Să aberăm despre aberaţii sau aberaţia în lanţ

Oamenilor,

Fără nici o intenţie să râd sau să dau startul unor răutăţi gratuite (că pe alea meritate le accept onest), zic că vreau

„Critica lumii-ştiinţei, adică a ştiinţei înseşi în măsura în care ea nu cunoaşte decât această lume care este a sa, nu a arătat oare că idealităţile matematice la care abordarea galileană reduce fiinţa lucrurilor pentru ca, smulgând-o singuralităţii inefabile şi dispariţiei fiinţei sensibile şi individuale, să o înfăţişeze dimpotrivă ca pe o fiinţă-stabilă şi recunoscută de către toţi o fiinţă în sine şi obiectivă, că aceste idealităţi aşadar, departe de a scoate din joc subiectivitatea şi a ne scăpa de ea, sunt produse de către ea şi fac referire la ea ca la supoziţia lor de neocolit şi ca la fundamentul lor?”

să-l omor în chinuri pe Michel Henry. Chinuri barbare, da. Cu hohote de râs. Ştiu c-a murit, dar nu văd cu ce m-ar împiedica asta.

Bineînţeles că o sută dintre voi (în condiţiile în care mai avem atâţia cititori cu răbdarea până-n nori, dar şi dacă avem e o figură de stil expresia – o hiperbolă, asta ca să nu se nimerească binevoitori în a mă călca pe draci) vor sări să-mi explice despre ce era vorba în fraza cronicărească de mai sus. Menajaţi-vă tastele, nu mă interesează asistenţă. Ce vreau e s-o supun creierelor voastre furtunoase în trei variante alternative, după cum urmează:

1.       „Pe ştiinţa autoreferenţială o enervează necuantificabilele, care nu intră rotunde în gaura pătrată, deci nu există. Ba da, surpriză, haha, pentru că la fel cum cei care-l neagă pe Dumnezeu îi confirmă după un raţionament de tip portiță existența, știința poate avea surpriza să se trezească penetrată de subiectivitate tocmai după ce a reuşit s-o elimine dintr-o viziune a lumii devenită astfel plictisitor şi discutabil de obiectivă. Discutabilul se discută încontinuu în continuare.”

2.       „Ştiinţa lumii, adică lumea însăşi atât timp cât ea e cunoscută doar prin această ştiinţă, n-o să vă insultăm punând o întrebare terminată peste cinci rânduri ci o să afirmăm de pe acum că eşuează: a vrut o fiinţă matematică şi i-a dat cu rest. Idealitatea asta galineanacee se dezechilibrează când se uită-n sus cu capul înclinat şi vede norii în formă de subiectivitate, pentru că nu a reuşit să inventeze norii  interpretabili obiectiv. Idealitatea matematică pică-n dosul ei penat şi începe să cotcodăcească timp de 30 de pagini pline de amuzamentul unor permutări de cinci termeni câte trei, din care doi adjectivabili.”

3.       „Lumea critică a ştiinţei, de fapt critica însăşi pentru că ştiinţa ştie lumea lumească, oare nu a demonstrat că matematicităţile ideale la care metoda perfect matematicabilicioasă aplicată reductiv asupra lucrurilor fiinţânde cu scopul de a distila din ele o obiectivitate incontestabil şi nesubiectivabil autosuficientă, reîntorcându-ne la matematicităţile de la care am plecat hai să punem şi întrebarea, oare ele nu au demonstrat că sunt contrazise de însăşi referenţialitatea lor neautosuficientă şi deci subiectivabilă, ceea ce pentru a încheia odată această elipsă nu înseamnă oare (iar acest cuvânt fără sinonime?) că metoda perfect matematicabilitoasă nu poate să existe deşi este pusă în aplicare de ştiinţă, deci că ştiinţa însăşi nu poate să existe?”

Cum spuneam: mori, Michel Henry, mori obiectiv şi matematicabil pentru ca subiectivitatea mea contestabilă să se bucure referenţial deci ne-autosuficient de distilarea ta într-o idealitate galieană. A, deja ai murit. Mulţumesc. Continuăm programul serii cu problema: dacă un tren rapid şi un tren accelerat parcurg aceeaşi distanţă în acelaşi timp, iar diferenţa între un tren personal şi un tren accelerat este acceleraţia ultimului, unde-i rapiditatea trenului rapid?

Sau: ce-i ăla un tren personal? Un tren privat nu. Un tren care cară persoane da, dar la fel mai fac şi încă cel puţin patru tipuri de trenuri care nu se cheamă „personal”. Deci de ce-i personal trenul personal? Apoi: ce-i ăla un tren accelerat? Unul mai rapid decât altul mai încet, da. Dar atunci: ce-i ăla un tren rapid? Mai rapid decât unul care-i accelerat în raport cu unul mai încet? Bun. Să se demonstreze logica acestei ierarhii în funcţie de premisa de mai sus referitoare la timp. După care să se demonstreze de ce un tren care trece din oraş în oraş se cheamă „intercity” şi un tren care trece tot din oraş în oraş, dar nu mai rapid decât un accelerat, se cheamă „rapid”.

Ştie cineva, Michel Henry a murit călcat de tren?

Ca să existe o urmă de sens în postarea asta, da: mesajul e că trenurile CFR trebuie redenumite în funcţie de gradul de confort (subiectiv, deci nematematicabil, că nu mă pot abţine), nu de viteză. Iar morala e don’t drink & read, don’t drink & write.

Anunțuri

34 comentarii

  1. einstein zicea ceva despre asta. un tren care goneste spre luna cu viteza luminii, sta locului pentru privitorii lui.
    de fapt privitorii stau locului cu privirile. de aia e misto teoria relativitatii. aproape la fel de misto ca salvia.

  2. Petronia, cheia si epicentrul întelepciunii stau în primul paragraf: supozitoarele se întroduc în fundament and there’s no way around that.

    Ceea ce e pe de-o parte un soi de „tue l’amour”, cum zic bastinasii pe-aici, fiindca dragostea trece prin stomac, dar supozitorul n-apuca. Pe de alta parte, „un moindre mal”, adica un exemplu de reflux fara sa te arda-n cosul pieptului.

    Rapidurile se introduc în gari, iar concluzia e ca diferenta de viteza e-n mersul trenurilor.

  3. diferentza e in suplimentu de viteza din bilet. si ca rapidu are muzica in compartiment. daca mai are butonu ala.

  4. musiu, cand te arde in cosu pieptului inseamna ca ai ficatu mare. mai lasa draq bautura aia…

  5. Alexandre, teoretic ai avea dreptate dar practica stă invers: în mersul trenurilor nu-i diferenţă. Diferenţa stă tocmai între mersul trenurilor şi realitate, dar nu se leagă de clasa trenului ci de ora de sosire programată şi de anotimp. Dacă-i vară sau iarnă – întârzieri cu orele.

    Cât despre descifrare, este corectă din toate punctele de vedere, fie ele teoretice sau practice, astfel: se evită refluxul gastric – ceea ce e practic şi se respectă gravitaţia, ceea ce-i teoretic pentru că dacă te aşezi cu capu-n jos se răstoarnă toată demonstraţia.

  6. Nu mai are difuzorul ăla cu buton, Pitice, dacă la ăla te referi. Pentru că vagoanele alea au fost retrogradate la trenuri rapide şi personale ori în camere de cămin liceale unde şi-au sfârşit existenţele în variate moduri chinuitoare şi imaginative.

  7. Diferenta mai e ca sinele de tren estivale se dilata de la caldura numai în România. De unde retarduri.
    Iarna însa nu se contracta de la frig. Nu stiu de ce. Au pus gând rau mocanitelor ?

    Piticule, eronezi gresit ca de obicei. Când ai ficatu mare te apasa pe vezica.

  8. exact cum ziceam cand ma refeream la gliese 581, totul tine de felul in care simti realitatea. eu am mers cu trenul acum 2 ani. constanta-bucuresti. a fost cumplit desi trenul era misto. elegant si curat.
    ma uitam pe geam si in medgidia a tras langa noi un tren regional. 6 cocalari au aruncat cu vin in mine pentru ca scria bucuresti pe vagon. cand sa ma omoare a plecat trenu.

    de aia merg numai cu masina. ca sa ii calc sau nu.

    dar mi-a placut trenu si chiar nu am facut atac de panica.

  9. Ce ţi-ai amintit tu mai sus confirmă că ceea ce contează e confortul trenului, Pitice. Pentru că nu ai făcut atac de panică.

  10. eu fac atac de panica si in taxiu. de fapt fac atac unde vreau.

  11. Da. Dar poţi să nu faci unde vrei să nu faci? Nu. Deci confortul trenului a făcut diferenţa. Nu viteza lui.

  12. Piticule, eu în august ’79 ma plimbam boem cu marfarul într-o cabina de frânar. Trebuie sa te mai învat unele.

  13. viteza la tren? am mers 7 ore. ne-am imprietenit cu toti calatorii. unii s-au insurat si au avut copii pe culoar. dar in gara de nord ne-au evacuat si a trebuit sa ne gasim alte case.. ale noastre.

    chiar si azi imi amintesc cu placere de anii petrecuti in trenu ala rapid..

  14. tinere alexei, noi in romania avem bani cati vrem. mergem cu trenuri de aur.
    de fapt nu mergem, stam plicitisiti in ele si ele merg.

    de fapt nu mergem cu niciun tren. mergem cu masina si fumam.

  15. De fapt nici cu maşina nu mergem, stăm mai mult sau mai puţin plictisiţi în ea şi ea merge.

  16. poate nu mergi tu, eu merg masina. ca invart cu volanu si claxonez si fumez fireste.

  17. Conduci maşina, nu mergi cu ea. Singurul care face asta e Fred Flintstone.

  18. Tinere, eu cumparasem trenul ala. Cumparasem si Ploiesti-Triaj.

  19. alexei a adormit pe divan.

  20. Oricum, cea mai mare aberatie în lant e javra vecinului portughez.

  21. si eu am trenuri. am 500 de shine, 6 macazuri, 8 vagoane si 2 locomotive. de alea Piko din RDG.

    am o locomotiva electrica si rosie care a costat 300 de balcesti. a fost tragedie in casa. a costat cam cat o masina de spalat.
    doo motoare, faruri si osii independente. superlocomotiva. merge si azi.

  22. Alexandre, dezvoltă cu javra ca să ştiu ce strategie să dezvolt eu.

  23. parca era japonez vecinu ala. acu e conchistador si umbla cu corabia prin curte…

    ce fumezi grasule?

  24. Poate are doi vecini. Sau poate Vasco da Gama a nimerit şi pe-acolo chinuindu-se spre India.

  25. *Cheeky Girls. Uh. Ăsta nici nu merită un comentariu înlocuitor. Petronia*

  26. Piticule, vecinul japonez e ala de alaturi, vu casa lipita de a mea. portughezul e ala din fata, de partea ailalta a aleei

  27. sa stii ca m-am intrebat si eu chestia aista cu trenurile. mai ales ca de la o vreme, mergand atat de rar cu trenul, am observat ca nici macar nu e diferenta… poate doar lpret/bilet. in plus, m-am trezit intr-un vagon din ala ca o sala de mese si-n care singurul lucru bun a fost priza de sub masa

  28. aaa, am uitat. pe vremea cand mergeam de 1 mai la mare cu trenul, erau numai compartimente si culoare pline… acum sunt vagoane goale si scaune frumoase. poti sa iti schimbi scaunul cand doresti

  29. *culuoare ;))

  30. Da, Elza, chestia asta cu scaunele şi culoarele libere se dovedeşte utilă dacă vrei să dormi sau să ajungi la budă. Dar am trăit şi înghesuieli claustrofobice. Depinde de unde până unde şi când călătoreşti (există combinaţii de date şi destinaţii sinucigaşe, de exemplu spre Moldova în 13-14 octombrie sau spre mare în 1 mai).

    La fel de amuzante ca vagonul-restaurant dezafectat (care s-a transformat în nomad sub formă de strigători de „bere apă sucuri avem”) sunt geamurile care cad în capul călătorilor (experienţă personală într-un tren personal, hehe), geamurile care ori nu se deschid ori nu se închid, butoanele care nu reglează căldura, patinoarul pe culoar, uşile-capcană la budă şi lista continuă. E o adevărată aventură chiar şi în lipsa călătorilor, care la rândul lor sunt un capitol atât de vast şi de redundant încât nu merită început.

  31. Eu cred ca trenurile si sinele sunt facute intentionat asa. Transportul e lent si incomod, intotdeauna confuz si urat mirositor. Dar nu e cu intentie rea! Banuiala mea, plina de dragoste de Patrie si Guvern si incredere in alesi, este ca trenurile sunt asa pentru a uni oamenii. Cum altfel vor ajunge doi oameni de origini complet diferite, interese diferite si opinii diferite sa injure in acelasi mod acelasi scaun stramb, aceeasi baie fara becuri sau sa se lupte impreuna cu bagajele unei cucoane corpolente?
    Daca totul era bine, oamenii s-ar simti ca in orice alt loc si ar vedea intotdeauna cum cel de vis-a-vis e diferit. (sigur, planul lor esueaza des tocmai din cauza oamenilor care sunt incapabili sa profite de o asemenea ocazie si devin insuportabili in tren)
    Da, CFR-ul nu face altceva decat sa creeze legaturi intre oameni, legaturi puternice, ca Nokia, ca Durex.

  32. interesanta a fost o calatorie dn asta, de noapte, cu trenul spre mare. tren personal. noi – studenti, un compartiment plin. la un moment dat, personalu’ a oprit intr-o gara. una dintre fete s-a trezit si a inceput sa urle ‘ baaai, treziti-va, ca am gresit trenuuu’! am ajuns la Roman!’ ne-am trezit si noi, buimaci foarte. pe peretele garii scria, intr-adevar, ROMAN. abia cand a plecat trenul care era ‘parcat’ pe linia de-alaturi, ne-am dat seama ca pe gara respectiva scria: TRAIASCA PARTIDUL COMUNIST ROMAN.

  33. traiasca!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s