cei care reflectau cu asupra de masura acesta stabilitate prin „neadormirea” lor-, in pronaos, energumenii, catehumenii si cei cu alte abateri morale.

    Sa cada si peretii. Sa cada totul. Cu mentiunea ca, totusi, este cam frig.
    Multzam!

  12. Şi să nu uităm de exonartex, spaţiu al toleraţilor.

    S-a dus dracu’ şi temelia. (Ar trebui să ştii că dialogurile despre importanţa modelului athonit în organizarea spaţiului şi receptarea lui nu mă împiedică să înjur mai ceva decât Constantin. Doar ca să evităm şocuri.)

  13. Pai dintr-un unghi teologic mai ingust, temelia nu se poate duce decat dracu’. Gurile, aparent mai rele, dar, de fapt, mult mai atente, spun ca Barbosul stie ceva mai multe despre sustragerea temeliei. Evident, pe tema asta are ceva de spus si monsieur Derrida. Si monsieur Artaud. Gata, ca daca accelerez in dirctia, la ora asta, pe frigul asta, chiar ca se duc toate pe copca.

  14. Şi copca tot a dracului e. A dracului de greu de tăiat în gheaţă.
    Despre Babel putem accelera şi cu Zumthor. Mi se pare un catalizator bun în ambele direcţii, şi a temeliei şi a cornişei la care nu s-a ajuns niciodată. 😀

  15. Heh, este un episod din Faptele Apostolilor care raspunde episodului Babel. Este vorba despre momentul Pogorarii Sfantului Duh, in care oamenii – amendati amestecarea limbilor in urma incercarii de a construi un turn care nu avea PUZ de Sus – au putut intelege ce spuneau Apostolii fara a avea nevoie de traducere, fiecare intelegand in limba sa ce spuneau cei dintai intr-un singur dialect, neprecizat si nereperat, inca. Dar, evident, este vorba despre o atingere a cornisei prin buna-vointa „marelui Arhitect”. Sa nu se bucure masonii, pentru ca nu ma refer nici la Arhitectul lor, nici la cel al Capitalei si nici la Stefan Damian.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s