Deplasare

Oamenilor,

Duminică, 19 dec. Mă trezesc cu un sentiment ciudat că trebuie să fiu în alt loc decât unde eram. Mă uit de jur-împrejur cu ochii mici, pe care apoi îi fac mari când văd că mă trezisem de bunăvoie la 10. Dubios. Casa mea, patul meu, deci de unde sentimentul cel ciudat? Deschizând un geam mă gândeam: unde ar trebui să fiu eu acu’? Hm.

Fără să fi ajuns la vreo concluzie, mă apuc de împachetat. Pun în rucsacul serios nişte patine, nişte globuri şi un sul de hârtie igienică, bocancii în picioare, rucsacul în spate şi ies. Unde? Nu ştiu. Afară, ezit o secundă: stânga sau dreapta? Hai stânga, toate căile bune din poveşti sunt alea din dreapta, plictisitor. Ajung după nişte mers oarecare la un şir de microbuze şi zic unui şofer: mai aveţi locuri? Ăla: da, sunase cineva Ştefania să facă o rezervare dar n-a venit şi tocmai plecăm. Ok, fac io. Portbagajul e plin? Că am şi eu rucsacul ăsta… (În care după ce am plecat de-acasă mi-am dat seama că uitasem o nicovală şi trei şine de tren.)

Încarc rucsacul, mă încarc şi pe mine şi adorm, cu sentimentul care mă trezise cu noaptea-n cap potolit. Dorm ca nicovala din rucsac nu ştiu câte ore şi deodată maşinăria se opreşte, toată lumea coboară. Mă uit la şofer: unde suntem? Păi am ajuns, face el mirat. Ok, dacă am ajuns e bine. Începuse să mă cam doară spatele.

Cobor direct pe posterior din cauză de gheaţă. Mişto ajunsul ăsta, oriunde ar fi el. Spre mine înaintează cineva, probabil a mirosit vinul vărsat în rucsac. Decid să mă apăr şi omul mă ia în braţe. Hopa. Pare foarte fericit să mă vadă, hotărăsc să fiu la fel şi eu. Mă urcă-ntr-o maşină şi apoi ajungem într-un loc unde creăm chestia asta

în cinci minute şi apoi dăm gata un litru de vin fiert în încă şapte. Mda. Cam atunci am ştiut ce însemna sentimentul meu de dimineaţă. O să mai stau pe aici ceva timp, sunt curioasă ce obiceiuri au locuitorii acestui spaţiu care, culmea, îmi amintesc de cineva.

Anunțuri

7 comentarii

  1. ai pus poza cu tine! ce dragutz…

  2. Mhm, ştiam că o să fie un hit noua coafură. Şi tre’ să recunoşti că zâmbesc chiar paşnic, impresie încurajată şi de faptul că nu ameninţ decât cu o mână – pe cealaltă mi-am tăiat-o ca să pot ţine aparatul de fotografiat.

  3. are sprancene pensate ;))

  4. voi striga: provocare! pai ce e cu dezmatu’ asta de zapada, cand altii stau si se intreaba unde sa puna oalele cu sarmale in surplus, cand afara vor fi maine 11 grade. rusine si provocare!

  5. Zână a Eficienţei, poate postez şi provocarea de azi. M-am trezit repartizată la secţia „decorative”. Mai puţin decorativă e cocoaşa cu care am absolvit primul modul.

    Elza: păi cum altfel? Doar e poza mea, n-o să stau să-mi pun sprâncene tufiş în Photoshop. 😀

  6. Petronia, show us the cocoasha!

  7. No way, Zâna Eficienţei. Compresorul de asfalt şi-a făcut datoria. Cum să umblu aşa cu cocoaşa pe mine? Ptiu, te pomeneşti că mi se urca unul în spinare şi diiii spre Nazaret sau ceva. E periculos să fii cămilă zilele astea.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s