Poveste de alaltăieri.

Babelor,

Nu sunt școlăriță, deci în principiu n-am nevoie să-mi motivez absențele. Vă spun doar că nu sunt străină de cele întâmplate în ultimele săptămâni în Africa de Nord. Vor urma și alte asemenea evenimente, vă asigur.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc, pentru că nu este încă momentul.

Alaltăieri am venit de la aeroport. Zbor lung, transpirație, prea multe cafele, am ajuns acasă obosită și pregătită să omor pe cineva. Veta era la baschet, pisicile dormeau, din apartamentul Petroniei se auzea un documentar despre păsări de baltă pe National Geographic, așa că am tras rulourile și m-am băgat cuminte în pat. Peste nici două minute, Moș Ene a început să trebăluiască cu un pămătuf pe la genele mele, și peste încă două minute am adormit.
Cum se pare că ziua respectivă era compusă din intervaluri de două minute, exact atâta a trecut până am fost trezită de un zgomot, jumate explozie, jumate clinchet vesel de clopoțel, jumate fâsâitul cafelei în ibric. Am tras două focuri înspre întuneric, după care am aprins veioza de lângă pat.
– N-ai nimerit, a zis o voce de copil, care era de fapt a unei fete. Mică, roșcată, zâmbitoare, stătea pe niște picioare lungi și căuta o țigară în geanta mea.
– Ai venit să furi?, am întrebat-o. Țigările sunt în sufragerie. Ia una, adu-mi și mie una și pleacă.
– N-am venit să fur, a zis fata. Vin din viitor. Stai să-mi aduc o țigară.
– Adu tot pachetul, am zis.
S-a întors cu pachetul, a mai mers odată să aducă și o scrumieră, ne-am aprins țigările. Eu în pat, fata pe un fotoliu. În fundal, pe parchet, cioburile candelabrului pe care îl nimerisem cu ambele gloanțe.
– Vii din viitor, i-am amintit fetei unde rămăsese.
– Da. Din anul 2005.
– Suntem în anul 2011, i-am zis.
– Ei, căcat, a zis fata. Suntem în anul 1996!
_ Nu cred, am spus.
– Ba nu, a zis fata, sunt sigură!
– Și eu, am spus. De altfel, tocmai vin din Egipt.
– Și?
– Și mi-e somn. N-am chef de taclale. Dacă am fi în 1996, eu n-aș avea cum să știu că pe 11 septembrie 2001 a avut loc un atac terorist la New York, atac care a schimbat cursul lumii. Și nici că europenele de fotbal din 2004 au fost câștigate de Grecia.
– De Grecia?!? Serios?!?, a exclamat fata.
– Da. Acum un an, după timpul tău.
– Habar n-aveam. Dar… cum poți să știi de World Trade Center dacă…
– Pentru că suntem în anul 2011, proasto, i-am zis.
Fata a început să plângă.
– Și misiunea mea? Eu am o misiune de îndeplinit! Nu e corect! Nu e corect! Este vital să… Adică, dacă eu nu îmi duc misiunea până la capăt, lumea se va sfârși peste două luni! Fix pe 18 martie 2005!
– Posibil, am zis. Suntem totuși în ianuarie 2011.
Fata hohotea disperată, cu lacrimi și muci și cutremurându-se ca o actriță proastă.
– Vino-ncoa să te dezmierd, i-am zis.
A venit lângă mine în pat. Am îmbrățișat-o. Era slabă și frumoasă, se spălase de curând pe cap sau cel puțin mirosea de parcă s-ar fi spălat de curând pe cap.
– Hai, nu mai plânge, i-am spus.
– Dar totul e pierdut!, a exclamat ea sughițând.
– Ei, lasă, lasă, nu-i nimic, am zis.
– Dar sfârșitul lumii…
– Da, da, bine, bine. Și ce face lumea când i se apropie sfârșitul?
– Nu știu, a zis fata. Plânge, nu?
– Nu, se fute, am zis.
Și ne-am futut, după care i-am zis să-și mai ia o țigară din pachetul meu, dacă vrea, și să mă lase naibii să dorm.

Vă pup,

Rhetta

Anunțuri

5 comentarii

  1. De nimerit ai nimerit ce-i drept candelabrul, dar fiindcă gloanţele nu s-au oprit acolo ai împuşcat şi cel puţin trei păsări din specii diferite dar toate ocrotite de legi internaţionale. Zburau şi ele fericite prin documentarul ăla şi chiar se futeau (pesemne nu aveau nici zgomot de fond, nici ambalaje de plastic şi nici braconieri prin preajmă, după cum ne anunţă un poster că sunt duşmanii înmulţirii păsărilor – http://deceblog.net/uploads/2009/03/ai-putea-face-sex-in-conditiile-astea.jpg). Şi au murit.
    Ce vreau să spun cu asta? Că nu pot să-mi fac perne din pene găurite, deci data viitoare nu mai trage cu Magnum 44, ia şi tu Beretta ăla mic.
    A, şi că probabil o să te caute nişte oameni în legătură cu chestia asta. Le spun că te-ai dus la cules de flori de colţ şi la împuşcat capre negre, ca de obicei, da?

  2. bun sfat 🙂

  3. 🙂 cu se chicoteste in scris?

  4. Cind am citit ca fata a spus „Ei,căcat”, ceva urit mirositor s-a intimplat, sa-mi pice nasul, nu altceva. Este adevarat ca putea sa spuna ceva si mai urit, ceva reprobabil ce eu dezaprob vehement la o fata, si anume, „Ei,cîcat”.
    Pudibond cum ma stiu nu imi vine sa cred cind citesc ca o fata poate sa spuna asa ceva, desi am auzit ca in anumite imprejurari o fata poate sa faca lucrul asta urit mirositor la nas.
    Ceea ce imi confirma teoria ca o fata nu trebuie sa spuna niciodata ceea ce face.

    La sfirsit cind am aflat ca fata s-a futut, mi-a revenit nasul la loc. Fata era un travestit, iar travestitii poate sa spuna ce vor dinsele.
    Ceea ce imi infirma teoria ca o fata nu trebuie sa spuna niciodata ceea ce face.
    Ceea ce vroiam sa demonstrez de la bun inceput. Dealtfel.

  5. Liviu Vacariu, nici un tip nu trebuie să spună cam tot ce face, mai ales dacă ceea ce face e să-şi piardă nasul când aude o tipă că foloseşte cuvântul „căcat”. Adică na, un nas nu creşte totuşi chiar uşor.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s