Bună! Ce faci? De ce nu te aud bine?

Babelor,

Ieri pe la prânz, sună telefonul. O babă amică. Că ce proastă sunt, zice, că ea merge la o premieră de film și eu nu. Serios?, zic, îi închid, o sun pe o altă babă amică și aranjez de-o invitație la premiera filmului românesc Bună, ce faci?.
Ajung eu la Patria înfruntând vremea puțin plăcută, mă învârt puțin pe covorul roșu, scuip o flacără înspre fotografii de presă adunați acolo, bat umerele unor personalități, fumez o țigară, mestec o ciungă, intru. Ca de obicei, grosul lumii vine cu întârziere, pentru că sunt români, și pe la 20.30 un băiat se urcă pe scena din fața ecranului și ne zice două-trei vorbe. Urmează alt băiat, care pretinde a fi criticul de film Mihai Chirilov, ceea ce nu este exclus, pentru că purta niște pantaloni albaștri și se tot bâțâia de parcă l-ar fi trecut pișarea. Și Chirilov îi face filmului o prezentare din aia românească, zicând că a fost bine-primit la festivalul de la Palm Springs, și mai spune și o anecdotă. Săracul, nu remarcase că eu m-am plictisit să aud că un film pe care urmează să-l văd a fost bine-primit la festivalul X, Z sau M, din țara B, J sau K. Puțin îmi pasă. Asta nu spune nimic despre el. Cum bine zicea o prietenă: orice film câștigă odată și-odată un festival.
În fine, trec peste asta; aflasem inițial că lui Andrei Gorzo nu prea i-a plăcut filmul, ceea ce de obicei este bine, cel puțin în privința filmelor românești, pentru că lui Gorzo îi plac, din câte mi-am dat seama, în general filmele la care lumea fie adoarme în sală, fie iese din aceasta cu ultimele puteri ca să se ducă să se culce acasă.
Așadar, începe filmul. Bună, ce faci? este o comedie romantică, gen practicat în România la fel de des ca dresura de balene. Filmul începe cu o lovitură de teatru, adică primul cadru nu ține șapte minute, nu este fix și nu te face să vrei să omori pe loc pe toată lumea. Din păcate, începe aducându-mi aminte că nu numai că văd, dar și aud un film românesc, pentru că priza de sunet este cum altfel decât oribilă (din vorbele unuia dintre personaje, o fată care este angajata eroinei, nu am înțeles mai mult de 8%).
În rest, povestea ar fi cam următoarea: un cuplu la vreo 45 de ani duce o viață plictisită alături de copilul lor nesuferit, care merge pe 18 ani și vorbește singur într-un reportofon. Cuplul nu se mai fute – nu-i de mirare – dar fiecare dintre ei se întâlnește pe chat cu cineva de care se îndrăgostește. Inutil de precizat că se întâlnesc tot între ei, pentru că chatul este determinist. Povestea continuă, și dacă ignorăm faptul că premisa nu este nouă – dar nici nu ne amintim exact unde am mai văzut-o – filmul funcționează ok. Jocul actorilor, bunicel, imaginea, bună, muzica (pentru că acest film românesc are muzică originală!!!!!! Nu mă pot opri din mirare) se potrivește, adică nu observi că-i acolo, ceea ce este îmbucurător. Pentru un film de acest gen, merită 3,5 stele din 5. Nu ni se spune o mare poveste despre ce este Omul și cât de trist este el, dar nici nu-i nevoie; nici din Unora le plac blondele nu m-am ales cu învățăminte importante, dar măcar m-am amuzat. Și, un lucru care a devenit foarte, foarte important pentru mine, Bună, ce faci? nu m-a plictisit. Sigur, fotoliile din cinematograful Patria sunt făcute ca să stai pe ele 12 minute după care să te duci la spital cu coloana tasată, dar durerea ar fi fost aceeași și dacă aș fi văzut Good Fellas sau Jandarmul și Extratereștrii.
A, sfârșitul a fost întrucâtva neașteptat, adică mă așteptam la un sfârșit neașteptat, dar nu neapărat ăsta. Una peste alta, spre deosebire de ultimele trei capodopere din noul val pe care le-am văzut (Felicia, Marți după crăciun și Aurora), BCF a fost un film pe care l-am supraviețuit cu o uluitoare ușurință. Deși mai toți actorii erau destul de necunoscuți (sau poate tocmai de-aia, că nu am avut din nou de-a face cu manierismele lor pe care le știu pe dinafară).

În încheiere, doresc să adresez CNCului (organizația aia care dă banii statului pe filme) o mică sugestie: să nu mai accepte în concursurile sale decât filme mute, sau jucate de muți. Pentru că filmul cu sonor există din 1927, și românii nu sunt în stare, la 94 de ani după invenția sa, să îl facă inteligibil. Nu cred că mai are rost să acordăm cinematografiei noastre încă o șansă în privința asta. E degeaba, zadarnic și inutil.

Vă pup,

Rhetta

Anunțuri

25 comentarii

  1. Rhetto, doua puncte ochite – doua puncte lovite. Brava! Aia cu scaunele de la Patria (produse, cu siguranta, de acelasi tapitzer care s-a ocupat si de Sala Palatului) si – nicidecum in ultimul rand – asta cu sonorul. Propun ca la urmatorul concurs de scenarii HBO sa se procedeze asa: sa se aleaga orice film romanesc contemporan si sa se dezvolte, pe baza lui, un script. Cum sunetul este nul, pun pariu ca rezultatele vor fi spectaculoase si mult diferite de varianta originala.

  2. Zâna, decât sa dezvoltam un script, mai bine dezvolta-ne tu un pui fript.
    E mai savuros, cât despre sunet, ce sa mai vorbim. Se cheama sizzle.

  3. eu am dezvoltat 30 de snitele. acum ce fac? ma opresc sau mai dezvolt?

  4. Pitice, acum începi să dezvolţi burtă de la 30 de şniţele mâncate pe stomacul gol.

  5. O sa dezvolt o supa crema de telina. Ca sa il ajute pe pitic la digestie. Pui fript nu dezvolt, nu elaborez, nu concep! Maine am lume la masa si am in plan red snapper cu unt aromatizat. Take that, pitic! Musiualexandre, ceva recomandari de vin?

  6. offtopic:
    am vazut si eu traileru de la filmu asta cu chat si as zice ca nu e bine. eu ma pricep la chat pe noi2 si babele nu se bucura sa. jur.
    apoi trailerul e plin de clisee IT din anii 2000. lucru nefiresc in romania pentru ca se stie ca noi suntem pionierii in orice tine de internet.
    pe baiatu ala cu reportofon l-as bate rau. pentru ca are vocea in schimbare deci nu imi e frica de el.
    dar muzica e interesanta. eeeee muzicala asa.

  7. @zana: vezi sa pui si coji de ou peste puiul ala. ca cica umbla vorba pe net ca ai saracit si faci mancare din coji.

  8. piticule, stii bancu’ ala cu vinu’ care era vechi, icrele care erau negre si branza care era mucegaita? asa si cu cojile mele 🙂

  9. Zâna, da: un vin rosu (da, da): Reuilly, Menetou-Salon, Bourgueil. Merge si un Pinot Noir.

  10. nu il stiu! ia spune-mi-l.

  11. Piticule, te-am învatat sa spui „te rog frumos”, mai ales unei doamne.

  12. ufff, zano, te rog frumos sa imi zici bancul cu cojile.
    deci era un vin, un icru si un branz. si…ce faceau?

  13. Vinul îti zic eu, sclipea zglobiu si curgea parfumat. Restul zice zâna.

  14. musiualexandre, atunci cand citesc Pinot Noir pe o eticheta de vin romanesc, mi se face frica. stai sa vaz ce gasesc din astea de le zici matale fratzuzasti sau similar ….multam frumos.

    Piticule, asta cu vinu’, icru si branzu’ imi aminteste de o reclama interbelica pe care mi-o tot canta bunica ‘La Sabego in vitrina / Vulpea, nurca si-astrahanu’ intr-o zi s-au intalnit’ … mai departe nu mai stiu.

  15. Pinot Noir du Pays d’Oc, zâna, am uitat sa precizez. Un Pinot Noir occitan, carevasazica.

    Caci un Pinot Noir de Bourgogne nu prea.

    Trebe un vin rosu nu prea sprâncenat, ceva sprintar, lejer, prietenos si parfumat.

  16. musiualexandre, la chestii occitane ar trebui sa am nas (si, slava domnului, am!), ca bunica – nu asta cu astrahanu’, ailalta, venea de la Torre Pellice 🙂

  17. Parol ?
    Uau.

  18. musiualexandre, la ora asta sunt cam chiauna, fiindca gatesc la vreo 6 maini, asa ca nu imi dau seama daca ma iei in mod amical peste picior, insa da, de acolo era. 🙂

  19. Amical si fascinat, zâna. Sincer. Cum altfel ?

  20. Niciodata peste picior, sunt un gentilhomme, nu ?

  21. Tujur, musiualexandre, tujur. 🙂

  22. Rhetto, m-am distrat foarte tare citind cronica. Totul e exact cum spui. Daca filmul ar avea macar hazul pe care l-a avut cronica ta, eu una m-as duce sa-l vad. Multumesc, Rhetta.

  23. @bufnita: dupa ce il vezi, pune-l pe pirate bay sa il vedem si noi.

  24. Ce-ar fi sa te duci la Mall sa-l vezi, Piticule? La teatru nu te mai chem ca nu-mi place sa ma obisnuiesc cu refuzurile barbatilor.

  25. […] “Bună, ce faci? este o comedie romantica, gen practicat în Romania la fel de des ca dresura de balene. » (Surorile Marx.ro) […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s