O elucidare

Rhetto,

Am desluşit misterul cu ăia doi de ieri, asta pentru că de nervi că oamenii cer indicaţii numai ca să aibă ce ignora dărâmi întruna tot prin casă de atunci şi ai ajuns deja la vecinul de deasupra, care-ţi cere că tot veni vorba să-i plăteşti gaura din bucătătărie. Dat fiind că nu mai ai decât vreo două etaje şi ajungi la mine-n casă, mi-am pus bocancii în picioare şi am ieşit să-i caut pe nemernicii din Honda Civic.

I-am găsit pe intrarea Sf. Sava, n-au ratat decât puţin ţinta ceea ce demonstrează calitatea indicaţiilor tale. Maşina tocmai se opintea din greu împotriva gardului care închide strada aia, că de asta-i ea numai intrare: ieşire n-are decât dacă escaladezi clădirile dintre ea şi Ştirbei Vodă. Eh, după ce am terminat de râs le-am bătut în geam. Două mutre ofticate s-au întors spre mine cu mirare tâmpă.

“Bună ziua”, am decis eu să fiu diplomată. “Ştiţi că strada asta se termină aici, nu? Adică… e destul de mhm… evident”, fac cu mâna spre construcţiile din faţă.

“Păi ne-a zis o doamnă frumoasă şi cumsecade că pe aici pe undeva se ajunge la catedrala Sf. Iosif”, miorlăie pasagera din dreapta pentru că şoferul era ocupat să schimbe viteza, ceea ce-i cam greu când motorul  e turat fiindcă maşina escaladează un gard. Ţie, Rhetto, probabil nu ţi s-o fi părut miorlăită pentru că vântul o fi zburat înaltele pe undeva prin alte zări lipsite de noroc. Îţi spun eu că era.

“E cam 100 m mai la stânga, dincolo de clădirile alea înalte, dar nu încercaţi să le escaladaţi, vă rog io. Au acoperişurile destul de fragile de la câtă gheaţă a alunecat de pe ele iarna asta în capul trecătorilor”.

“Păi şi cum să facem?” chirăie iar persoana feminină, în timp ce personajul masculin trecuse la ajustat retrovizoarea deranjată de cine ştie ce spasme sau de vreun picior în momente de pasiune.

“Aţi putea să întoarceţi maşina şi să o parcaţi, apoi să mergeţi pe jos…?” sugerez mirată până şi eu de absurdul ideii.

“Aaa, dar aţi zis că e departe…”

“Am zis cam 100 de m”, mă chiorăsc definitiv edificată.

“Da.”

Concurs de holbat vreo 10 secunde, renunţ. Or ajunge ei la un moment dat  undeva. Poate chiar la Sf. Iosif în persoană. Fericiţi cei săraci cu duhul, la urma-urmei. Decid să lămuresc o ultimă chestiune:

“În fine. Ce treabă aveţi acolo, oricum?”

“Ne-am spovedit pe iPhone şi acum mergem să primim dezlegarea”, vine răspunsul candid ca un ghiocel.

Deci Rhetto, poftim. Acum ai toate explicaţiile din lume la îndemână. De unde nu e, nici tu nu cere.

Anunțuri

6 comentarii

  1. Stimati consumatori, va anuntam ca modulul de primit dezlegare se afla in beta testing in acest moment. Datorita unor bug’uri cu consecinte nu tocmai placute (unul din tester’ii nostri a ajuns direct in iad ieri dimineata pentru ca isi inselase sotia in acea dimineata si a uitat sa bifeze aceasta rubrica in formularul de screening), acest modul va fi lansat pe piata doar dupa eliminarea tuturor erorilor.

    Cu parere de rau va anuntam, totusi, ca acest modul nu va putea fi utilizat de catre posesorii de Honda Civic, o masina mult prea urita, cu posesori mult prea prosti (vezi intimplarea de mai sus), asa ca situatii ca cele povestite de Doamna Petronia se vor mai putea repeta. Ne cerem scuze pentru inconvenient dar avem si noi mindria noastra.

    Echipa „Spovedeste’te 3G”

  2. daca ne-am cocota pe gard sa ne uitam in ograda unor fizicieni-filozofii-publicisti atunci am zari si afirmatii de tipul „d-zeu exista si e o radiatie fosila”. poate ca aplicatiile iphone contribuie si ele la atenuarea bulversarii produse de o asa asimilare conceptuala, de ce nu?
    in alta ordine de idei, care ar fi probabilitatea ca yo, mergând pe calea victoriei si intreband „unde este podu’ mogosoaiei” sa-mi raspunda rhetta sau, mare minune, insasi petronia ?

  3. Stronzius, probabilitatea este foarte mare. Se stie ca atit Rhetta, cit si Petronia alearga 7-8 ore pe zi pe Victoriei dupa masini conduse de soferi cu priviri pierdute ca sa’i indrume in trafic. Cred ca si’au facut si’un ONG intre timp, sa ia niste bani de la sponsori pentru pantofi de alergat. Din cite stiu a vrut sa se bage si Bucurenci, ca el stie Bucurestiul bine si se bucura sa ajute, da’ s’a ales doar cu salata aia de oua facuta de Veta acu’ doua revelioane pe care nici Puck, nici Fuck nu voiau s’o mai manince. In cap, evident. Uitasem sa precizez.

    L’am auzit ieri pe Oprescu ca vrea sa le faca si pista de alergare speciala pe trotuarul din dreapta da’ nu prea stie ce sa faca in zona Moxa-Academie unde se ingusteaza pina la disparitie.

  4. Stronzius, dacă aia pe care o întrebi te corectează fără să se gândească „era” şi apoi continuă cu „sub tine” şi te întreabă dacă mai vrei să ştii ceva despre subiect, probabil că m-ai nimerit pe mine.
    Şi, în linia trasată de „Dumnezeu e mort. (Nietzsche, 1882) – Nietzsche e mort. (Dumnezeu, 1900)”, concluzionez din „Dumnezeu există şi e o radiaţie fosilă” că ai citi blogul unui Coelacanth din Cernobâl. Interesant. Zice ceva de dinozauri?

    Dragoane, normal c-o să ne facă Oprescu trotuarul, doar n-o să-l facem noi. Aplicaţia se va numi „Ask an old lady”, va merge nu numai pe smartphones ci şi pe telefoane cu fir şi fără. Va asigura Bucureştiului un succes turistic fără precedent iar din banii rezultaţi se va ridica în sfârşit monumentul blogului. Atât că încă negociem cu Oprescu nu numai să rezolve cu trotuarul ăla strangulat de lângă Cazino Palace, ci şi cu cel dintre Moxa şi Academie, care în mod misterios devine o mare şi uniformă baltă de fiecare dată când plouă.

  5. Mersi pentru elucidare, Petronia.

    Trotuarele strangulate nu au rezolvare. Ele există ca să ne mirăm. Dacă n-ar mai exista, nu ne-am mai mira și am muri de plictiseală. Vrem asta? Nu vrem, așa că totul este în regulă.

  6. Deh, cu ocazia asta am înţeles în sfârşit sloganul MasterCard: feţele lor erau într-adevăr nepreţuite.
    Motive de mirare nu găsim? Ia uite, eu de exemplu chiar în secunda asta mă mir că merge liftul. Cineva se plimbă cu el de un sfert de oră, probabil mirându-se mai activ ca mine. Apoi o să mă mir în curând din nou, dacă reuşeşte alarma de la 8.30 să mă trezească. Şi încă o dată dacă n-o să-mi cadă în cap când ies din bloc mămăligă uscată aruncată de la etajul trei pentru păsări. Sau găinaţ de la aceleaşi păsări. Lanţul mirărilor poate continua cu existenţa OTV şi a lui Vadim Tudor, cu preţurile la murături şi cu capacitatea gogoşeriilor de a intra în pământ când cauţi una. Etc. După cum vezi, suntem în siguranţă încă 200 de ani.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s