Un Atlas dus la biserică

Oamenilor,

Să spună cineva vreodată că bisericile vechi nu au umor. Nu vorbesc de amuzamentul inerent unei căderi din pod prin grinzile putrezite şi nici de cât de hilar poate să fie câteodată să intri în criptă (când spun asta mă refer la figuri din umbre făcute cu mâinile în lumina lanternei, nu la ritualuri suspecte),  ori de măicuţa ninja sau întrerupătorul din sec. XVIII de la Hurezi, ci de cum poate arăta o consolă de prin sec. XVI. În vest, gen Franţa, bisericile gotice sunt pline de glume similare, care amintesc de om şi de natura lui ludică (sau de cea erotică, de mai multe ori). De faptul că oameni suntem, la o adică. Aveţi mai jos o consolă a unei bolţi de la Biertan.

Ca să nu existe întrebări: consola e chestia în care intră arcele alea două care converg, aia pe care-i desenată moaca şi în jurul căreia-i desenat personajul. Deasupra consolei, arcele alea sunt parte dintr-o boltă. Mie-mi place ideea. Dădea ceva de făcut enoriaşilor, era o atracţie înainte să se inventeze benzile desenate sau desenele animate. Şi mai ales era o chestie inteligentă care arată că nu e bine să ne luăm tragic de în serios nicăieri.

Poza e furată şi decupată în Photoshop de pe http://www.patrimoniuromanesc.ro, site-ul foarte mişto al unui tip care în trei ani a făcut pe portofelul propriu poze la tot ce înseamnă patrimoniu UNESCO în România, chestie care mi se pare admirabilă. Drept pentru care-i cer scuze omului, pe numele lui Cosmin Dănilă, pentru furtişag. Nu puteam să dau link la poză că nu se ia decât link-ul pentru tot site-ul – prin asta vreau să spun că nu înţelegea nimeni la ce mă refer, nu că site-ul nu merită văzut. Pen’că ar cam merita, zic eu. Dacă aveţi chef să vă amintiţi că nu trăiţi numai în The Land of Choice şi că e şi fain dacă ai ochi & creier.

Anunțuri

23 comentarii

  1. 🙂 super tare! am senzatia ca-i mana unui copil care s-a jucat frumos cu pensula si cu imaginatia.

  2. Cu puţin inainte de ’90, lâga Brad, intr-un sătuc peirdut la poalele unor dealuri de aluniş, era (si mai este) un sătuc, cu o mână de gospodari, unde trebuia sa stau o saptamână. La câteva sute de metri de sat ajungeai pe o carare la o bisericuţă mică, gîrbovită, din lemn. Era din 1570. Nu incapeau 20 de oameni în ea. Primarul era tare mîndru de ea. Îmi arăta un certificat de patrimoniu cu greu obţinut, ehe…Nu stiu cine si cum făcea dar acolo ardea tot timpul o candelă. Am atins cu mâna lemnul aspru, bătut de ani si ploi…
    Nu demult, 2010, din maşina, trecând pe lângă satul pomenit, de la câteva sute de metri, am zărit în faţa ei o dubiţă din care doi malaci descărcau nişte baxuri. În bisericuţă…
    Uite ce mi-aţi amintit!

  3. bisericile gotice ofera deseori asemenea surprize. cele mai vizibile din exterior sunt desigur faimoasele gargouilles grotesti prin care se scurge apa de ploaie de pe acoperis. deseori apar figuri umoristice sau grotesti si pa coloanele interioare, in special pe capiteluri si la imbinarea arcadelor (in general sunt mai putin vizibile si trebuie cautate), asa cum se vede si la biertan; ideea e desigur venita din vest, la fel cum tzuguiele bisericilor maramuresene imita sagetile catedralelor gotice.
    sa vedem daca pot pune un exemplu

    hehe, dar nimic nu se compara cu sculpturile de pe templele din खजुराहो
    sorry pentru ast salt aproape antipodal

  4. eu cred ca vrea sa spuna ca multe ii ies din capul acelui… mascarici? nici nu stiu cum sa-i zic :))

  5. Mie imaginea si textul Petroniei mi’au adus aminte de Eco, Numele Trandafirului, Aristotel si Salvatore.

    Iar astea mi’au adus aminte de dezastrul pe care’l poate produce o ordine impusa cu forta, oricit de logica si eficienta ar fi ea. Aproape la fel ma mare ca si dezastrul lipsei de orice ordine.

    Petronia? Ce’mi faci?

  6. Un măscărici care se cacă? Mișto!

  7. Rhetto, cu tot respectul pentru virsta si intelepciunea lu’ matale, in cazul asta te afli in eroare. Nu e „care se” ci „care incearca sa se”. Uita’te si matale ce fata schimonosita de chinurile facerii are. Probabil e desenat intr’o vreme in care se minca prea mult orez. O fi vreun subcontractor chinez.

    Asta ma face sa’mi pun o alta intrebare. Noi asociem costumatia aluia cu meseria de mascarici. Da’ daca ea era, de fapt, salopeta de lucru regulamentara a muncitorilor de pe vremea aia? Si daca e asa, nu ne schimba asta intreaga interpretare a istoriei omenirii? Si daca mascaricii de atunci au reusit sa faca catedrale care stau inca in picioare dupa aproape 1000 de ani, de ce mascaricii de acum nu’s in stare? Nu’s suficient de mascarici? Nu’s niste mascarici seriosi?

  8. pentru ca mascaraua lor e doldora de mascari mascate politiceste, dragoane.
    mascaricii de rit vechi erau persoane cuviincioase, la locul lor si cu o misiune sfanta.
    cred.

  9. Cum la citirea comentariului tau nu am avut nici un instinct de a incepe sa te umplu cu mascari, probabil ai dreptate 😀

    Auzi, o alta intrebare, ca vad ca te pricepi la subiect. Sau, ma rog, ai o opinie. Daca mascaricii sint implicati in crima organizata, politia trimite mascatii peste ei? Si o intrebare suplimentara: Si daca da, are vreun rost?

  10. cam de prin sec. 6 p. ch., mascaricii au ajuns sa fie implicati in aproape orice. dat fiind caracterul atat de ocult al misiunii lor, pana si marelui maestru al lojei i-a fost exfoliata zona corticala in care erau puse la pastrare id-ul si parola misunii.( protocolul primei lobotomii de succes din istoria medicala, ante eliphas levi, se afla in biblioteca vaticanului, sectiunea g43).
    si la aceasta intrebare, raspunsul e da, fireste. in mod eronat si patetic s-a atribuit o dimensiune etica si juridica relatiei dintre crima si politie. in realitate, relatia e pur kotarbinskiana: cel mai slappy jmeker o ia pe coaja.

  11. Well the jester sang fot the King and Queen
    In a coat he’d borrowed from James Dean

    Totul e sa stii sa platesti mirosul fripturii cu clinchetul galbenului, vorba stramosului nostru comun Til eulenspiegel (Espiègle, si tu me l’accordes)

    Tant qu’à être fou, autant être le fou du Roy. Nu, Noemi ?

  12. Anaid, copiii pictorilor de biserici ajung de multe ori să-şi facă tema la educaţie plastică pe schelele lu’ mama sau tata, aşa că e o posibilitate de luat în serios.

    Ben Ungar, poate erau baxuri de vin pentru împărtăşanie. Sau poate oamenii debarcau băutură pentru vreun parastas. În orice caz, mă nedumereşte grav anul pentru că devansează cu vreo 100 de ani toate datările bisericilor de lemn din Hunedoara. Şi dacă vrei să plângi de-a binelea gândeşte-te la bisericile vechi folosite temporar ca grajd de cai. Eh? Batiste?

    Stronzius, cam asta am zis şi eu dar mă gândeam mai degrabă la capitelurile-vulvă (ex. cel de la Sainte Radegonde din Poitiers, aici) justificate de faptul că exemplificau un păcat capital. Oameni cu umor. Apreciabil şi saltul.

    Elza, dacă zici că-i ies din cap în loc să-i intre înseamnă că el visează de fapt toată structura de deasupra lui şi oamenilor le plouă-n cap la slujbă. Frumoasă idee, parc-ar fi a mea.

    Dragoane, din ce în ce mai bine. Mereu.

    Rhetta, bineînţeles. Şi se mai cacă şi verde, deci de râs. Acu’ asta înseamnă ori că e un măscărici foarte bun ori că spectacolul de dedesubtul lui e foarte comic. De fapt nu ştiu de ce pun „ori”, că cele două variante nu se exclud. Deci da, un măscărici care se cacă de râs. Nu e asta cea mai tare autovalidare?

    Nu mâncase Activia, de-aia Dragoane. Măscăricii noştri sunt mult mai relaxaţi digestiv şi deci nu trebuie să se concentreze atât. Constipaţia e cheia progresului în construcţii deci.

    Noemi, bine zis – e sacră misiunea de a nu lăsa tavanul să cadă în capul enoriaşilor tocmai când ăia se roagă mai cu foc pentru bani, sex şi pedepsirea duşmanilor.

  13. fain, rotunda re-argumentarea cu link, exemplificare a antitezei filozofico-religioase, intr-o parte biserica crestina cu diabolizarea femeii intru pacat capital, iar intr-alta si la antipod, hinduismului cu „virtutea capitala”.

  14. Stronzius, nu mi-e sigur dacă meşterii nu gândeau hindus când dădeau cu dalta-n capitelul creştin.

  15. or fi gandind, altfel de unde ar veni vorba „fa ce spune popa, nu ce face popa”. ar trebui comparati cu chirurgii.

  16. 3 ani de făcut poze şi ce format nefericit :((((((

  17. @ musiualexanddru
    ce ma fac cu biserica din Ribitza, 1414 ? (Tzara Zarandului, HD, Brad)?
    oricum, substanta celor scrise de noi e alta…grajduri, depozite…
    cu devensarea, ahaaa! Toata tzara asta-i in urma cu 1-2 sute de ani! Ma refer la administratzie si la…Nu ma mai refer la nimic. Ca ma nervez p-astia!
    Sanatate !

  18. ah oui, alexandre. mais ou est la folie royale d’antan, mon brave ami de sufferance?

    petronia, acum, ca ma uit mai bine la mustata aia de kowloon, ma intreb daca nu cumva e apocrifa si obraznica. si daca antenutele nu-s antene, ca atunci plonjam in exofashiontrendologie.( ce cuvant oribil).

  19. Noemi, ma mie, ce sont le mépris souverain et les privilèges régaliens qui l’ont remplacée.

    Mais la roue tourne…

  20. Ben Ungar, cred că mie mi se adresa de fapt întrebarea ta (dacă într-adevăr pe Alexandre vrei să-l întrebi mă retrag), caz în care aş zice că singura soluţie mi se pare să dărâmi biserica de piatră de la Ribiţa şi să construieşti alta din lemn. Sigur, o să fie greu să faci una care să fie deja veche de şase sute de ani, şi pe de altă parte baba cu nebunie în ochi şi topoare în mâini pe care o s-o vezi alergând spre tine cu urlete legate de distrugerea unui monument istoric o să fiu eu, dar vezi tu cum faci.
    Dacă vorbim de biserici de piatră nu mai sughiţ când văd 1570, Sântămărie Orlea sau Densuş (ambele de sf. de sec. XIII) funcţionează ca leac.

    Noemi, alea-s accesorii fashion zici? Io credeam că-s jerbe de sânge ţâşnindu-i din spinare, la urma-urmei o bucată de boltă nu are cum să fie prea uşoară.

  21. Nebunie, nu cred, topoare da. Mare-tzi fie ingaduintza si lasa-ma sa-mi pup mostenitoarea. Resemnat sunt. Asa grai-ta Ben!

  22. Ben Ungar, fiindcă faci bine şi crezi topoarele (nu ştiu de ce, partea cu nebunia n-o crede nimeni până nu se află la capătul ascuţit al toporului) te las maică. Nu de alta dar pe moştenitori e la fel de important să-i pupi cât mai ai încă nevoie de legendarul pahar cu apă cât e să te pupe şi ei cât mai au încă nevoie să nu te răzgândeşti. Dixi.

  23. Acum ce facui; – Nietzche casa, Nietzche masa, Nietzche draga jupâneasa! –
    Asa-mi trebuie! Si nu mai pup nimic!
    O zi buna Petroniei si lui musiualexandru!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s