Muzica de cacat

Am vrut demult sa deschid discutia asta inflamatoare pe acest blog glorios, dar, iata, de-abia acum a venit momentul.

Totul a pornit de la un drum pe care l-am facut cu Rechinroll asta vara la mare. Cum mergeam asa, la un moment dat a rupt tacerea care intrase in masina pe geam de la, probabil, abatoarele din zona. A scos un CD din buzunar.

– E ultimul U2, a zis, serios. Po’ sa-l bagi un pic, are niste piese misto.

– U2? am remarcat cu scarba.

– Da, nici mie nu-mi plac de obicei , da asta chiar are cateva chestii reusite.

– Vasile, am zis, din ce in ce mai oripilata. Da’ tu ii urai p-astia, ca si mine.

– Bine, cum vrei, a conclus.

Mai mult ca sa-i fac pe plac am introdus cd-ul in player, desi mainile imi tremurau de groaza. Ca si triunghiul bermudelor, farul din Alexandria si neamul romanesc, U2 e realmente pentru mine unul din fenomenele inexplicabile ale planetei. Adica cum poti sa faci o muzica atat de slaba si sa ai un succes colosal. Incredibil. Totusi, l-am bagat.

Am ascultat in tacere una din piesele care-i placeau lui Vasile. Am observat, cu groaza, fenomene medicale ingrijoratoare care incepeau sa mi se manifeste din piele, de sub ochi, din cur. O mana mi s-a scofalcit instantaneu, era sa intru intr-un tir. Picioarele au inceput sa-mi tremure, am bagat fara sa vreau a opta in loc de a treia si masina a luat-o in marsarier la respectabila viteza de 180 la ora. Am oprit muzica urgent in clipa cand am vazut ca am clabuci la gura.

– Ba Vasile, am zis, nu se poate, nu se poate, da-o-n pizdele ma-sii! Ce fac astia aici e muzica de restaurant, e muzica de nici la crasmele alea de pe marginea drumului n-asculti. Bagami-as… (si aici a urmat o injuratura pe care nu pot s-o reproduc, ca as deveni de-a dreptul grobiana).

In continuarea drumului am decis sa trecem evenimentul sub tacere, eu dorindu-mi sa ma fi nascut pe o planeta fara U2, el probabil la fel.

Concluzia e simpla. Oamenii pot fi impartiti in doua categorii: cei carora le place U2 si cei carora nu. Cei din prima sunt niste imbecili, cu riscul de a-mi ridica in cap mai bine de jumatate din cei care contribuie pe acest blog. Si totusi trebuia sa iau atitudine in fata a ceea ce cred ca e cea mai oribila muzica facuta vreodata.

Ah, ba nu. Mai e una.

In panoplia ororii muzicale, alaturi de U2 se inscriu cu aproape acelasi punctaj Radiohead. Nenumarate persoane au facut in ultima vreme nenumarate incercari de a ma converti la aceasta muzica sinistra. Rezultatul a fost mereu acelasi. Ascultand lalaielile lipsite de talent ale lui Thom Yorke, incepeam sa ma dau cu capul de pereti, sa musc din obiecte metalice, sa injunghii oameni fara nicio vina.

Verdict: cineva sa-mi explice cum sunt posibili U2 si Radiohead, doua trupe fara de care muzica lumii n-ar pierde absolut nimic. Planeta s-ar invarti mai departe, mai vesela si mai sanatoasa fara aceasta plouare fonica fara precedent.

Anunțuri

28 comentarii

  1. Ne-a parasit Afreuda(Itab),nu ati aflat?

  2. Ba da, L.

  3. chiar ieri ma gandeam la asta. partea cu u2. ca muzica, u2 si una dintre formatiile alea romanesti de prin 2000, urma, grimus, dracu imi semnaleaza pericol. iar ca filme, the notebook. nu cred ca e vorba de imbecilitate, cred ca sunt pur si simplu oameni periculosi care-ti vor fura sosetele

  4. 🙂 agree

  5. Cu paranteza că niciodată nu mi s-a părut mai utilă camera de panică pe care mi-am cumpărat-o de Crăciun, zic aşa: niciodată n-am fost adepta zicalei cu răul cel mai mic care ar fi mai bun decât răul cel mare, dar Green Day? Blink 182? Stai să aduc un lighean. Linkin Park? Limp Bizkit? Evanescence? Nickelback?
    Cu riscu’ să-mi iau topoare în cap, reacţiile mele adverse mereu au fost la Oasis şi HIM.

    …Acestea fiind spuse şi cutia Pandorei transformată în all hell breaks loose, mă întorc la micul meu experiment din seara asta, a cărui concluzie intermediară e că berea reprezintă un suc acidulat fără nici un alt efect decât râgâiala. Sau drace, o fi de la subiectul postării.

  6. 😀

    Cu riscul de a lua bocanci de la jumatate din populatia blogului, declar pe propria raspundere ca imi plac urmatoarele:

    U2 (pina la Zooropa), Urma (de la care mai era sa ma iau o data de git cu Veta, a ramas sa ne respectam reciproc idioteniile :D), Grimus (poimiine ma duc sa’i vad a 3a oara in concert in ultimile 4-5 luni), Linkin Park (sint in permanenta in playlist), Evanescence.

    La Oasis sint de acord cu Petronia (mai ales de cind au declarat ca’s mai buni ca Beatlesii). Iar la HIM…. fuck HIM! Green Day, Blink si Nickelback… acceptabili ca muzica de fundal.

    Voi mai dati si’n altii si mai revin eu cu afirmatii scandaloase 😀

  7. Veto, tu pui submarine germane în CD playerul de la masina ?

    Petronia, esti generoasa. E mai mult infuzie si decoct decât suc, dar la capitolul eructatie sunt unele beri de unspe stele. Îti iese un „teleenciclopediaaaaaaaaa” în infrasunete de tot efectul. Ca berea româneasca „Crîng”, foarte obzecista, bauta o singura data pe undeva printr-un sat pe lânga Braila. Da’ stii ca era buna, totusi ?

    Sa destup deci un vin. Am sa-l dau în vileag.

  8. Pff. Ceea ce dovedeşte că ai gusturile muzicale ale unei zevzece. Bine, eu ştiam asta, că aud zgomotele care-ţi umplu camera când pretinzi că asculţi muzică. Acum ştie toată lumea. Deh.

  9. Alexandre, am zis că tot vine ziua toleranţei, să fie asta my resolution. Jalnic. Mereu am ştiut că toleranţa nu-i de mine. Te rog, vinul ăla ar fi un cadou de ziua filantropiei.

  10. Bine, Petronia, se face. Dar de ziua pitecantropiei ce facem ?

  11. Ieşim pe stradă, ne uităm în jur şi urlăm în portavoce „la mulţi ani!”

  12. Sa inteleg ca acu’ va ascutiti bocancii. Alta explicatie nu vad la lipsa de reactie la declaratiile mele indraznete 🙂

  13. eu pot sa ascult orice, ca tot tangerine dream imi suna in cap. bine, cand am nevralgie pe stanga, imi suna rammstein. u 2+1, pot sa va spun rhetta, veta si petronia sau ma tante? fiindca din regulamentul vostru am inteles exclusiv ca userii blogului au dreptul doar la samburi.

  14. @ Dragon – ba da, am o mica erata. De la Urma nu te-ai luat niciodata de gat cu mine, ci cu Rhetta. Eu nu am scris niciodata despre Urma, nicaieri.

  15. Dragoane, la muzicile altora eu nu port bocanci, ci slapi. Doar când ma importuneaza fizic la mine-n hamac, atunci port aruncator de grenade.

    Noemi, nu uita sâmburii de caise.

  16. 🙂 dada, ai dreptate, cu Rhetta. Ne luam de git cu U2? Da’ stai sa’l gasesc sa’l ascult si eu pe asta ultimul. E posibil ca la asta, daca e ca How to Dismantle, sa’ti dau dreptate.

    Da’ daca tii neaparat ne putem certa pe Joshua sau Achtung baby 😀

  17. Noemi Braşov Kronstadt, în afară de faptul că sâmburii sunt uneori cele mai bune chestii (să luăm de exemplu migdalele) nu înţeleg ce întrebi de fapt. Dacă poţi să ne tutuieşti? Ha. Nu-mi amintesc dacă a mai întrebat cineva asta vreodată. Cre’că am făcut infarct din supradoză de deferenţă.

    Între timp mi-am mai luat o găleată lângă laptop şi pot să scriu chestia supremă: James Blunt. Gata. M-am exorcizat.

  18. Petronia James Blunt nu se pune. A fost meteoric si’n categoria grupa mica. Daca incepi sa bagi d’astia, de ce nu si 50 Cent? Sau Rhianna.

  19. imi place cum suna”supradoza de deferenta”:).
    „noemi” ajunge:)

  20. Noemi, Petronia e in faza de supradoza de bere, se pare, ceea ce explica, pe de o parte, inspiratia si, pe de cealalta, utilizarea cuvintului supradoza.

    Aici vine o nedumerire de’a mea: de ce bere soro?

  21. Dragoane, trebuia să folosesc cumva găleata aia deşi eram conştientă că era din altă ligă. Traume recente.

    Noemi, şi „Petronia” ajunge. Chestie: o să ghicesc nebuneşte şi o să zic că nu se întâmplă să fii cumva studentă la Conservator şi să-ţi fi zis acum câteva ore că arăţi minunat, nu?

  22. Dragoane, nu văzuşi bre că încercarea mea de supradoză a eşuat lamentabil, ca şi cum aş fi făcut supradoză de ceai de fructe de pădure? Am zis: din cauză de Ziua Toleranţei. Era o cauză nobilă. Câh.

  23. oh nu, petronia, precis as fi tinut minte, . in general, doamnele in varsta isi scapa lorgnonul cand se uita la mine, pana si bunica e frustrantl de reticenta.

  24. deci acum sunt intr-o categorie… 🙂

  25. Și pentru mine U2 e un mister. Îmi aduc aminte cînd stăteam la vreo 5 km de stadionul olimpic, ăla din ’72, îmi udam florile și auzeam niște zgomote ciudate. A doua zi mi-a spus cineva că fusese concert U2: Vai dragă, cum de nu te interesează? Uite’așa, chestia asta a trecut pe lîngă mine. Și ce bine.

    Dar James Blunt, ooooooh, Jaaaaames, ooooooh, da, daaa, DAAAA!!!

    Gata, m-am potolit. Off-topic: Rhetto, Veto, Petronico, Bunule Dragon și pe cine mai interesează: Zboină înseamnă furtună pe rusește. Am fost la fața locului și m-am documentat. Nu, nu la Moscova, ci pe Zboina Neagră la București. Urmează andipriconul.

  26. pinocchio, spune te rog cum e la fata locului in zboina nigra, sau da un link

    beib-beib, sa umblu usurel cu butonul de acord fin al pianului de pe scara, ca-i bloody sunday’s tolerance day. (il faceti voi mai mic va rog ca eu nu stiu cum, doar sunt baba, ce naiba, timpul mi-e ultralimitat).

  27. Frei, ce frumos sună „Zboina Nigra”, e ca o denumire latinească de plantă, sau măcar italienească. Ca să fiu sincer (și în ton cu articolul în al cărui subsol comentăm), mi s-a părut întotdeauna o stradă împuțită. Dar cu timpul începe să aibă un oarecare șarm. La Zboina Neagră de pe vremuri mă refer, pe care o puteți vedea (un pic) aici: http://vechiulgrant.webs.com/apps/photos/album?albumid=9111594

    La fața locului în weekendul trecut, cum să fie: Am încercat să dorm, de exemplu, și pe la 1-2 mi-au răcnit unii sub fereastră. M-am dus și eu la aceeași fereastră și am răcnit și eu: POLIȚIAAAAAA!!! Ah, și să vezi ce liștine s-a făcut… care a ținut vreo zece secunde. După aia au reușit să dea peste o mașină parcată, care a tot sunat vreo jumătate de oră. Iar eu mi-am luat biletul de avion (Lufthansa, heh), mi l-am pus sub pernă și am dormit dus.

  28. poate ca o mica nota de deslusire n-ar fi de prisos. de ce am pus un U2 tocmai aici? nu (numai) de dragul contrazicerii 🙂 , ci din doua alte motive: e singurul U2 care mi-a atras vreodata atentia si 16 noe. era „ziua tolerantei” de care se mai vorbise pe blog. legatura e de buna seama „bloody sunday”, duminica sângeroasa din 1972, o tema preluata si de U2. irlanda de nord, violenta in general. atitudine impotriva violentei. apropo de problema irlandeza, un film interesant, dur, al lui ken loach, The Wind that Shakes the Barley, palme d’or 2006.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s