Munţi şi munţi

Oamenilor,

Adică munţi din ăia normali şi munţi de rahat. Sau cu alte cuvinte, o performanţă unică a unei fete de 16 ani, prima la o chestie pe lumea asta, faţă cu o grămadă de cururi mult mai experimentate în ale statului pe scaun, primele în blogosferă. Aţi auzit poate de Crina Coco Popescu şi de recordurile ei recente. Probabil c-au fost la ştiri, pe care le-aş fi văzut şi eu dacă n-aş fi transformat televizorul în suport de umbrele de ceva vreme fiindcă a venit primăvara şi a trebuit să eliberez vaza Daum ca să pun flori în ea. Cea mai importantă dintre chestiile pe care le-a reuşit fata asta este că e prima alpinistă din lume care a urcat pe cei mai înalţi vulcani ai celor 7 continente. Jucătorii de poker să-şi imagineze un careu de aşi plus încă trei, jucătorii de alte chestii ce ştiu ei. N-o să mă apuc acu’ să deraiez invitându-vă să vă imaginaţi cam câtă voinţă, disciplină, cât antrenament şi cât efort presupune asta, la vârsta la care noi… ce făceam? Eu cred că dirijam o fanfară, dar nu despre asta-i vorba.

Ei, reacţia pe care a reuşit-o cel mai important blog din ţara fetei cu ocazia asta a fost să-şi pună comentatorii să concureze în glume pe seama faptului că pe munţii de o anumită categorie nu te caci pe unde-ţi vine, ci într-o pungă pe care-o strângi cuminte. În primul rând că nu-i voie, în al doilea rând că-ţi cam îngheaţă curul. Nu că dă ursul de tine, că e cam greu să se întâmple asta la peste 4000 de m în Antarctica. Dar ce contează logica în faţa posibilităţii de a face nişte glume.

Să fie clare nişte chestii:

1.       Despre performanţa Crinei Coco Popescu am scris acu’ nu pentru că a devenit interesantă numai când şi-au încercat penibil mâna la glume unii sau alţii pe seama ei, ci fiindcă cei cărora le păsa de asta ştiau iar pe cei cărora nu le spune nimic aşa ceva nu am de ce să-i stresez.

2.       Blogul nr. 1 în România anul trecut obişnuia să-mi fie destul de simpatic şi poate îmi va mai fi şi după acest episod de lătrat după cum cântă statistica unicilor. Asta e totuşi cam cea mai de prost gust şi penibilă atitudine posibilă faţă de o situaţie oarecare: când nici măcar nu poţi să-ţi imaginezi ce înseamnă, să faci mişto grosolan. Dar nu, nu faci tu, că ori ţi-e ruşine ori nu-ţi vine nimic în minte. Faci, şi asta e şi mai tare, concurs de miştouri pe seama situaţiei respective. Nu e obligatoriu ca performanţa fetei ăsteia să spună ceva tuturor, chiar nu e. Dar ce-a ieşit mă face să cred că a fost în redacţie înainte de ideea concursului „care comentator face gluma cea mai tare pe seama pungilor cu dejecţii” un alt concurs: „care-i cea mai tâmpită chestie pe care o putem face în legătură cu ştirea asta?”

3.       Alpinismul e sport de performanţă şi o copilă de 16 ani face istorie în el. Sporturile de performanţă obligă la nişte gesturi care din afară par absurde. Aşteptăm cu interes glumele pe seama gimnaştilor, atleţilor şi altor copii care întind limitele fizicului omenesc până la incredibil. Hai să ne căcăm măcar, de dragul unei hăhăieli de două zile, pe tot ce nu putem noi face. În pungi, evident.

4.       Sub nici o formă – solidă, gazoasă sau lichidă – nu spun că ar trebui ca toate blogurile din România să-i cânte acum ode şi să-i arboreze steaguri Crinei Popescu. În primul rând că n-am sentiment naţional, în al doilea că ar fi fals. Nici eu acum de fapt nu scriu despre asta, ci despre un tembelism  legat de ea. Deci spun, cu riscul de a fi patetică: cine poate să respecte s-o facă. Cui îi e indiferent, să-i fie indiferent. Iar mişto să facă cine poate la fel de mult ca ea. Faptul că de pe scaunele din faţa birourilor din camerele lor călduţe, cu cei poate 100 de m urcaţi pe munţi vreodată, câteva zeci de oameni s-au trezit să facă glume pe seama unuia care a reuşit ceva, îmi face greaţă.

Cu ocazia asta, deşi concursul lor s-a încheiat, să particip şi eu. Trebuia continuată afirmaţia „pe munte ne facem nevoie în pungi…”. Continuarea corectă e „…cu care aruncăm în cretinii cărora asta li se pare o glumă.”

Bă, mai bine să te caci într-o pungă în Antarctica decât să te caci pe tine pe un scaun în Bucureşti.

Anunțuri

20 comentarii

  1. Petronia, eşti mortală. Ai dreptate.

  2. Ma inchin cu stima si respect la o atitudine perfecta. Petronia esti un exemplu de stil.

  3. nu ca n-ai avea dreptate, dar n-ar trebui sa fie joc de tribune; nu cu un articol advers se realizeaza echilibrul.

  4. Și vin eu acum, dragă verișoară, și casc ochii mirată și întreb: care-i blogul numărul unu din România? Că am uitat.
    În rest, da. Da, da.

  5. Dulce Deea, de obicei mortală sunt abia când nu am dreptate, pentru că trebuie să câştig cumva. Dar mă bucur că reuşesc şi aşa. Şi încă ceva, Deea, pentru că nu ţi-am scris la tine: nu obosi.

    SuziMuzi, dacă alegi să vezi o mostră de stil pe-aici pe undeva, cine-s eu să te contrazic? Adică-s Petronia Marcs, dar nu te contrazic că nu-mi dau cu stângu-n dreptul decât când dansez.

    Stronzius, e o chestie aici. Eu nu cred că am echilibrat nimic spunându-mi nemulţumirea. Îmi place să cred însă că în cazul ăsta câinii latră, caravana trece, şi nu-i nevoie de validarea unor străini de pe net. Am mai scăzut puţin din greaţă, cam de asta am scris.

  6. Neah, dragă verişoară Rhetta. E Daily Cotcodac. Nu dau link-uri, lumea ştie unde să ajungă.

  7. Am auzit si eu de alpinista romanca, este o mare performanta chiar si pentru un barbat, ce sa mai zic de-o adolescenta care n-a terminat nici liceul, eu de exemplu nu m-as duce nici platit sa urc pe muntii aia si sa dorm intr-un cort subtire ancorat de-un pietroi, fara centrala termica proprie si fara wireless. Tin minte cand am dormit prima (si ultima) data la mare intr-un cort in luna septembrie. Naspa. Pe la 6 dimineata ma trezeam din cauza frigului, amortit si ruginit, asta dupa ce fusesem piscat continuu de tot felul de insecte si donasem litri de sange la tantari. Iar campingul la munte e un pic mai bine, cu conditia sa nu se puna ploaia iar de pe munte sa nu inceapa sa curga puhoaie de apa cu copaci cu tot direct peste excursionisti. Iar cui mai crede ca e lucru usor sa te cateri pe munte, ar trebui sa i se interzica vreo cateva zile sa foloseasca liftul.

  8. Petronia, am vorbit deja cu managementul Ikea. De saptamina viitoare se vor introduce in noua colectie scaune de birou maro cu rezervor. Optional, pentru bloggerii care fac bani din blog, deci isi permit, si pot manifesta sporadic mustrari de constiinta, scaunul va putea fi dotat si cu bideu.

    Acu’ ma duc pina la aia sa verific daca nu cumva i’ai inteles gresit 😀 Se poate intimpla.

  9. Mda… vorba latinului: veni vidi pleci. Stupida si gratuita. Mai mult, chiar daca ignori grosolania initiala, nici macar n’au venit cu cine stie ce poanta.

    Acordam pe aceasta cale sincerele noastre felicitari redactiei Daily Cotcodac. Si un unsubscribe viguros in Google Reader.

    (al doilea blog in 3 zile care zboara din lista. Si doar al cincilea in vreo 3 ani. Interesant.)

  10. în raspunsul tau „Îmi place să cred însă că în cazul ăsta câinii latră, caravana trece, şi nu-i nevoie de validarea unor străini de pe net” partida mea era gandita la „strainii de pe net” sau la „câinii care latra” ? la primii ar fi corect, doar ca nu e vorba de vreo validare. daca astia sunt insa termenii curenti in blogistica, ma inclin.
    articolul tau e polemic. polemica e un sport de tribune foarte popular in romania si peste tot in lume. cred insa ca jucatorii din teren merita si altceva. atat. semne ca asa ar trebui sa fie exista si in articolul tau.

  11. Stronzius, exista in spatiul din jurul nostru multe cauze care ar meria sustinute, laudate, aparate. Da’ asta nu inseamna ca tre’ sa ne apucam cu totii sa sustinem, laudam, aparam cite o cauza pe zi. Sau poate cinci. Aprecierea in tacere, abtinerea de la caterinci ieftine la adresa lor e deja un lucru bun pentru ca se incadreaza in normalitate si noua ne lipseste aceasta normalitate. Daca faci ceva bun in plus, asta e bonus dar nu este o necesitate.

    Uite, eu ma tot uit in jurul meu cind sint plecat din Romania si ma tot intreb ce’i face pe astia mai civilizati ca noi. Mai destepti ca noi nu sint neaparat. Nici mai cultivati. Uneori am senzatia ca e exact invers. Nici caractere exceptionale nu prea am vazut. Deci ce? Pina m’am prins (sau cel putin asa cred eu): toti oamenii, cu ceva exceptii, evident, fac minimul necesar. Si e suficient. Restul, cum spuneam, este bonus.Civilizatia britanica, spre exemplu, ar putea supravietui la fel de civilizata si in absenta Quizz Games in care ei string bani din taxa de participare si bilete la tombola pentru diverse cauze (leucemie, SIDA, Africa).

  12. Nu sunt mai civilizati, Dragoane. Traiesc în mai multa civilizatie.

  13. Oarecum ce spuneam si eu da’ din alta perspectiva. Daca prin civilizatie intelegi suma unor lucruri pozitive, proactive, atunci nu sint. Nu in masa. Da’ e suficient ca civilizatia exista in jurul lor facuta de altii si ei nu se straduiesc extrem de tare sa o distruga 😀

  14. Curios e ca o distrug, putin câte putin, vrând sa profite de ea pâna la maduva si având impresia ca „li se cuvine” (faimosul „j’y ai droit”). Se hranesc ca ursul cu ce le-a mai ramas sub unghii, da’ ca sa se-ngrijeasca de continuarea chestiei nu prea. Deh, natura umana în fond, dar cu mici specificitati environmentale – ca sa zic asa – pe ici, pe colo.
    Despre solidaritate nu mai vorbesc. Si nu în sensul rosu-stelar-stângist, ci uman, sufletesc.
    Cea mai interesanta comparatie de studiat ar fi ’45-’89 la români cu perioada vichysta la frantuji, faimoasa „occupation”. Cam da frisoane si lasa cu gura cascata…
    Revenind la civilizatie, în multe locuri „dezvoltate” ea se reduce (cu putina mauvaise foi, ce-i drept) la o simpla bunastare, cât o mai dura, ca fundul sacului nu e departe. De unde doua consecinte mari si late: ceva mai putin vandalism, ceva mai multa rezerva în comportament, mai multa retinere daca vrei, ceva mai putina abjectie sociala (nu si politica, unde aceleasi magarii se fac cu ceva mai multa liniste si diplomatie)diplomatie). Si doi, mai mult egoism. Paradoxal, ar zice unii, dar din pacate doar vremile de severa restriste separa grâul de neghina si dezghioaca cele doua mari trasaturi de caracter: solidaritatea, rezistenta si – pe de alta parte, colaborationismul oportunist si meschin.
    Zic io.

  15. Alexandre, la fel zic si eu. Cind am ajuns prima oara in Franta, dupa doua-trei zile de woooow si de obisnuit cu limba si accentul locului m’am intrebat: bah, da’ tara asta cum de e in continuare asa cum e? Cine munceste ca sa o mentina asa?

    Dupa prima vizita in Paris mi’am zis: misto Parisul, pacat ca are parizieni.

    Da’ nu prea’mi fac multe griji. O fi bizar acu’ si pare ciudat ca rezista da’ au cam demonstrat ca au ceva instrumente de autoreglare. Adica la un moment dat chiar o sa devina critica treaba si atunci or sa stringa temporar cureaua si’or sa mature ograda. Sau cel putin asa sper eu.

    Da’, pina la urma, nu taman asta inseamna perioada de decadenta a unei civilizatii? Ha? Stai ca acusi vin popoarele migratoare care sa profite de pe urma slabirii vigilentei. Pare imposibil daca ramii in cadrul epocii. Da’ daca te ridici oleaca mai sus constati ca nimic nou sub soare.

  16. Da’ apropos de asta, in Anglia si in Germania mi s’a parut diferit. Oamenii mai seriosi si mai pusi pe treaba. Nu se dau peste cap da’ e ceva mai bine.

    Am avut la un moment dat un proiect in care erau implicate General Electric Franta si Scotia. Cu scotienii ne intelegeam imediat, se miscau repede, parca nici nu erau GE (aia de la GE America sint cam ca aia din Franta). In schimb cu francezii….. aolicaaa…. Am sfirsit prin a le rezolva eu problemele si doar le dadeam sa semneze dupa ce pierdeam citeva ore de explicatii de ce e bine asa.

  17. @domnilor – În două vorbe: sînt „mai civilizaţi” pentru că plătesc amenzi.

    În ce priveşte „fiindcă cei cărora le păsa de asta ştiau iar pe cei cărora nu le spune nimic aşa ceva nu am de ce să-i stresez” – eşti nedreaptă cu noi ăştia de dincoace de graniţe.

    În ceea ce priveşte esenţa, se vede că nu l-ai văzut pe imbecilul ăla de nu-mai-ştiu-cum-îl-cheamă care făcea parte dintr-un cuplu celebru pe vremea cînd Teo-şi-Mircea era un alt cuplu celebru, în fine unul care s-a lansat la radio şi a căzut într-un televizor sau invers.

    Ei pe vremea aia nu-ş ce concurs „pe judeţe” era şi pentru judeţul Tulcea apăruse „în echipă” săracu’ Ivan Paţaichin – care este mai cunoscut decît fătuca asta.
    Şi unde nu-l întreabă neica nimeni la un per tu batjocoritor (de genul „şi ia zi guriţă”) cum a fost cînd a concurat el şi a terminat calificările cu pagaia ruptă. Într-o bătaie de joc de-ţi venea să arunci televizorul pe geam. Bineînţeles că Paţaichin i-a răspuns cu modestie. Mie mi sa părut mult şi că i-a răspuns, adică ăsta da creştin care întoarce obrazul. Asta e mentalitatea, care ajunge pe spuma valului publicitar se crede mai presus de orice. Oameni care n-ar fi capabili de efortul de-a spăla toate geamurile la ei acasă, lasă alpinismul sau caiacul.

  18. Andi Moisescu

  19. @A Eu unul cred ca e putin mai mult decit platit amenzi. Amenzi si niste obiceiuri pe care au avut timp sa le acumuleze (pe principiul „vezi puisor ce frumos e la tine in camera cind pastrezi curatenia? i’a placut si lu’ Lenuta. ai vazut? te’a si pupat”). Da’ nu conteaza.

    Partea nasoala, si tind sa cred ca asta a iritat’o in plus si pe Petronia, este ca oamenii aia care au pornit concursul chiar pareau ok. Eu unul ii urmaream cam de cind si’au inventat blogul si chiar aveam senzatia ca in spatele glumelor uneori cam de autobaza stau niste principii care merita atentia. Ei bine…

    Daca face magaria asta unul ca Mircea Badea, parca e usor sa te doara la basca. Inca o magarie, d’aia nu mai tropaie calul. Andi Moisescu nu era nici el mai breaz pe vremea cind cu Pataichin. Acu’ s’a mai spalat putin, l’a mai cumintit virsta. Da’ de la unii chiar nu te astepti. Si e cu atit mai rau cu cit au audienta intre oamenii care mai au ceva potential. Adica mai dau si exemplu prost acolo unde cu putin exemplu bun s’ar mai ridica vreo 2-3.

    Pacat.

  20. Cata dreptate si adevara in mai putin de o pagina. Bravo !


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s