In God we must

Oamenilor,

Ştiţi că sunt o babă RATB-istă. Dacă are roţi de vreun fel, scaune şi un număr în frunte, cel mai probabil am fost la bord. Aşa am avut privilegiul de la observa o gamă întreagă de comportamente care de care mai bizare: unii oameni se scobesc în nas în mijloacele de transport în comun, alţii se confesează, alţii îşi aruncă genţile de cum se urcă pentru a ocupa un loc la care doar peste cinci minute pot să ajungă, călcând peste toţi călătorii dintre ei şi obiectiv. Toate astea ca să coboare apoi la prima, evident. Alţii put, ceea ce nu este în sine un comportament, ci doar simptomul unuia. Dar e atât de notabil încât nu poate fi trecut cu mirosul.

Şi mai sunt unii care alungă muşte. Sau aşa credeam eu, până mi-am dat seama că muştele nu prea zboară în februarie. Sau nu la patru pasagere deodată, că păreau spălate totuşi. Totuşi vă jur că fetele alea, tinere toate şi frumoase şi aparent sănătoase, alungau muşte sau ţânţari. Pentru că-şi agitau mâna dreaptă într-un fel care semăna a cârcel, cu o convingere demnă de o cauză mai bună. Dar staţi, oamenilor! Ce cauză mai bună? În ce eroare eram io cu ţânţarii şi muştele şi rahaţii şi bla. Oamenilor, autobuzul în care eram tocmai trecea pe lângă una din cele în jur de 150 de biserici din Bucureşti. Sau poate pe lângă alta de vis-à-vis, că n-ai de unde şti la cât sunt de peste tot. Persoanele alea se supuneau unui ritual imemorial, numai că spre deosebire de strămoşii lor pentru ele avea aceeaşi semnificaţie ca aranjarea unei şuviţe de păr.

Oamenii îşi fac cruce când trec pe lângă o biserică aşa cum când întâlnesc pe cineva cunoscut îl salută: ca semn de respect. Asta înseamnă că în acel moment, acel gest înseamnă că cel care-l face salută existenţa unui loc sacru şi îşi aminteşte, fie şi în treacăt, de apartenenţa la ceva. Dar nu mai înseamnă deloc acelaşi lucru dacă e făcut în timp ce vorbeşti la telefon despre situaţia amoroasă a nepoatei vecinei, în timp ce cauţi ceva într-o sacoşă plină de pătrunjel şi mărar sau în timp ce te scarpini la cur. Când faci chestiile astea eşti în cu totul altă lume decât cea în care îţi manifeşti respectul faţă de o chestie sacră în care pretinzi că crezi. E ca şi cum ai vorbi la telefon în timp ce faci sex (cu altă persoană, ca să fie clar), pentru că ambele chestii ar trebui să se întâmple doar între tine şi altcineva. Fără public, fără să fii cu gândul la zarzavaturi în acelaşi timp. Iar când gestul de respect e făcut şi într-un context fals şi într-un mod  irecognoscibil (pentru că în continuare jur că agitarea oblică a mâinilor numai a cruce nu arăta, am văzut şi eu cruci în viaţa mea totuşi) şi arată teribil de mult a spasm compulsiv, te pune automat în boxa cretinilor. Amin.

Anunțuri

23 comentarii

  1. Baba anarhista, exact cum banuiam.

  2. Babo…. mi-ai adus aminte de bancul ala: cum iti faci nevasta sa tipe in timp ce faci sex? Ii dai telefon si-i spui. 😀

    Well…. tind sa te contrazic in ceea ce priveste necestatea unui context anume pentru ca gastul sa fie valid si profund. Pina la urma, si atunci cind ma duc la buda, a God given activity, pot face asta patruns in continuare de aceleasi sentimente fata de Creator, la fel de puternic actualizate, ca si in urma cu 10 minute cind ma rugam. Nici locul, nici contextul celorlalte activitati nu pot stirbi gestul profund al recunoasterii sacralitatii. E ca si cum ai spune ca poti sa’l admiri pe Michelangello doar in pantaloni verzi.

    Unde nu te mai contrazic este la faptul ca pasajul anterior n’are nici cea mai mica legatura cu cele 4, sau oricare alte 4, 5, 2000 de domnisoare, babe, mosi si alte bizdiganii care dau pavlovian si oligofren din miini la trecerea prin proximitatea unei biserici.

  3. gastul era gest de fapt 😀

  4. De fapt ce descrii tu aici este un reflex pavlovian, așa se întâmplă când încerci să te conformezi unei mase de oameni, așa fac majoritatea oamenilor, se conformează. Problema e că e prea simplu gestul, e prea ușor să faci o cruce. Dacă s-ar vrea cu adevărat exprimarea unui crez, probabil ar trebui introdusă o succesiune mai complicată de gesturi astfel încât ca să le execuți chiar ar trebui să te dedici. De exemplu la budiști când intri în templu trebuie să intri tot timpul cu piciorul stâng apoi să te inclini apoi să mergi într-un anumit fel etc. Problema e eficiența, o cruce e ușor de făcut și te scapă de necazuri :), nici nu ai avea timp să faci ceva mai complicat, mai ales în autobuz…

  5. omul care s-a trezit la viata bucuresteana de un numar relativ mic de ani nu e deloc contrariat de ceea ce te face pe dumneata sa scrii. aici discursul se bifurca, pe de o parte m-ar tenta o evaluare a lapsului de timp in care dumneata, petronia, ai putut evalua distorsiunea sentimentului religios. pe de alta, deformarea insasi.
    cei care au apucat ceva mai mult din amurgul dictaturii vad cu totul altfel, nu-i asa, decat tanarul de 20 de ani bombardat zilnic, de la eventualul botez incoace, cu gesturi in cruce inclusiv de pe toate programele tv, executate de la vladica pana la opinca in cea mai nonsalanta ipocrizie populisto-populara telegenica.
    fata cu complexitatea analizei evolutiei simbolisticii religioase si in lipsa paharului cu pinot noir de bourgogne, ma declar neincepatoriu. iar rucsacului dumitale ii recomand o excursie prin partile mai ferite ale lumii.

  6. Strontzius, partile mai ferite ale lumii au dezavantajul de a nu’ti oferi motive de eterna circoteala babeasca, lucru mult mai sus plasat in ierarhia valorilor babesti decit un amarit deziderat de liniste sufleteasca. Nu te lasa pacalit(a) (n’am fost martorul, daca a existat, declinarii genului caruia ii apartii) de mormaielile de nemultumire de tipul celor de mai sus. Ele nu inseamna ca babele si’ar dori ca fenomenele astea sa inceteze. Nununu, nici pe departe. Noi ce’am mai circoti?

  7. daca „BadDragon” inseamna mai pe intelesul tuturor DragonRău, aunci nu conversez cu dumneata. daca inseamna insa „DragonRau, da’ nu se pune” atunci acelei semnificatii ii recomand „Despre sexul ingerilor”, o carte care ar trebui scrisa.

  8. Well… mie mi’au mirosit intotdeauna urit auto-caracterizarile. Cele mai putin obiective afirmatii ever, potrivite cel mult intr’un interviu pentru job alaturi de raspunsul la cea mai inteligenta intrebare enuntata vreodata: unde te vezi peste 5 ani. Asa ca pentru a te edifica in privinta semnificatiei numelui, din onestitate, iti recomand sa te adresezi mai degraba uneia dintre babe.

    In privinta sexului ingerilor, fiind oarecum familiarizat cu amplele dezbateri scolastice pe tema asta, daca oameni mult mai pregatiti ca mine n’au reusit sa enunte un argument solid pentru una sau cealalta dintre variante, eu trebuie sa declar ca ma aflu in continuare in ceata in aceasta privinta.

  9. in god we absint!

  10. , ceata ce s-ar putea compara doar cu cea care invaluie momentul declinarii gendărului din paranteza de mai sus si nicidecum cu norisorii purtatori de îngeri sau, cum imaginatia ma-indeamna s-o scriu angelic, cu cel mignon pe care pluteste, in orice mijloc de transport RATB s-ar afla, autoarea textului.

  11. Vrei sa spui un nor mare si negru, plin de fulgere, pe care Petronia troneaza gata sa trazneasca pe cine calca strimb, nu cedeaza scaunul unui batrinel sau nu composteaza biletul.

  12. Candyyshop, pe cuvânt că pentru o babă anarhistă am zero, da’ zero absolut tendinţe de înregimentare în cauze şi grupuri. Iar anarhismul de una singură se cam cheamă nebunie. Nu că aş avea vreo problemă cu asta.

    Dragoane, bun bancul, bun procedeul, nu prea bune urmările previzibile.
    Iar despre chestii serioase: nu-i acelaşi lucru. Paradoxal, în statul tău pe budă există mai mult context decât în ce povesteam eu. Pentru că există ceva ce mi-e greu să numesc altfel decât cu un termen riscant (pentru mine), şi anume reculegere. Acum trecând peste faptul că buda e un loc (şi un om!) cunoscut pentru reculegere, zic doar că nu-i acelaşi lucru dacă în timp ce stai pe budă te gândeşti la Dumnezeu / dacă în timp ce vorbeşti cu cineva trânteşti o cruce de complezenţă. Îmi place să cred că oricare o fi, Dumnezeu nu pune botul decât la chestii sincere, nu la automatisme. Eu dacă aş fi în locul lui aşa aş face. Sau hai altfel: nu e ca şi cum aş spune că Michelangelo poate fi admirat doar dacă porţi pantaloni verzi. E ca şi cum ai trece prin Capela Sixtină privindu-ţi pantalonii verzi şi apoi ai simţi că ai bifat-o şi pe asta.
    La pasajul la care nu mă contrazici n-am nici o contră de exprimat, normal.

    Alex, nu mi se pare rea ideea că un ritual mai complicat ar fi conştientizat într-un grad mai mare. Deloc. Chestia-i că nu din cauza autobuzului mi se pare că nu are valoare gestul şi nici din cauză că e prea simplu şi scurt – ci din cauză că nu e însoţit de momentul acela de respect care presupune sustragerea pentru câteva secunde din ordinea lucrurilor mărunte cum sunt, la urma-urmei, mărarul şi bârfele la telefon.

    Stronzius, nu înţeleg evaluarea cărui timp te tentează dar te invit s-o încerci. Dacă faci asta ai putea să ai nevoie totuşi de informaţii suplimentare, cum ar fi cea că am observat fenomenul în mai multe mijloace de transport în comun decât are Bucureştiul. Distorsiuni ale sentimentului religios evaluez tot timpul, dacă nu greşesc m-au enervat odată şi nişte chestii cu moaşte. Înţeleg de ce ele există, dar nu mi se par mai puţin jalnice ca atitudine din cauza asta. De notat că nu am nici un sentiment religios propriu de apărat.
    S-ar putea să ai dreptate cu vehicularea crucii în media. Numai gândul la Becali mi-a făcut pielea solzi.
    Iar rucsacul meu a fost şi prin părţi ferite de tot ale lumii, părţi de care lumea însăşi uitase. Da, acolo sentiment religios. Nu mă refer la cel autentic al oamenilor auto-exilaţi în munţi, ci la al meu când intru într-o pădure sau privesc de pe o creastă. Dar, după cum bine răspundea Dragonul, n-aş putea s-o duc mult aşa fără să devin sfântă, ceea ce deocamdată nu mă interesează. Când m-o interesa ştiu cel puţin patru peşteri din munţii Buzăului care mă aşteaptă. Şi cel puţin tot atâţia urşi.

    Acum despre Dragon: el e BadDragon în sensul în care nu e tocmai un dragon ca la carte. Nu aruncă flăcări şi nu mănâncă oameni decât dacă e călcat pe coadă. Deci cumva da, în majoritatea timpului e un dragon rău pentru că nu e un dragon tipic. Iar cum e când e un dragon rău bun (adică regulamentar) poţi să afli singur dacă insişti, dar noi nu te sfătuim că abia am văruit blogul un pic. Iar pentru ca lucrurile să fie simultan mai precise şi mai puţin clare, numele nici măcar nu şi l-a luat singur: e adaptarea pe care au găsit-o pentru numele lui de familie nişte japonezi şi nu inventez nimic, că n-am atâta imaginaţie.

    Pitice, eram sigură că cineva o să mă tragă de urechi că am zis cu must şi nu cu vin. În treacăt fie zis, puteai să zici şi tu „In God we porumbel”, dacă-mi amintesc bine unul din vinurile tale predilecte. Şi nici nu greşeai teologic.

    Şi pe cine se buluceşte peste ceilalţi, Dragoane, să nu uităm. La paratrăznete, zic.

  13. Petronia, de fapt noi scoatem in evidenta acelasi lucru. Eu doar incercam sa diferentiez mai clar intre cele doua aspecte ale lui. Un aspect ar fi locul/ceea ce faci in locul respectiv (recte autobuz/conversatie despre marar), celalalt ar fi complezenta sau instinctivitatea gestului. Poate avem, totusi, pareri diferite in ceea ce priveste starea interioara din care poti contempla sacralitatea, pasul inapoi pe care pari a’l sugera tu aici, dar ceea ce ne deranjeaza, de fapt, este doar cel de’al doilea aspect. Macar si doar pentru faptul ca nu putem judeca din exterior capacitatea de dedublare interioara a unei persoane capabile in acelasi timp de conversatii despre marar si pace interioara adecvata contemplarii.

  14. Dragoane, nu sugerez o incompatibilitate între conversaţii despre mărar şi atitudini încadrabile în ograda spiritualităţii. O afirm. La fel cum nu sugerez că recluziunea e condiţia sine qua non a unui gest spiritual, că mă bufneşte râsul dacă zic aşa ceva. Zic numai că nu e vorba despre contemplare sau despre paşi înapoi din lume care să dureze câteva ore, ci doar că multitasking-ul se aplică diferenţiat. Sau aşa ceva.

  15. BadDragon, iata ce-a iesit din super-computerul sitului stronzius.ro : ” japonezul stie el ce stie ,ca doar el a inventat haiku-ul si alte feluri de-a condensa adevarul.
    apoi, dragoni dragutzi atunci cand le dai placinte, vin si ambrozie, plus cate o fecioara pe an ca in toate povestile care se respecta, dar care devin foarte fiorosi cand ii calci pe coada, e plina lumea de ei. ne-ar interesa invers daca se poate. pentru ca, ce poate fi mai placut pe lume decat sa calci un dragon pe coada? aud?”

  16. Stronzius, eu îţi spun de pe site-ul petronia.ro că „Dragoni călcaţi pe coadă => gust amar în gură şi de obicei o imagine cel puţin şifonată.” Mai jos scrie încă ceva ce s-ar putea să te intereseze, „Dragon din specia Bad nu necesită sacrificii umane rarissime, datorită prezenţei binefăcătoare a Dragoanei în casă.” Ai noroc la faza asta, aveai ce răscoli lumea-n lung şi-n lat după sacrificabile.

  17. daca a zis „=>” atunci e foarte grav sau situl tau e foarte intelept. preventiv, plec in lume, caut un pressing pentru imagini virtuale sifonate.

  18. Da, e înspăimântător de sintetic şi sugestiv când vrea site-ul ăla. Mai bine caută tot preventiv şi-un scut anti-şifonare, se spune că îl găseşti la raionul „lăsaţi Dragonul în linişte şi pace”, raftul „nu vă bateţi cu el dacă n-aveţi de ce”. N-am de unde să ştiu sigur, că eu nu am încercat să caut chestiile astea niciodată, nici cu lumânarea nici altfel.

  19. azi am decis sa nu mai ascultam safura!

    asa ca o sa ascultam zilnic doar hatsune miku:

  20. fresh upload from petronia.ro „nu primim sfaturi”. bon, cred ca e hacker business. acum ce fac cu lozinca asta. o pastrez poate ca e un virus nou.

  21. Pitice m-am documentat pe wikipedia, Hatsune asta a dumitale e o proiecţie. Treaba ei. Am o singură nedumerire urmărindu-i fascinantul clip: publicul e şi el o proiecţie ? Mai precis: publicul e un fascicul de proiecţii ?!

  22. o cheama miku, nu hatsune.

    publicul e real si a platit bilet.

    vin vremuri stranii….

  23. si zici ca ti-ai dat tu seama ca e o proiectie…hmm…


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s