Pe care… l-am băut (N° 13). Dedicaţie specială Petroniei Marcs

 

Ah, babelor…

 « … au chevet du vin cloîtré, le temps s’endort et peut-être que nous cessons, un moment, de vieillir. » (Colette) 

Zicea Jean Charles – cu amnezie pişicheră şi ingenuitate de niznaiu – că via ne-a dat deopotrivă merinde şi veşminte. Cum, mă musiu, doat atât ? Păi nu e ceva lipsă ? Heh, ba da, iar amănuntul palmat eliptic e tocmai ăla de importanţă colosală, aşa că fix la el o să ne întoarcem fiindcă, mai presus de toate, via ne dă un anume fluid absolut vital. Şi cum tot o frecăm cam de multişor în cheie high and dry – că doar apă nu bem decât rarissim şi cu anasâna (puah) – haidi repede să mai dam o raită prin podgorii. De astă data prin alea bordeleze, cu încuviinţarea voastră. It’s high time.

Sancta Fides… Numai la gândul licorii ce va să vie, mezami, şi pulsul bate deja ritm gourmet. Acolo unde am să vă duc, diacronia vinului se scrie cu litere votive iar drumul lui capătă strânsoarea de inimă şi pioşenia pelerinajului.

Prolegomene : suntem în Gallia, în locul numit Agen (da, Petronia Marcs, da : matricea celor mai cosmogonice prune uscate din galaxie, după alea de Pârscov), iar anul este trei sute trei după Hristos, pe timpul cazon şi gutural al împărăţiei lui Maximian. Prin zelul ticăloşit al lui Dacian, proconsul al Iberiei si Acvitaniei, tartor cu ura prolifică si diligenţa perversă a şefului de kommandantur, credinţa creştină avea însă să devină sfântă. Suntem cu doar un deceniu înaintea Edictului de la Milano, prigoana împotriva creştinilor e încă letal de acută – soi de very enjoyable sport pentru năvălitorul roman – iar o copilă pe nume Foy (Fides) avea să plătească la numai treisprezece ani catolica ei neclintire cu preţ de martiriu. Pentru creştini, copila devenea mai târziu Sainte Foy (Santa Fé a hispanofonilor Lumii vechi şi apoi ai Americii), iar satrapul Dacian, unul din cei mai mari contribuitori ai hagiografiei. Malgré lui, fireşte.

Trivia : În 866, moaştele Sfintei în aveau sa plece en catimini de la Agen spre abaţia din Conques (alt reper si haltă pe via Podiensis în drumul spre Saint Jacques de Compostelle) furtişegărite de un călugăr pe nume Avariscius. Zece ani avea să pândească Avariscius, infiltrat printre fraţii de la Sainte-Foy d’Agen ca să le adoarmă încrederea şi să se poată întoarce la Conques printre ai lui cu moaştele sfintei. Cu pudoare serafică şi canonică iertăciune, Biserica Catolică avea să califice înduioşător hoţomănia drept o translation furtive. Heh.

Ani şi ani mai târziu, la chanson de Sainte-Foy devenise deja imnul pelerinilor spre Compostela, textul fiind cel mai vechi cunoscut în dialectul occitan. Dar hai să cârmim spre viile bordeleze…

Secolul e de-acum al treisprezecelea şi locul este Chateau Martet, venerabilă chartreuse construită de templieri întru odihna pioasă a aceloraşi pelerini cărora le urmăm paşii cu sfiala cuvenită. Alaturi, comuna Sainte-Foy-la Grande, bastidă tot de secol treisprezece, clădită pe malul râului Dordogne, poartă către gurmandul Périgord d’à côté şi inimă a podgoriei cu omonima appellation d’origine contrôlée: A.O.C. Sainte-Foy. Nu departe, la  vreo douăzeci şi cinci de kilometri, alt loc de cosmică feicire oenologică : Saint-Emilion. Dar să revenim, aşa că iată binefacerea promisă :

Grand vin de Bordeaux

Château Martet 2006, Réserve de famille

Appellation Sainte-Foy-Bordeaux contrôlée

 

În curgerea molcomă şi cu fereală a timpului de aici şi în iniştea cucernică a chartreuse-ei, eticheta pare caligrafiată chiar de tocul şi peniţa Petroniei, aplecată dăscăleşte peste secrétaire-ul de stejar, la lumina opaiţului.

Soiul: chestie rară pentru vinurile de Bordeaux, cel mai adesea asamblaj savant (ţineţi minte, nu ?) de Cabernet Sauvignon, Merlot, Cabernet Franc sau Petit Verdot: licoarea asta e conceputa cu ecleziastică simplitate : merlot 100%. Un point c’est tout.

Să-l destupăm cu grijă şi să nu uităm să-l aerăm mai întâi cu răbdare vreo două ore în carafă.

Roba: rubin pe cât de profund pe atât de volubil, cu sclipiri irezistibil de oacheşe în lumina desfirată a crepusculului.

Aroma: sublimare instantanee : formidabilă alegorie olfactivă volatilă cu prune uscate, mure, trufe, un zest de vanilie si doar un soupçon firav şi delicat de caramel, abia perceput.

Gustul: putere francheţe, voluptuate, eleganţă aristocratică şi rotunjime vertiginoasă. Taninuri topite suav în savoarea fructiferă a murelor.

Finalul: mângâiere de drept divin şi sinestezie on ne peut plus baudelairienne: « un soir, l’âme du vin chantait dans la bouteille »

Fiţi cuminţi,

Vă pup.

Anunțuri

14 comentarii

  1. ah, musiu alexandre. &ohh
    o postare ca asta face bine.
    chiar si intr-o zi de 22 decembrie……

    Timisoara trecuse, incepea degringolada, dar suntem, inca, vii

  2. Sa ne facem bine, neige blanche, ca destul se chinuie altii sa ne faca rau…

  3. bun îi vinul ghiurghiuliu… he he 🙂

  4. Bun îi vinul şi gustos
    Cind îl bei cu om frumos
    Dar de-l bei cu om urît
    Se opreşte vinu-n gît 🙂

  5. he he he… cand bei vinu tot ce-i urat il vezi frumos ;))

  6. o minune, o incantare. imi vine sa te aplud musiu.mi-ai topit papilele.

  7. Alexandre. O vezi? http://architecture.relig.free.fr/images/conques/foy.jpg E rezultatul furtişagului de moaşte şi al realei oportunităţi economice care a fost El Camino de Santiago. Lumea credea că mâinile alea sunt gest votiv. Aiurea, sunt întinse în aşteptarea sticlei de mai sus. A ta e, premiu pentru menestrel.

    Numai o mică problemă, le-am dat-o cu împrumut ălora de acolo, du-te tu la ei că eşti mai aproape şi zi-le că am spus eu să ţi-o dea.

  8. Da’ mă ştii a naibii, Alexandre, aşa că înţelegi că nu pot să mă abţin: nici neclintirea lui Foy şi nici Biserica nu puteau tehnic fi catolice înainte de 1054. Nu mai puţin catolice în spirit, totuşi. 🙂

  9. Bine-nteles, Petronia, bine-nteles. Înainte de schisma nici ca se putea si eram precis ca ai sa zici. Si asa si e, suta la suta. În scrierile lor însa îsi zic – gresit – catolici prin anii aia mici, asa ca am respectat asta.
    Desi. Catholic (daca e sa iei Crezul în engleza, dde paregzamplu), înseamna nu catolic, ci sobornicesc.

    Oricum din mirarea asta de vin ti-am pastrat.

  10. Et merci pour le prix… Esti prea generoasa.

  11. aaaaah! cum ar zice piemontezu’ meu de strabunic: ‘Vin e pan fan l’om content’ Cu vinu ai rezolvat-o, musiualexandre. e cazu’ sa sar si io cu cozonacu’.

  12. Sari, Zâna. Si cât îl prepari…. lassa l’uss ‘n pòc sbài, da ? Sa ne-mbatam cu miresme.

  13. Musiualexandru, cu siguranta ca as fi fost onorat sa te pot desemna in functia de infalilibil symposiarch de care, asa cum bine spunea Athenaios, trebuie sa asculte oricine asteapta raspunsuri de la oracolul licorilor. Mi-e teama, insa, ca nu pot eu organiza un banchet pe masura. Totusi, am putea incerca.
    Seara frumoasa!

  14. Andrei, preaonorat eu sunt. Iar în treaba cu aste dinvine licori, sunt doar un învatacel. Da’ hai sa benchetuim… merita, zau.
    Seara frumoasa si tie si „a bianto” !


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s