Codul lui Dürer sau ce mai citim: tapete

Oamenilor,

După exilul intempestiv al lui Rechinroll, mi-am zis să vă găsesc o ocupaţie care să vă distragă atenţia astfel încât să vă rămână unghiile şi sufletele întregi. Şi ce putea fi mai bun în acest scop decât o jucărie. La joacă deci, dacă aveţi un iPhone.

Cu toţii am văzut măcar o dată în viaţă desene sau texte pe pereţi. Unii vedem şi cai verzi, deh. Dar dacă unele din cele ce par mâzgâleli conţin de fapt informaţii top secret sau hărţi ascunse de binevoitori pentru a te ajuta să scapi de undeva? Sau o poveste pe care s-o citeşti când nu poţi să adormi şi tot te uiţi la perete. Ori un desen cu portretul unui antipatic, în aşa fel încât să poţi arunca zilnic o roşie într-un anume loc pe perete fără ca cineva să ştie de ce. Sau sensul vieţii. Sau nu. Ce fac cei de la NoDesign cu FabWall-ul lor e cam aşa: parchează pe pereţi nişte amibe care codifică texte sau imagini. Poţi să le vezi dacă te uiţi printr-un iPhone sau un computer. Cam ca microscopul pentru amibele netehnologice, să zicem. Deci data viitoare (adică la o dată din viitor) când te duci în casa cuiva şi te întreabă “Îţi place cum am redecorat?” iar voi ezitaţi “Mmmdaaaa… Drăguţ…” râdeţi interior [“Ia uite şi la ăsta, tapet cu amibe.”] cu prudenţă, s-ar putea ca pereţii de fapt să vă înjure.

Un tapet upgradat în care să poţi să codezi povestea unei case sau a unui personaj sau ce poveste vrei, ori o clasă în care să poţi coda fiţuicile. Eh? A primit premiul Muzeului de Artă Decorativă din Paris în 2010 şi dacă stai să te gândeşti cum împacă o tehnologie nouă cu o artă decorativă veche şi inventează design-ul digital de dragul “consomacteur”-ului, om ce încearcă să fie mai puţin inert, e de înţeles. Şi nu numai informaţii digitale puse pe pereţi propune NoDesign în Bucureşti timp de o lună, ci şi o nouă modalitate de a face muzică: prin mişcare. Proiectul se cheamă MO şi suspectez că o să aibă parte de o demonstraţie din partea lui Frédéric Bevilacqua (care e probabil cea mai indicată persoană s-o facă, conducând echipa de Interacţiuni Muzicale în Timp Real de la faimosul institut de studiat muzici contemporane IRCAM) la vernisajul de marţi, adică 25 ianuarie ca să scriem corect calendaristic. Ora 19.30, la Institutul Francez.

Deh, dacă sunteţi designeri de obiect sau pur şi simplu vă place să imaginaţi şi să construiţi chestii aţi putea să treceţi şi pe la atelierul de a doua zi. Tema fiind după cum nu putem afla de pe site-ul Institutului Francez dar din fericire ne spune igloo.ro obiecte pentru România viitorului, mă gândesc că Veceus-ul pe care-l construise Veta la un moment dat e păcat să prindă praf prin debara şi mai bine şi-ar face debutul pe scena internaţională. Dacă vă simţiţi talentaţi construiţi şi pentru mine un dispozitiv de micşorat şi împachetat câini, vă rog.

 

Observaţie post factum: bravo lu’ Orange pentru împrumutul de iPhones puse la dispoziţie spre vizionare publicului.

Anunțuri

12 comentarii

  1. Da’ cu simetria academica a parameciului ce-aveau ? En plus (non, mais !) nu tu o euglena, un cil, un coc… ?

    Ti-as miscora câini la scara 1:16, Petronia, da’ zau, de dragu’ turloaielor tau nu o fac. Potaile astea modèle réduit sunt cele mai janghinoase. Mai linistita esti cu dulai din aia king size decât cu fiare din astea de buzunar, parol.

  2. …tale, pardon, nu esti unijambista înca.

  3. Cum adică „încă”, Alexandre? Ştii ceva ce eu nu ştiu şi acum că ştii că ştiu nu mai are rost să te faci că nu ştii ce ştiu, deci scuipă tot complotul. Atenţie la „l”, n-am zis să mă stropeşti cu compot.

    Cât despre simetrii, erau prea… simetrice? În plus, „amibă parcată pe perete” sună bine. „Parameci” era deja inflaţie de „p”, iar „euglenă” e cam egoistă aşa cu „eu”-ul în faţă. Aia nu arăta nimănui ce desen ascunde, voia să păstreze numai pentru ea. Şi „cil”? „Coc”??! Doamne, astea sună de-a dreptul înfiorător. Eu nu aş vrea să citesc ceva ce se ascunde în spatele unui cil, iar sub cocuri trebuie să fii de acord cu mine că se află uneori adevărate generatoare de traume. Deci amibă.

  4. Bine, ma dau pe mâna ta. Dar margelele, deh. Très années folles. Coci în lanturi sau (mai cu seama) ciorchini egal strepto.
    În lanturi (sa zica Noemi simbolistica) egal stafilo. So po-mo.

    Înca, înca… m-a luat globul de cristal pe dinapoi. Nu, nu. Ontogeneza repeta filogeneza, atâta. Ce stiu io stii tu mai bine, Petronia. It’s in the way of things.

  5. mi-ar place sa traiesc intr-o casa cu pereti mai inteligenti decat mine.sa-i dau un bobarnac unuia, de exemplu, iar el sa-mi raspunda cu un solo de baterie sau un cvartet de coarde, daca am nevralgie de trigemeni. de fapt, nu, cand am nevralgie, nici heruvimii n-au efect. sau, in exercitiile mele de levitatie, sa tastez cu degetele de la picioare mesaje oculte , pe care senzori incorporati in lavabila sa le transmita instant in retea .si sa vad cum pulseaza reteaua ca nervurile unei maini intr-un experiment galvanic. sau sa-i spun unuia, intr-o dimineata plumburie;” esti urat. ma plictisesti”. iar el sa se faca vernil cu buline albe, ca o inghetata de fistic cu frisca si sa cante ceva inviorator , chiar exuberant. sau sa traga cu ochiul in calendar ( sa se faca si perete-calendar, cand vreau eu) si de ziua mea sa ma astepte cu micul print, roza, vulpea , baobabii si tot tot, din podele pana-n tavan, pulsand azuriu si dulce, in lumina rece a zorilor. de abia astept sa ajungem in secolul urmator sa se poata totul si inca si mai si.

  6. Noemi, te-ai speria să fi văzut azi că multe din chestiile imaginate de tine le-au creat deja ei. Să luăm de exemplu Wasnake, etajera-şarpe pentru că o poţi ondula şi stă cum o pui, dar care-ţi şi cântă şi afişează bloguri şi e programabilă ca un pc. Wadoor, uşa-ecran pe care o poţi programa să-ţi arate ce vrei tu (imaginează-ţi lista de cumpărături despre care nu se poate spune „n-am văzut-o”) şi mingea care cântă când o arunci, care a prilejuit o partidă de catch cu râsete în sală.

  7. ah, dar nu m-as speria deloc, as fi foarte fericita. ma enerveaza cand obiectele arata tot timpul intr-un singur fel , in fiecare zi si poarta acelasi nume. si mi-ar place, petronia, o minge care sa miaune , ba nu, sa latre ca un pekinez cand i-o arunc lui axxel, iar el sa-si piarda mintile de nervi, cautand pocitania. iar vecinii sa-si piarda si ei mintile foarte repede, sa-si vanda proprietatile si sa fuga in alaska. iar peretii mei sa cante hard rock toata noaptea, cat vor ei de tare, chiar si in livada.
    mi-ar mai place o usa care se blocheaza singura atunci cand simte Ca Nu Vrei Absolut Deloc Sa Iesi Din Casa ( dar vrei , totusi, sa faci favoarea asta speciei umane).

  8. Sperietura ar fi urmat să vină din constatarea puterilor de clarvăzătoare. Pe mine m-ar îngrozi să ştiu ce o să se întâmple mâine. Prefer să cred că ştiu ce se va întâmpla mâine, că o să mă trezesc sau nu înainte de a mânca nişte iaurt cu kama şi de a bea o cafea, că după cafea o să mă spăl şi o să mă îmbrac şi după aia o să mă întorc în pat, apoi că o să mă apuc de decupat nişte mosoare pentru aţă albă dintr-o pereche de galoşi şi o să beau o sticlă de vin. Aş face urât dacă de exemplu aş şti că o să vărs sticla aia de vin în galoşii respectivi din graba de a ajunge la baie. Sau nu m-aş mai da jos din pat nici măcar a doua oară.

  9. Problema cu Uasnachele ala al tau, Petronia e ca atunci când vrei sa fluieri, nu poti. Tre’ sa golesti raftul mai întâi.

    Iar uadorul ala poate sa-mi arate unde am pus cheile de la masina ?

    Wasnake vs Wadoor. Suna a combat post-star wars între japonezul zburator si nepotul lui Darth Vador.

    Mie sa-mi faca un watire-bouchon care sa-mi toarne-n pahar si sa poarte servetul alb peste mâna. Acum sa-i vad.

  10. Alexandre, sunt vecini cu tine, sunt sigură că dacă te duci la ei cu propunerea şi o argumentezi cum se cuvine cu o sticlă de Chateau Villa Bel Air o să-ţi inventeze chiar un Wajeboispourvousmusiu.

    Ba noi când vrem să fluierăm fluierăm zău, cred că până şi francezii au aflat de asta şi nu ar îndrăzni să se pună de-a curmezişul oricât de şerpuit.

  11. Stiu, dar daca etajera aia e cobra si fluieri la ea…

    He, vecinul japs a-ncercat sa argumenteze el cu o cutie de cofeturi de la Shiseido, crezând ca o trocheaza pe o sticle de Château Villa Bel Air. Ntz. N-a mers.

    Cu vecinul din spate a trebuit sa argumentez low profile, fiindca bijou si-a-nfipt un snop de gheare în piscina lui gonflabila (minte de tanchist, ce-i trebioa sa o lase hors-saison afara ?). Si cum costa cinsute de euro, i-am spus ca i-or fi gaurit-o mierlele, n-are decât sa-ndrepte turela catre ele.

  12. Drept zici, Alexandre. Dar poate aşa i se schimbă configuraţia, chiar îmi pare rău acum că n-am întrebat. Dacă pare agresivă, adică dacă-şi flutură coada la tine, cred că indicat ar fi să faci taman invers: să umpli etajera cu tot ce găseşti prin casă. Ar putea fi un moment bun să refoloseşti nicovala aia care-ţi tot cade în cap de pe raftul de sus din debara.
    Dacă totuşi vezi că etajera dă din coadă la tine, s-ar putea ca posibilitatea ca ea să fie o cobră să fie cam ultimul lucru care ar trebui să te îngrijoreze.

    La fel cum isprava lui Bijou n-ar trebui să ne îngrijoreze mai mult decât de ce naibii ar exista o piscină gonflabilă iarna afară, vorba ta. Sau de ce am citit io prima dată „pisică gonflabilă”. Care zice că din cauză că-i sezonul căldurilor la pisici primeşte în schimbul spiritualei observaţii o sticluţă cu verde de Paris şi instrucţiuni de folosire. Greşite.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s