La librarie

Eram zilele trecute intr-un asemenea lacas de cultura studiind ultimele titluri, printre care si ultimul numar Tataia, in paginile caruia aveti, desigur, onoarea sa ma gasiti si pe mine.

E si cum umblam io asa, am avut neplacuta surpriza sa dau peste aceasta carte.

Da, Oreste Teodorescu, celebrul sparring partner al lui Mircea Badea din vremea cand eu inca ma mai uitam la televizor. Adica acum, multi, multi ani. Intre timp lucrurile s-au mai schimbat si acest mic impostorache, vazand ca glumitele lui de Fantozzi obosit nu prind la nimeni, a trecut pe cartea mai profunda a ezoterismului. Asta inseamna, cred, ca are o emisiune de gen pe o oarecare Antena, 2, 3 sau 8, nu mai stiu care, unde – strajuit de fundalul gay al unor draperii mov si ornat voit misterios cu inele pe fiecare deget – ne explica cam cum vine treaba in ale spiritului. Tonul – desigur studiat, cautat atoatestiutor, de unde si efectul de conte de St. Germain a la Roumaine, adica o ghicitoare de margine de drum de tzara travestita in barbat.

Vorba lunga, saracia cururlui. Am deschis cartea pe care o vedeti mai sus, trepidand de nerabdare sa vad CARE – CARE!!! – e Codul lui Oreste. Sa vad daca nu cumva nu seamana cu al lui Hammurabi, sau macar cu al lui Fibonacci. Inauntru, nici urma de asa ceva. Informatii binecunoscute pentru cititorii literaturii de gen, prespalate si reamestecate ca la programul 3 al masinii de rascolit rufe, ala pentru literatura sintetica, sau ca la seria de five-card draw pe care ti-o flipuieste automatu’ de poker in crasma sateasca.

La final, insa, daca parcurgi totul, evident ca esti rasplatit/a. Codul lui Oreste e 3. Atat. Deci cifra 3 a fost insusita pe veci de Oreste, cu drepturi de autor platite direct la Pitagora si vechii matematicieni indieni, iar daca formezi 3 exista o linie fierbinte telefonica unde iti va raspunde intotdeauna el.

God Great.

Mergand mai departe, m-am mai linsitit dand peste urmatoare carte.

Nu prea mult, insa. Instantaneu mi-am dat seama ca ni se pregateste ceva. Si, cel mai rau, chiar de catre unul din cititorii ferventi ai blogului nostru. Am stiut dintotdeauna ca tradarea vine din randurile celor apropiati, asa ca parerea mea este ca trebuie sa ne ferim spatele. Dragonul e pana la urma o pasare, iar motivul Phoenix e mai prezent astazi ca niciodata.

Anunțuri

19 comentarii

  1. that’s just the tip of the aisberg, exista si blog. si-nca unu cu 2300 de followers.

    care propavaduieste ratiunea binelui si ne invata cum „fiecare din noi este unicat in fata curcubeului” (eu asta o stiam deja din reclamele de la Sprite, alea cu „toti suntem unici”).

    de la pavel corut incoace nu am mai trait asemenea revelatie cutremuratoare; simt ca trebuie sa o impart cu cineva: http://codulluioreste.blogspot.com/

  2. Dumnezeule mare si batran. Dupa ce si-a pierdut mintile Dan Puric, acum urmeaza Oreste.

  3. dracutz tataia. s-ar potrivi (si) cu mine 🙂
    n-am gasit in el onoarea vetei, dar mai caut. mi-e greu cu ochelarii astia.

    subintelegeti ca fac referire doar la prima fraza. in rest sunt incompetent si mai lasati-ma in pace, oreste or nu este

  4. mieux que ca, Orest are si tattoo, ca sa nu mai existe dubii privind misticismul care-l invaluie ca un cacat; un tatuaj cu ceva personaj de desen animat, Betty Boop parca.

  5. slab. ma asteptam ca subtitlul sa fie ‘Lumea este oglinda care este’ …macar sa rimeze…

  6. ZE, ca sa parafrazez jocul de cuvinte facut de frei (cu permisiunea dumneavoastra, ‘fcorse), subtitlul corect era „Lumea or este oglinda, or nu este, care este”

    Veta, stai relaxata, renasterea Dragonului a fost necesara pentru ca murisem un pic dupa citirea prezentarii primei carti.

    Interesanta, pe coperta celei de’a doua carti, reiterarea mitului japonez a dragonului care’si maninca coada, in varianta mobiusiana in acest caz.

  7. Dragoane, mitul japonez cu ce spui tu e un slagar neolitic care vine de fapt de la Adunatii Copaceni (de acolo a ajuns în Japonia, nu ? ca si dacii, mai dup’aia) , unde au fost gasite niste placute care – pe recto – povesteau în versuri pilda gusterului care-si rontaie coada (si care se regeneraza cvasi-prometeic si hepatic, na alta legatura, does it ring a bell ?). Pe verso, acordurile pentru frunza, ocarina si solz de peste.

  8. Draperiile mov sînt lesbiene, heh.

  9. Bon, şi-acum explică-mi, soro, ce căutai tocmai tu tocmai într-o librărie. Povestea mi se pare cusută cu aţă albă, ce să zic…

  10. nume predestinate, or este puric intrat in librarie caci afara ploa.
    hope * maritele fete* don’t get upset off topic but I can’t resist
    I don’t know if Knopfler is the greatest guitarist ever.
    I do know he’s right up there, and he’ll top any of the great ones on tasteful riffs.
    forget* or este puric*
    The thought this guy, Knopfler, puts into his solos is just tremendous.
    He doesn’t waste a note !!
    that’s walk of life , ppl 😉

    gooddayall

  11. WW, dincolo de toti muzicienii, dincolo de fitze si tot felul de abordari personale, sint doi neni, Knopfler si Waters, care fac Muzica. Restul…. la „si restul”!

  12. Daca nu ma crezi, incearca aici:

  13. BD …stay gold …. ^5 🙂

  14. Numele lor e „legiune”. De regulă sunt ingineri frustraţi cultural, care, cică, recupereaza culturaliceşte, de-a valma şi spectaculos – cât mai spectaculos. Întrucât nu şi-au citit biblioteca la timp, o evită cu obstinaţie grăbită. Fără bun simţ intelectual (Common Sense).
    Specia Pavel Coruţ, ceva mai citită. Dar diferenţa e de grad, nu de esenţă.

  15. Oreste, glumite de Fantozzi?! Nici daca s-ar reincarna de 1.000 de ori.
    In ziua in care Oreste o sa scoata o glumitza ca a lui Fantozzi (si stiu ca Ugo nu place la multa lume…), o sa-i citesc cartea!

  16. draga veta, am vrut sa-l vizitez pe tataia si sa-i duc o placintica cu dovleac, o supa calda, ceva zacusca cu ghebe, o soseta groasa, ceva, ca maine poimaine vine iarna. cand, ce sa vezi? lacatul cat roata la poarta, dulaii dezlegati si flamanzi, gardul prea inalt si fusta mea prea scurta. ce sa fac, ce sa fac? ca se raceste supa.

  17. Pai bine mamzel, zici ca bate iarna la usa si tot cu minijup, tot cu minijup ?
    Ada merindele alea încoace, ca i le pun io Vetei la pastrare.

  18. @ noemi – Tataia se mai defecteaza din cand in cand, nu e nici el perfect. Placinta cu dovleac po’ sa mi-o aduci mie, in schimb, sau ceva.

  19. am notat: ghebe pentru musiu, dovleac pentru veta , rheumavec si-un bilet la slanic pentru tataia. de craciun ii fac si fes, sa nu-l traga curentul in gaura neagra a lui oreste.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s