Trasul în ţeapă inversat

Oamenilor,

Cum mergeam io ieri pe stradă ca o babă nespus de paşnică ce sunt, din streşini picura apă. Fiindcă nu era destul de frig pentru ca ea să rămână îngheţată, normal. Acum, când nici nu e destul de cald pentru ca apa să se transforme în cascade de pe acoperişuri, ea se transformă în ţurţuri. Ajunşi cu lectura în acest punct, faceţi bine şi uitaţi-vă rapid în sus, cum am făcut eu când am ajuns aici cu raţionamentul. Poate veţi observa, ca şi mine, un ţurţure de un metru lungime şi 20 cm diametru la bază atârnând precar deasupra capetelor voastre. Poate, având în vedere că probabil în timp ce citiţi staţi comozi în interioare calde, nu.

Trecuţi de verificarea bulgărelui de sare (iar bulgări?? Iar care zăpadă…), hai să ne gândim un moment cum ar fi dacă ar exista o regulă care să oblige proprietarii sau administratorii imobilelor să aibă grijă ca ale lor clădiri să nu omoare trecători şi să dea ţurţurii jos. Bine, la fel de logic e să ne întrebăm cum ar fi ca tot ei să respecte regula cu deszăpezirea trotuarului aferent clădirii sau pe cea că tencuiala trebuie să stea pe pereţi nu în capul trecătorilor sau pe maşini, dar hai totuşi să ne întrebăm toate aceste lucruri, pentru că suntem fiinţe curioase. Eu una ieri am cules ţurţurele şi am sunat la poarta casei cu pricina. A ieşit un tip. L-am întrebat, arătându-i stalactita de gheaţă: „Ce-i ăsta?” A răspuns fără nici o tresărire: „Un ţurţure”. „Bun”. I l-am făcut supozitor şi am plecat acasă cu ochii pe streşini.

Un ţurţure de un metru nu se formează într-o oră. Câţiva metri pătraţi de tencuială nu se desprind într-o săptămână. Cu asta vreau să spun că îngrijirile astea sunt fezabile.  Sigur că sunt conştientă că visez ţurţuri verzi pe streşini dacă chiar în blocul nostru a trebuit să înlocuiesc eu geamul spart (tot de mine, cu piciorul, dar asta nu ştia nimeni deci nu se pune) după şase luni, în condiţiile în care donasem administraţiei în acest scop sticla a patru ferestre de care încă n-am reuşit să scap. Sigur că o asemenea măsură care ar garanta populaţiei şanse mai mari la cranii negăurite este o utopie. În sezonul ăsta se poartă găurile în cap. Să fim la modă.

Să aruncăm link-ul în ograda vecinului

Oamenilor,

În zilele astea în care nu am scris nimic pe aici am primit de la Veutzu o chestie. Nu ştiu cum să-i zic (el îi zice bulgăre de zăpadă, dar dacă folosesc cuvintele astea mi-e că o să credeţi c-am fost la bulgăreală regulamentară, cu cazemate şi provizii şi prizonieri şi schimburi de prizonieri şi trădări şi răzbunări omătoase etc., ceea ce nu vreau să credeţi). Că leapşă nu e, cum bine recunoaşte. Că postare în comun iar nu e, simultaneitatea fiind înlocuită de succesiune (asta ca să vedeţi că nu mi-a scos zăpada toate cuvintele din cap. Care zăpadă? Chiar, care zăpadă?…) Cea mai apropiată paralelă care-mi trece prin cap pentru chestia lansată de Veutzu în direcţia noastră este o declaraţie de prietenie sau cel puţin un fel de pact de neagresiune, concretizat în aplicarea semnăturii pe pisică şi aruncarea în ograda vecinului spre semnare mai departe.

Dacă am priceput eu bine regulile (ceea ce nu-i garantat, având în vedere zăpada… Care zăpadă??) trebuie să preiau postarea de la Veutzu. Cam aşa adică:

„voi pune mai jos link catre mine, apoi catre urmatorul blog. Autorul acestuia preia postarea mea (care deja are linkuri spre mine si spre el) si adauga un link spre alt blogger, care la randul sau – pastrand cele trei linkuri precedente – pune link spre un altul, si tot asa. Bulgarele se va rostogoli la vale, castigand substanta cu fiecare blog pe la care trece. Daca la inceput postarile vor avea numai cateva linkuri, in curand acestea din urma se vor inmulti vertiginos, iar bulgarele va ajunge urias, tragand dupa el toti bloggerii care participa. (Sa nu lasam stricatorii de distractie sa ne descurajeze. Daca bulgarele ajunge la un suflet hain care nu-l da mai departe, poate fi redirectionat de expeditor pe alta ruta, nu-i nicio problema.)”

Pentru că Veutzu ne dă şi un motiv pragmatic, deci foarte bun, să aruncăm pisici bulgăreşti (derivat din bulgăre, nu din Bulgaria. Chiar, ce poate fi mai tare decât o bulgăreală în Bulgaria? De investigat. Care zăpadă?!)…

„Ciudat insa, cu cat bulgarele de zapada digitala va capata mai multa viteza la vale, cu atat blogurile inscrise vor urca mai ametitor. Asta fiind unul dintre efectele usor de prevazut si fara sa fii Nostradamus ori Hancu, insa in mod cert vor exista si altele imprevizibile. Iar acestea vor fi cele mai interesante si, datorita lor, poate chiar vom afla ceva nou despre net, blogosfera, univers sau, de ce nu, Elodia.

Asadar… Veone, regretand ca nu poate pune link spre toate blogurile care-i plac, le face cu mana Surorilor Marx.”

… şi deoarece cunoaştem un blogger cu pisică şi acesta ne este tare simpatic, vom arunca postarea mai departe Dragonului, aka Bad Dragon aka Marius Badragan aka Omul Anului 2010. Cu menţiunea că nu ne interesează să aflăm ceva despre Elodia, dar dacă apare ceva despre Atlantida nu ne dăm înapoi. Avem încredere că se va descurca mai departe cum o şti, construind o turbină a cărei evacuare să lanseze pisica – bulgăre de link-uri undeva departe.