Am zis că dau premiu ?

Am zis.

Aşa că poftim, mai întâi şi-ntâi de toate, cu grăbire şi dreptate, pentru Stef. Podium, lauri, vivat, pălării zvârlite-n sus şi voilà trofeul.

 

Cosmicele şi însutit zâneficientele clătite musiualexandro-marxiene, dulceaţa de vişine de rigoare « să-nnebunească simţirile » şi licoarea divină promisă : un Saint-Joseph alb de la musiu Louis Chèze, vin cu nume de frântură de ursonată schwittersiană : « Ro-Rée » şi despre care o să mai vorbim.

Da. Da, da, Dada, pălăria şi bastonul dumneavoastră. Personajul din poză nu e altul decât Hugo Ball, sculptor de cuvinte vii, îmblânzitor de sunete, coregraf al vocalelor şi lingvist al dialectelor inventate. Oficial, Dada avea să se nască pe patrusprezece iulie în anul atât de belicos şi fără de graţie 1916, după o gestaţie finiseculară încolţită poate chiar în Iluminaţiile lui Rimbaud, purtată mai apoi de Alfred Jarry şi de Isidore Ducasse, de la care ştim că „les gémissements poétiques de ce siècle ne sont que des sophismes”… Locul naşterii : pe cât rău-numitul, pe atât de bine-famatul Cabaret Voltaire, în starea nu prea civilă a vremilor de atunci, dar în joviala hăhăială camaraderească a acoliţilor Tzara, Arp, Huelsenbeck, Janco & Co.. Hugo Ball prindea în registrul dadaist prima filă, manifest tonitruant faisant office d’acte de naissance, pe care avea să-l citească – ironie du sort şi toponimie cu tâlc – la Casa Corporaţiilor din Zürich. Manifest din care poftim extras. Franţuzit, ne vous en déplaise :

« Je ne veux pas de mots qui ont été inventés par d’autres. Tous les mots ont été inventés par les autres. Je veux ma propre bêtise et en plus des voyelles et des consonnes qui lui correspondent. Si une vibration mesure 7 cm, je veux justement des mots qui mesurent 7 cm. Les mots de M. Dupont ne mesurent que 2 cm 1/2. On peut très bien voir comment se crée le langage articulé. Je laisse tout simplement tomber des sons. Des mots surgissent, des épaules de mots ; des jambes, des bras, des mains de mots. Au, Oi, U. Il ne faut pas laisser venir trop de mots. Un ver, c’est l’occasion de pouvoir se passer de mots et de langage. Ce langage maudit, auquel colle la crasse comme à des mains de courtiers, qui ont usé les pièces de monnaie. Je veux le mot là où il s’arrête et là où il commence. Chaque chose a son mot ; c’est là que le mot lui-même est devenu une chose. Pourquoi l’arbre ne peut-il pas s’appeler Plouplouche et Plouploubache quand il a plu ? Et pourquoi doit-il s’appeler quoi que ce soit ? Avons-nous à accrocher partout notre bouche ?

 

Le mot, le mot, les maux justes en ce lieu, le mot, messieurs, c’est une affaire publique de première importance. »

 

Şi da, indiciul dat arată către Talking Heads şi către albumul lor Fear of Music (de prin ’79, dacă nu mă-nşel), pe care prima bucată (I Zimbra) e… pe versuri de Hugo Ball. Poezia cu pricina (fonetică, se-nţelege) se cheamă Gadji beri bimba. Despre dada şi (post)-punk om mai depăna.

Premiem şi pe Noemi pentru că am zis că se pune, şi pe Elza, cu candoare, pe jessyara şi Monsieur Antoine Marin pentru pohta ce-au pohtit la clătite şi vin, pe Ben Ungar pentru că a scris un răspuns, pe Zâna Eficienţei că măcar o dată poate să ne invidieze ea pe noi, pe stronzius pentru Miţa biciclista (sau era Miţa Baston ?), pe Rokssana pentru că a răspuns corect şi pentru că scrierile ei sunt mai delicioase decât clătitele noastre, pe cariatida Anaid pentru că este Anaid, pe Piticu Gras zău că nu ştiu de ce, pe Juliariasi (cu menţiunea doradă regală la cuptor şi Robert de Niro la drum de seară), pe Windwhisperer în schimbul a nişte mure, pe Petronia fiindcă ştie toate răspunsurile şi poza lui Hugo Ball e făcută chiar de ea. Şi pe toti pe care i-am uitat.

Aidi pa,

Fiţi cuminţi.

Anunțuri

28 comentarii

  1. nu se poate. toti mancam cate o clatita?
    a mea o vreau cu dulceata de cirese amare. aveti? 🙂

  2. kiss, kiss musiu, multumesc pentru delicioasele clatite(tin sa precizez ca esti „criminal”, e de bine, jur!)si pentru pretioasele descrieri si pentru , pentru,pentru, na ca ma balbai, pentru cum esti tu.

  3. Elza, avem si din aceea. Si toti mâncam câte vrem, am facut un vagon dar nu-ncapeau toate-n poza.
    Anaid, mafaci sa rosesc si sa ma fâstâcesc.

  4. si ce clatite balaie, ce aroma de visine, mmm, cine sa mai priceapa ceva din dada.
    si de fapt Dada e un sfant ortodox, am vazut eu in calendar ! sfinte is si cele de mai sus 🙂
    as mai dori sa povestesti vinul, inteleg ca e petillant? sparkly? nu seamana cu nimic din Ro ?
    iar Rokssana, ooo, trebie s-o citesc, mon admiration entiere!

  5. Julia, am sa-l povestesc, parol. Numa’ sa-i mai dau ceva târcoale, ca e e o zvârluga, o sirena ochioasa. Ce pot sa-ti spun de pe-acum e ca nu seamana cu absolut nimic din Ro, dar chiar nimic.
    Si continua sa scrii si tu, fiindca-mi place sa ma afund pe acolo. Am pasit cu fereala pâna acum dar, cu voia ta, am s-o fac mai des.

  6. Iar din Dada, sunt chestii de-nteles, însa sunt departe de cliseele servite si mereu vugarizate. Zic io.

  7. Chicotesc cu mandrie si-mi mangai laptopul precum un personaj Bond pisica. Muahaha si toate cele

  8. Eh bien, c’est mérité. Muahaha aidoma si asijderea si întomnai precum ca si la fel.
    Enjoy !

  9. meseriaşe clătite

  10. ai scris frumos si semeni destul de bine cu frédérick mitterrand pe cand facea el documentare istorice romantioase (sper sa ma premiezi si pentru alaturarea asta) parca-i si auzeam vocea in fundal.
    si totusi, asa cum unui tablou prezentat la expozitie trebuie sa-i aduci certificat de autenticitate, tot asa poza postata de tine se cere sustinuta cu dovezi. neavandu-le altfel decat prin convingerea generata de internet, pretind la randul meu ca varianta prezentata de mine este la fel de plauzibila. drept pentru care o reiterez in speranta unui supliment de st-joseph :

    „nepotul mitzei baston, un distins dadaist, de obicei si pe nedrept confundat prin internet cu hugo ball. e singura poza a lui cu helesteu si palarie.”

  11. Côté culture et écriture, sunt mult preaonorat si-ti multumesc. Ma despart însa de Monsieur le ministre de la culture anume apetituri si dorinti launtrice precum si timbrul, modulatiile si curgerea vocii. Bref.

    Statistic, convingerea generata de internet arata coplesitor catre Dada Monsieur Ball. Question de niveau de preuves: ce arata google images când îl întrebi despre neveu de Mme. Mitza Baston ? Nada. Avantage Hugo. New Balls, please ? Dar fa-ne, rogu-te, partasi la picanteriile genealogice de care vorbesti. Suntem frianzi de asemenea ragouri.

    Însa daca vrei supliment de Saint-Joseph, il suffit de demander. O sa fie din abundenta fie când o sa-l descriu cu de-amanuntul.

  12. bineinteles numai de istorie, cultura si de prezentarea lor e vorba aici.
    altfel, nu cer asa, fara motiv, ci doar zic ca as avea putintica dreptate si ca mi s-ar cuveni poate un st-joseph, rouge svp, fara clatite, pentru ca acelea au fost deja savurate si nu putem intinde prea mult dulceata cand suntem la regim.

  13. Pentru rouge se mai asteapta oleaca. Drum spre Ampuis si degustari în proiect. Bine-nteles fara clatite, ar fi un sacrilegiu. Un rôti Orloff ar fi mai cuvenit.
    S-a notat.

  14. Zana multumeste si rade verde. asa crepe, asa vorbe dulci-amarui-acrisoare. 🙂

  15. Pe mine m-ai uitat. 😀

  16. Ah bon ?
    🙂

  17. Da’ mersi de premiu. Asta am uitat sa zic. 😆

  18. Ce premiu ?

  19. propun inca o canonizare: alexandre de saint joseph, sfantul clatitelor si mucenic al tefloanelor, strasnic alchimist al rumenelilor aurite si fermecatoriu de papile, cordon bleu, rouge, blanc , rose si mai ales, bordeaux, acest jacques de molay al ordinului confiturii ambroziene, etc, etc, etc. sa se convoace conciliul si sa deliberam.

  20. cordon bleu, rouge, blanc , rose si mai ales, bordeaux !!!
    ouah, enivrant, disons vertige de cordon 🙂
    nu deliberam, votez iute inainte de a adormi de curcubeu. desi nu /prea/ beu si nici in conciliu nu-s, da’ mai conteaza? nu !

  21. Aşa cevaaa … !
    Pe mine m-ai uitat atât de tare, încât aproape am dispărut! Zău aşa!

    Dar se pare că sunt şi eu printre premianţi, la fel ca toţi pe care i-ai uitat!

    Aşa că zic şi eu mulţumesc, căci premiul e cu-adevărat valoros, pentru că alături de mine şade pinguina. 😀

  22. Pai esti, de buna seama ca esti. Cu pinguina cu tot. Stateam asa si ma gândeam ca de multa vreme nu s-a mai scris si nu s-a mai povestit pe muzica pe-aici.
    Fa bine si adu-ti aminte de noi si mai cânta-ne putin despre cel grabit marinar si a sa Carmen. Si despre ce vrei tu.
    Ne lipseste fondul tau sonor în re minor.

  23. multumesc:)

  24. Plezirul e de partea noastra, rokssana.

  25. musiualexandre, la domnia ta pana si aura e de-o modestie aurifera. chiar de te stinghereste asta in canonizare, Ziua Clatitelor tot a intrat in calendar si-n memoria afectiva a limbii.

  26. Plecaciuni, Noemi Kissinger.

  27. Doar ca, hm, canonizarea e de obicei un onor în contumacie.
    Doar daca ai vreo derogare… ?

  28. contumacie din viata, da. dar absenta si distanta sunt autrechoses in dogmatica po/mo decat in bulele fondatorilor. am dat o derogare in precedenta petroniastica, iar speta creeaza trendul, precum primum movens bobarnacul demiurgic.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s