I have a dream

Oamenilor,

Am avut o revelaţie de-am auzit trosnind alambicul în cămară de şoc. Nu contează de ce a crăpat alambicul dacă revelaţia am avut-o eu, să zicem că am capacitatea de a-mi exterioriza trăirile în aşa hal încât nici chiar o bucată de metal nu a putut rămâne insensibilă. Oamenilor, mi-am dat seama de o chestie colosală. O legătură între alte două chestii pe care le ştiţi despre mine deja: că nu prea mă uit la filme/nici la tv şi că nu visez. Sunt aici nişte lucruri foarte interesante despre somn, pe care eu le cred pentru că modul lor de prezentare îmi sugerează ceva extrem de serios, care ar fi elaborat probabil în laboratoarele NASA dacă NASA s-ar ocupa de alt somn decât să doarmă pe ea. Trăgaciul meu de revelaţie a fost informaţia pe care o vedeţi lângă un tv pe care scrie „Love Lucy”: că numai vreo 12% din oameni visează exclusiv alb-negru (ceea ce-i interesant, dar nu relevant pentru revelaţie), urmată de cea că de când cu televiziunea color mai mulţi oameni visează color. Ceea ce are sens, pentru că e vorba de ce imagini receptezi şi reactivezi, că la urma-urmei asta face un vis.

Aşadar, io care nu mă uit la imagini, de unde să le visez? Normal că n-am de unde, pentru că deşi primesc în cap multe imagini ele sunt statice, iar la calculator (unde s-ar putea argumenta că petrec totuşi nişte timp) am de-a face preponderent cu litere şi cu sunete pe fundal. Aş putea să mai visez din stocul de imagini şi experienţe pe care-l filmez cu propriii ochi şi înmagazinez în propriul creier zilnic, ca orice fiinţă umană. Dar având în vedere că mă uit mai mult la clădiri, copaci şi căni, mi-ar trebui un drac de imaginaţie ca să pot scoate ceva visabil din astea, ceea ce nu am nici în vis. Altă sursă ar putea fi traumele şi fobiile pe care fiecare din noi le cară în el, dar până şi creierul meu ştie să nu se bage acolo şi apoi mereu am avut un mecanism foarte bun de uitare. Aşa de bun că se extinde şi peste chestii pe care nu-mi propun să le uit, totuşi având în vedere că datorită lui nu mă trezesc în fiecare noapte urlând din cauză că m-am visat sfâşiată de câini sau înecându-mă cred că pot să-i iert excesul de zel.

Vizualizez în schimb tot ce citesc sau ce aud, dar nici asta nu poate deveni sursă de vise pentru că o fac atât de mult când sunt trează încât intră în aceeaşi categorie cu imaginile receptate din realitate.

Să revin la vise. Sunt sigură că unii dintre voi ştiu mai bine cum stă situaţia cu ele şi cu mecanismele lor, dar în ciuda tuturor demonstraţiilor eu o să-mi menţin părerea că există o legătură între, ca să vorbesc serios, doza mea zilnică de imagini mişcătoare receptate şi lipsa mea de vise. Da, ştiu că toată lumea visează, că doar nu-mi amintesc. Voi vă amintiţi, da? Deci visaţi chestii memorabile. Eu din faptul că nu-mi amintesc visele mele decât extrem de rar (şi dacă sunt absolut cumplite prin atrocitate sau banalitate) deduc că nici măcar eu nu sunt impresionată de ele. Noroc că-mi rămân visurile, ar completa un optimist. Noroc că nu-i nici unul prin preajmă, zic eu.

Dintre lucrurile din schema aia singurul pe care aş zice să nu-l credeţi e ce scrie despre oamenii care nu visează. Nu de alta, dar probabil o să mă enervez că mă consideraţi  o scelerată şi o să vă omor, caz în care evident vina ar fi a voastră, dar ce-ar urla statisticile? Că sunt bipolară sau tripolară sau multipolară ori că am şaizeci şi patru de personalităţi, ceea ce ar fi nedrept de fals. La recensământ au ieşit numai cinci.

Anunțuri

8 comentarii

  1. cand literele si cuvintele se amesteca intre ele si incep sa danseze, ala sigur e vis 🙂

  2. La recensământ au ieşit doar cinci?
    Ei, bravo! Frumos! Vedeţi? Ştiam eu că sunteţi o persoană deosebită. Numai că vă rog să-mi spuneţi şi mie ce zi a săptămânii era? Nu de alta, dar eu sunt de obicei trei. Însă în ziua de bridge, sau la alte ocazii, suntem cel puţin patru, sau chiar mai mulţi (cel mai tare mă enervează chibiţii ăia care stau ascunşi după proprii mei ochi şi, după ce că fac bancuri nesărate, mai şi zic ironici nevoie mare: „Vezi? Ţi-am zis io!”).
    Acum, aş mai îndrăzni o întrebare. Din cei cinci care sunteţi dumneavoastră care visează color şi care alb-negru?
    Mulţumesc!

  3. M’sieu Antoine, cele cinci Petronii nu stiu, dar eu am uneori vise vintage ca pozele cu anilina.

    Colorata mâine-i gata ?

  4. Eu visez întotdeauna în alb și negru, cu mici excepții. Am visat-o pe madam Ruth îmbrăcată în niște culori sinistre, tzipătoare, și m-am gîndit că mamă, ce țoapă, cum o putea să poarte așa ceva. Pe urmă m-am dus la birou și am întrebat-o direct, și ea a zis că așa e moda. Hm.

  5. eu o sa fiu foarte aplicata atragand de atentie la petronia: e ff b ca nu visezi, nici nu poti sa te gandesti ce ar fi daca ai si visa atacurile alea de panica&claustrofobie de cand cu usa. daca nu vine nimeni sa te deblocheze in vis? noi ce facem?

  6. Elza, când cuvintele şi literele încep să danseze da, înseamnă că e vis. Un vin de vis.

    Anton Marin, era ieri, miercuri, că de obicei sâmbăta şi duminica sunt doar două (restul bântuie pe-aiurea şi se întorc complet mahmure şi inutilizabile de-abia luni dimineaţă) iar vinerea. Ale mele însă, ciudată chestie, trăiesc într-o perfectă armonie. De obicei aleg o şefă şi o ascultă, ştiu ce-i mai bine pentru ele. Au ce-i drept şi episoade de anarhie, dar atunci au şi bunul simţ să le apuce pe toate odată. Cât despre visat, le-am întrebat pe toate cinci: nici una nu-şi poate aminti în ce culoare visează cealaltă, aşa că au zis în cor „color” şi s-au apucat de patinat.

    Alexandre, e şi asta o idee de afacere chiar bună: colorator de vise.

    Pinocchio, înseamnă că personalitatea ta visătoare e Sonia Rykiel şi realitatea e, păi, realitatea.

    Juliariasi, bună precizare, mă şi declaram foarte mulţumită de absenţa viselor cam din motive similare pe undeva prin postare. Din fericire creierul meu e deştept şi când doarme. Cu unele excepţii. Ce-i drept, cu unele excepţii e deştept şi când e treaz.

  7. Al meu, Petronia, e treaz. Cu unele exceptii, recte când e destept.

  8. Eu m-am chinuit mult să-l învăţ pe-al meu că astea două sunt sinonime doar parţial. Nu-mi strica eforturile pedagogice, Alexandre.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s