Babelor,
N-aveţi de unde să o ştiţi pe prietena mea Simona Ionescu, că a plecat în America prin anii ’70, acum trăieşte undeva în Florida, e îmblânzitoare de aligatori. În fine, femeii i s-a dedicat un cântec, care chiar îi poartă numele, şi care, din câte am înţeles, se va transmite diseară pe Radio Guerilla (94.8 FM în Bucureşti), la emisiunea lui Mihai Dinu, avanPlay, care ţine de la 23h la 0h. Zic să o ascultaţi, dacă n-aveţi altceva mai bun de făcut. Sau de fapt ascultaţi-o şi dacă aveţi ceva mai bun de făcut. Formaţia cică se numeşte Aeroport, am mai vorbit noi despre ei pe-aici.
Vă pup,
Rhetta
27 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Surorile Marx 
Mai termina bre soro cu prostiile tale. Io nu ascult cacatu’ asta de trupa.
Rău faci, Veto-Midineto. Întinereşte maxim. Efect garantat. Şi, mai ceva decât Gerovitalul, – ÎNCETINEŞTE CĂDEREA PĂRULUI, a Constantinopolului, a leului nou, precum şi căderea de glicemie.
Sau, zi mai bine, te roade un picuşor de invidie? Dăşchide radio-ul şi ascultă, că n-o fi foc. Ţţţţţţţţ, ţţţţţţţţţţţţţţţţţţ, Cănuţo-Băbuţo-Sucito! 🙂
Da, Veta. Şi dacă nu-ţi place poţi mereu să te răzbuni crunt cu praf de scărpinat în gelul de duş şi SuperGlue în mănuşi. Acu’ depinde ale cui, da’ poţi să dai cu banul.
N-am ce zice, va iubiti ca doua surori! 🙂
pot sa pun un videoclip cu simona ionescu?
Daca nu incetineste si caderea cotatiei leului, nu ma uit
Fa bine si pune un clip cu fraulein Noemi von Kronstadtburgmeister.
nu am cum. petronia a furat lampa PL500 care ma lasa sa pun clipuri. 😦
Îti împrumut eu un bec de 100 W. Tocmai am cumparat.
mai bine imi imprumuti parola de la blog ca sa pun lampa la loc si sa va pun iar videoclipuri frumoase.
Doar Anaid are parola.
buna dimineata. pe blogul asta tot timpul se canta, rade si danseaza, nimeni nu e serios. unde-am nimerit, doamne,unde-am nimerit?
cine e simona popescu?
La bien-aimée Simona Popesco ? E o boare, un bemol, o himera, o… ah, cum sa-ti spun ?
am inteles . e o panseluta presata intre pag. 17-18 din” dupa douazeci de ani”. frumos, romantic…..
ia sa dresez si eu ceva sa mi se dedice cantece. apropos, unde-i grasunelul de ponei?
pardon, ionescu. simona popescu e o roza invoalta, stim noi bine.
O panseluţă încrustată în foaie de-a dreptul, dacă e între paginile 17 şi 18. 😀
… Şi tocmai s-a făcut un duş cu şampanie. Să fie de bine!
Credeam ca întrebi de Simona Popesco, d-aia am raspuns. Pe Ioneasca n-am avut plezirul.
Simona Popescu e o monograma cusuta cu aur pe o batista de borangic, o muscatura de mar fraged, e o alunecare, un azimut ametit si desucheat, o troita, un oftat de visin la Magura, o primavara la butoniera, e croissant-ul diminetii pariziene de iunie.
Piticul ala trapu et bagarreur nu stiu. Cauta inoroage prin buticul Shakirei, pe la Veteranilor, pe undeva.
nuantele si aromele usor fanate sunt adorabile,petronia. plus ca o simona asa monodimensionala e mai usor de gestionat in memorie.
musiu se crede la emisiunea ” din dragoste”. revino-ti , domnule, fii sobru si incruntat, auzi tu, borangic, azimut, deshucheala si acum urmeaza cuperoza si apneea,presupun.
ba nu caut nimic. ma uitam la o emisune cu gluoni si bosoni. iar acuma uit inspre pat.
Ah, ce stii tu, suflet de marmura rece….
Si rânduiala ontogeneticae e urmatoarea: mai întâi cuperoza, apoi ciroza si la urma scleroza.
Reclame cu prenadez, pitice ?
si toxoplasmoza, ca ai inceput sa torci ca schmidt. si nu e marmura, e aliaj de vanadiu si seleniu, vulnerabil doar la baclavale .
poneiul are pitici pe creier,cred.
Musai si ceva lanthanum în spija blazonului, heh. Ziceai de seleniu ? Excellent choix, zen si anti-stress oxidant, economie la feliile de castraveti. Vanadiul însa e ceva mai roturier, zau asa… o cheie de paispe ? Voyons…
La ora asta numai Bijou toarce în fa diez, Schmidt a plecat sa-mi aduca rozatoare, râme si fluturi de noapte.
E-te toxoplasmoza. Clos de la Rose si stare ectoplasmica.
Si Noemi Zelda Kronstatdt, chiar azi am târguit sase baclavale. Asa sa stii.
Iar Piticul e un J-M Basquiat al bucvelor.
ma declar usor emotionata, probabil ca de la siropul cu miere. fantastic, si doar sunt mor-tal de alergica la albine. en fin, passons.
stii ce-as vrea eu,alexandre? o poveste despre bijou sau despre schmidt sau despre dulaul pe care l-ai avea daca l-ai avea. simt nevoia de putina umanitate blanoasa, de paradigme mustacioase, de lectii hamaite, toarse, scheunate. si-apoi ma voi intoarce senina la marionetele mele cu sforile rupte. te prinzi? nu acum, maine. adica, in dimineata ta:)
Om încropi ceva… da-mi însa ceva ragaz, ca deocamdata, la lumina cafelei, am mîinile pâna la marul lui Adam în nerozii de jucat spânzuratoarea (shht, sa n-auda piticul, zau, ca iar toarna bere peste galbenele : acid 3-Carboxi-4-metil-5-propil-2-furanpropionic si alte pregabaline, pas très félin, bof).
Un mic, foarte mic aperçu: vorbeam de Oblio, într-o postare de luna asta. N-aveam dulau la vremea aia mica si subreda, dar aveam motan. Si era Arrow al meu, heh.
Am sa reviu, croix de fer, croix de bois.
a demain,alors:)