Nu la mulţi ani 2011

Oamenilor,

Ci La mulţi ani buni. Vi-i urăm noi vouă. Adică

Aho aho ceva nu’ş cum,

Se făcu friptura scrum

Dacă pe internet staţi.

Fuga la haleală daţi.

 

Sau ceva de genul ăsta. Să fiţi sănătoşi, bucuroşi şi să apreciaţi că nu v-o zic pe aia cu „să fim mai buni”. Ne citim la anu’.

Din calendarul de la BOR citiiireee

Oamenilor,

Mare distracţie mare, probabil ultima în halul ăsta din an deşi suntem un popor plin de surprize şi Revelionul e o ocazie plină de posibilităţi. Nu-ţi rămâne decât să te întrebi, după hăhăiala de rigoare, cui se aşteaptă Biserica Ortodoxă să-i pese că ea o să înceapă săptămâna duminica. Aşa, şi ce?

Că Iisus a înviat conform Evangheliilor în “prima zi” a săptămânii mi se pare o chestie normală pentru că referinţa era calendarul iudaic în care sâmbăta era ziua de odihnă, ultima a săptămânii. Să descoperi chestia asta (roata unui car) într-un an cândva-ntro vară şi s-o aduci argument (montând roata la alt car), să ignori că duminica e ziua creştină de odihnă, deci să te decizi să faci şi tu ca Biserică o reformă că tot e la modă, e încă mai stupid decât să vrei să mântuieşti tot neamul cu o catedrală. Dar e simptomatic: să începem săptămâna cu odihna.

Weekend o să-nsemne ce, dacă jumate e –end şi jumate e –beginning? BOR, lasă joaca. Propui un divorţ între calendarul laic şi cel religios ortodox şi prin asta te trimiţi singură într-o nişă în care de fapt erai fără s-o recunoşti. Nu vrei să afli cât de în serios mai eşti luată în societatea contemporană, crede şi nu cerceta ce spune baba. Deci fă-ţi reformele, dar nu te aştepta să le ia prea multă lume în seamă (pentru că relevanţa lor e zero). Şi continuă să ne amuzi şi în anul care vine.

Găsit Vasile. Găsit sanie. O declar bob.

Babelor,

Ieri pe la prânz, când tocmai nu ma gândeam deloc sa ma trezesc, suna telefonul.

– Alo, zice o cucoana într-o frantuzeasca stricata ca un fermoar de canadiana obzecista. Musiu Alexandru ?

– Da, madam, zic.

– Primiti o convorbire cu taxa inversa ?

– Cu cine, madam ? o-ntreb înca în somn pe foanfa, gândindu-ma ca o fi Piticu Gras care ma invita sa bem un vin de-al meu.

– Cu Elvetia, zice. Saint Moritz. Da’ cine va cere nu stiu, ca nu s-a prezentat.

Ma, îmi zic, sa fie bancherul ala care se ocupa de unele din conturile marxiene ? O fi omul în vacanta, vrea sa-mi ureze sarbatori fericite. Da’ de ce sa sune un bancher cu taxa inversa ? Ma scol, fac un dus ca sa ma dezmeticesc, pun de-o cafea, ma sui în masina, ma duc sa-mi cumpar câteva croissant-uri, bârfesc cartierul cu brutareasa, ma-ntorc, îmi iau tacticos micul dejun, frunzaresc presa, deschid curierul, nimic. N-aveam nici o pista, habar n-aveam cine putea sa ma caute. Pun mâna pe telefon si-i zic telefonistei sa-mi faca legatura. Cine credeti ca era la capatul alalalt al firului ? Vasile, babelor. Vasile Rechinroll.

– Ba, zice, ce faceti voi acolo, va dati cu sania si asa mai departe ?

– Printre altele, zic. Da tu ce faci acolo ?

– Bai, zice, sunt cu bucatareasa aici, stam la Badrutt’s. Auzi, fii atent, mi-a facut cadou de Craciun sania aia misto de tot la care visam io de multa vreme, lasati-o pe-a voastra si hai sa ne dam cu a mea, ca-ncapem cu totii. Aduna tu babele si haideti încoace, c-a-nchiriat bucatareasa doua etaje din hotel. Hai, va pup si asa mai departe.

Zis si facut. Ma sui în masina, ajung la Petronia care tocmai se pregatea s-o arunce în casa scarilor pe madam Ciolac de la patru. Gentilom desavârsit, îi dau Petroniei o mâna de ajutor dupa care plecam cu niste extinctoare la Rhetta si Veta. Babele tocmai testau una pe alta ultimele modele de bazooka, asa ca le punem sa semneze un armistitiu, stingem focul, reparam putin zidurile, punem în dulap munitia ramasa si ne suim în avion directia Vasile.

Babelor, sania lui Vasile e o nebunie. Nu ne mai vine sa ne dam jos din ea, zau, facem furori aici pe pista si s-ar putea sa ne prelungim putin sejurul. Vasile are niste tuica de Clejani, o mângâiere. Iar mâine bucatareasa o sa ne faca un gulaş de pasare Dodo dupa reteta lui Vasile.

Fiti cuminti si poate va aducem niste svaiter si niste ciocolata.

Va pupam.

Pierdut sanie. Declar cadou.

Oamenilor,

Să vedeţi ce familie dihornică suntem. Păi mă scol cu noaptea-n cap azi, nu numai după criteriile mele ci şi ale zilei, adică la 6. Cobor în boxă, unde cotrobăi orbeşte (nu pentru că n-aveam lumină, ci pentru că încă dormeam) după ceva de dăruit verişoarelor de Crăciun. Brad aveau, l-au împodobit în parcare şi apoi l-au urcat cu un scripete în balcon şi de acolo în sufragerie de unde a ajuns înapoi în balcon şi afară, după cum a mărturisit deja Rhetta. Deci brad nu; şi ieşeau din discuţie şi globurile din cristal de Bohemia, că nu sunt rezistente la aterizări forţate. Turta dulce era subînţeleasă, nu se punea. Ceapă? Asta le-am dat de ziua lor. Hm. Poate nişte flori? Nu, că le fac supă. La un moment dat mâna mi-a dat peste ceva cunoscut, deci am apucat obiectul şi l-am târât afară, unde l-am legat cu o funie de copacul de lângă intrare. Cam aşa cum dacă aş vedea filme bănuiesc că aş şti că fac cowboys în western-uri cu caii. În fine. Mulţumită de efortul meu matinal, am urcat înapoi în casă, nu înainte de a trimite următoarele două mesaje:

“Rhetta, Crăciun fericit şi-o sanie. Vezi că am parcat-o la uşa blogului şi îi dau nişte babe târcoale. Am  senzaţia că-i plac târcoalele  lor, deci du-te şi revendic-o mai repede. Petronia”

„Veta, Crăciun fericit şi vezi că Rhetta vrea să-ţi fure sania. Dacă întreabă ceva în timp ce o alergi cu satârul prin parcare, spune-i că e semnată „…eta” pe dosul primei scânduri din dreapta. Acu’ depinde de tine să-i demonstrezi că acolo unde e puţin şters nu puteau să încapă două litere, ci doar una. Spor! Petronia”

Problemă: mi se pare că bucătăreasa îi promisese o sanie lui Vasile Rechinroll, o sanie minunată de mers în lume cu ea în căutare de Crăiasa Zăpezilor. Nu ştiu. Sania nu mai e şi toată lumea pare să fie supărată că nu a primit cadou de Crăciun. Da’ io ce să mai zic? Am primit un câine! Şerban era azi la amiază cu nasul în salata mea de boeuf. A fost totuşi simpatic, mi-a glazurat şi mie cu bale jumate.

Crăciun?

Babelor,

Azi a fost şi probabil că e crăciunul. O zi în care n-am făcut nimic. La un moment dat m-am oprit şi m-am uitat pe ecranul telefonului. Era ora 19:45.
– Nici tu n-ai primit nici un mesaj, s-a bucurat Veta.
– Ce?, am zis.
– N-ai primit nici un mesaj, nici un sms în care cineva să-ţi ureze crăciun fericit. Hahaha!
Râdea ca proasta, pentru că primisem unul. I l-am arătat. Era de la Vodafone şi zicea aşa:

„De Sarbatori fii aproape de cei plecati in strainatate. Am vorbit cu Mosu ca sa ai cele mai bune optiuni pentru apeluri internationale. Suna la *100#”

– Ăsta nu se pune, a zis Veta.
– Ba se pune, am zis eu. Vodafone s-a gândit la mine.
– L-au primit milioane de oameni, a zis Veta rânjind ca o idioată. Nu e personal.
– De unde ştii?, am zis. Tu n-ai primit.
A tăcut o vreme.
– Mie măcar mi-a scris un om pe care-l cunosc personal.
N-am crezut-o, dar mi-a arătat mesajul. Părea adevărat.
Şi chiar în acel moment, telefonul meu a piuit de două ori. Primisem alt mesaj. L-am deschis. Zicea aşa:

„In perioada Sarbatorilor bucura-te din plin de beneficiile CARDULUI tau BCR! Iti dorim un An Nou plin de bucurii alaturi de cei dragi! Echipa BCR”

– Ha!, am urlat dansând veselă prin casă, dărâmând vitrina peste o pisică şi mâncând un sandviş cu pateu de porc. Doi la unu!
Vetei i s-a scurs o lacrimă pe obrazul gri.
– Nu ne iubeşte nimeni, a zis.
– Bineînţeles că nu, am spus. De ce ne-ar iubi?
– Nici măcar Petronia nu ne-a scris. Nici măcar Rechinroll. Nici măcar Musiu Alexandru, a zis ea.
– Nu, am spus. Pentru că nu ne iubesc.

Şi cam aşa e. Şi e bine.

Vă pup,

Rhetta

Îmi place cafeaua, dar nici chiar aşa.

Babelor,

Pe facebook trăieşte un profil Doncafe. Adică dacă-ţi place cafeaua Doncafe, îi dai like şi nu ştiu ce se întâmplă, probabil nimic. Nu i-am dat like, că nu-mi place, dar am aruncat un ochi acolo. Tronează o reclamă care zice aşa:

„Savurează bogăția gustului Doncafe și vezi ce ți-au pregătit astrele în 2011!

E important să știi din timp cum să te pregătești mai bine pentru anul care urmează.

De aceea, am investigat pentru tine acele șase lucruri esenţiale pe care trebuie să le afli despre zodia ta în 2011.

Ca să pui la cale viitorul, discută-l cu prietenii tăi la o cafea și bucurați-vă împreună de gustul bogat Doncafe Selected.”

Din păcate, asta ne spune multe despre bietul nostru popor.
Una la mână, că bea multă cafea şi o să-i pocnească inima.
A doua la mână, că crede în astre şi zodii.
A treia la mână, că noi ne punem la cale viitorul stând de vorbă cu prietenii.
A patra la mână, că cineva a scris propoziţia „E important să știi din timp cum să te pregătești mai bine pentru anul care urmează” şi că altcineva nu i-a dat cu un vapor în cap. De ce? Cum poţi să scrii o asemenea tâmpenie, şi cum poţi să-i zici ăluia care a scris-o că e ok şi nu că îl dai afară? Şi de ce Doncafe nu s-a dus la altă agenţie de publicitate?

Pentru că-s proşti e răspunsul corect la toate întrebările.
A, nu erau întrebări, ci afirmaţii.
Nu face nimic, răspunsul e acelaşi.

Vă pup,

Rhetta

Blog glob

Oamenilor,

Voila.

S-aveţi un Crăciun cum vă doriţi, să nu dărâmaţi bradul, să nu daţi foc covorului, să nu bateţi colindătorii, să nu vă aşezaţi pe globuri, să nu faceţi urări pompoase sau care încep cu „fie ca” ori conţin cuvintele „binecuvântat”, „scutec” (da, am primit io) sau „feerie”. În rest, da: s-aveţi un Crăciun cum vi-l doriţi.

(Şi întoarceţi-mi urarea ca să toarne zăpadă din cer, ok?)