La alegerea Vetei.

Veto,

Mai ţii minte începuturile blogului, când aici nu eram decât noi două şi stăteam de vorbă despre filme şi despre cine plăteşte întreţinerea? Au trecut aproape doi ani de-atunci, şi între timp alţi oameni stau de vorbă despre alte lucruri, dar nu despre întreţinere. Pe care am tot amânat s-o plătim, şi uite că azi administratorul mi-a adus o hârtie. Acolo scrie aşa:

„Apt. 47, surorile Marx: 791.918.066 lei restanţe.”

Eu una am în cont 182 de milioane. Tu n-ai nimic, că ţi-am luat tot alaltăieri, în timp ce pictai mustăţi pe o natură moartă de Tonitza. Într-un fel am căcat-o. Ai vreo propunere, vreo sugestie? Să mergem să stăm de vorbă omeneşte cu administratorul? Să-i facem waterboarding în oala de ciorbă de burtă? Una din două, tu hotărăşti.

Te pup,

Rhetta

LATER EDIT: Am rezolvat folosind varianta a doua. Acum sunt în armonie cu universul şi nu numai că te pup, dar chiar te îmbrăţişez.

Anunțuri

11 comentarii

  1. Hihihihi, hihihihiiiiiiiiiiiiiiii… iar ai bătut toate recordurile, Rhetta. Ai datorii ca o adevărată boieroaică Bibescu. Aproape că răsuflu uşurată. Pe lângă tine sunt practic la zi cu plăţile pe peste tot. În fond ce contează datoriile mele în imensitatea universului cu care ai chiar intrat în armonie?

  2. Câh, ce om nerăbdător eşti. La doi ani datoriile se prescriau automat, am reparat eu sistemul informatic al ălora. Nu că ai fi făcut rău ce-ai făcut, pentru că l-am văzut pescuind în acvariul pentru care ne-a cerut să dăm bani în august, cică pentru un ambient plăcut pe scara blocului.

  3. floare la ureche. se incropeste un scenariu sau o inscenare in care administratorul e personajul negativ pen’ca tine socoteli pozitive. basta. lipesc mai jos un exemplu, cu intrebarea simpla: ce text serios mai e si asta, cine l-a scris, in ce an si al urma urmei la ce bun?

    ciao draghi

    CIOBANUL VIGILENT
    Film bicolor, alb-negru, copiile violacee, patru bobine si un dulau.

    Panoramare peisaj montan, eventual Eforie Nord sau Costinesti. Pe munte in sus se vad brazi. In jos se vad brazi. La dreapta si la stinga se vad animalele padurii, daca se poate in numar cit mai mare. Plan american, ursul cu destu’n gura. Un cioban se ocupa de chestii specifice: asculta tranzistorul si bate ritmul pe spinarea unui ciine, cu bita mitica. Secventa neorealista: ciinele miauna patetic. Trece turma… la urma un frumos exemplar, Balaia, dind din solduri. Atmosfera respira idilism. Ciobanul respira pe gura: are polipi. O taranca urca dealul cu o desaga in spate, fredonind:”Hello Doly”, in varianta locala „Ziua buna, Dolanescu”.

    Este sotia ciobanului care-i aduce de-ale gurii: sunca hamendex, liptauer, o viborova si un pachet de long size, specifice zonei. Ciobanul contracimp, adica sta cu spatele la cimp, nu-si mai bate ciinele ci face brinza. Mare. Se sterge apoi la gura cu mineca unei camasi frumos cusute – se insista asupra modelului – si duce fluierul la gura. E un frumos fluier de tabla cu care aduna turma. Ciinii gonesc oile si le aduna prin imprastiere. Magarul roade o opinca si din cand in cand rage ca un bou… apoi da cu copita in cioban, care nici nu se clinteste. Ideea de vinjosenie, tare ca piatra, iute ca sageata… Idee filmata incet, daca se poate deloc. Sotia ajunge. Cei doi astern un tol, scot din desaga mincarea, li se incurca degetele in desaga. Se aude un zgomot de crengi rupte, oftat, mormait, cuvinte englezesti, frantuzesti, germane, spaniole, astea din urma in dialect. Apare Turistul singuratic.

    Este imbracat foarte elegant, are un aparat de filmat, unul de fotografiat, o camera de luat vederi, un pistol i se iveste de sub plastron, o pusca cu luneta dintr-un geamantan enorm, en detaille, gulerele camasii doldora de cianura. Cind merge face cloc din cauza celor citeva kilograme de cerneala simpatica ce le are asupra sa. Musai trebuie sa aiba cearcane si sa se uite in permanenta in toate partile. Cei doi, ciobanul si colega lui de camera, il privesc aparent nepasatori. Filmare traveling, mina ciobanului cautind pe sub tol un ciomag de zile mari. Turistul intra direct in subiect, intr-o romaneasca impecabila (aproximativ asa cum vorbesc actorii nostri de film in frantuzeste): Bune ziua, me bucur se ve cunosk, io sint turist etranjer, bade. Obiective ai? Strateghice? Ne, numa obiele, suride ciobanul. Niscaiva relee, uraniu, infrarosu, laser? Laser am, face ciobanul si intoarce capul: Laser, ma Laser, cutu-cutu, te cauta un domn’ spion, minca-ti-ar coada! Turistul incearca atunci sa o seduca pe ciobanita si ii face cu ochiul timp de cinci minute aratindu-i ciorapi de nylon, tigari, parfum helene rubinstein, sprayuri etc. Ciobanita, calma: Gheorghe, io il palesc pe capitalist, io-te-l cu ce marfa vrea sa ma seduca!

    Turistul sesizeaza primejdia si incearca sa-si ia muntele (valea nu poate, aceasta fiind departe). Gheorghe face vreo 5 pasi mari si-l ajunge, il paleste cu pumnul in cap, ii rupe un picior, ii muta gura la spate si developeaza urgent filmul la stina. Cadru final, sala caminului cultural. Ciobanul imbracat frumos, primarul frumos, asteapta sa vina satenii pentru a-i inmina felicitarile verbale in public. Dar satenii cred ca e o conferinta fara dans, asa ca stau la televizor. Filmul se incheie cu o replica muta a ciobanului: bine-i si asa…

  4. dulce deea , incep sa cred ca esti sora mea geamana , pierduta la nastere!
    😉

  5. gata, deadline e acum. n-a raspuns nimeni.
    obiceiuri de nunta la cangurii schiopi, udrea cornel, 1979. unii spun ca s-a reeditat. nimeni nu stie de ce.

  6. Cere nimeni nu stie de ce ? Frei, pe data sa dai în vileag la ce editura. Ba, sa te duci fuga si s-o cumperi pentru mine.

  7. ofer la licitatie cateva elemente de raspuns inutile.
    cartea a aparut la vechea editura dacia acum 41 de ani, ei da, o antichitate.
    nimeni nu stie daca a fost sau nu reeditata. se pare ca felii subtiri din ea mai pot fi zarite printre paginile cate unei antologii. eu am un exemplar ferfenitit pe care il pastrez bineinteles in vitrina, langa bibelouri. asta imi aduce aminte ce veselie era pe vremuri. franjurile cartii s-au produs pe când organizam scenete dupa textele lui Udrea cu copiii din grupa mare. directoarea si parintii nu pricepeau de ce sunt asa implicati prichindeii. concidenta, tot atunci m-au si invitat sa parasesc sistemul educational românesc. altfel, vorba ceea, nu-i rau nici asa 🙂

  8. e vorba de 31 de ani, nu de 41 cum gresit s-a scris

  9. Pai s-a reeditat sau nu ?

    Daca nu, sa mi-o „tragi la Xerox” pe data. Acum. Nu, ieri ! Obligatoriu, musai.

    Mie mi-a fost aruncata de catre autoritatea parentala fiindca apucasem s-o-nvat pe dinafara… Ha, o gasisem lânga izvorul de unde luam apa în fiecare zi…

  10. daca ar fi asa simplu, as face-o pe loc si cu placere. simpatic mi-esti, scanerul pe-aproape. te scriu la memorie si mai tatonez ce si cum.

  11. 🙂 tatoneaza, dar.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s