În care Musiualexandru dă premiul cuvenit

 

Babelor, mezami, mă copii,

Premiul merge către rokssana. Pentru că a ghicit iute şi pentru că ademeneşte versuri şi le lasă să se-ncălzească la focul din inima ei. Haidem : fanfară, majorete, confetti, flori, podium învelit în organdi, standing ovation, coroniţă, dedicaţii pe tricou, champagne à flots. Da, tabloul se cheamă Oh ye, all ye that walk in Willowood şi e semnat prin 1902 de Margaret MacDonald Mackintosh, geniu şi parte mai mult decât întreagă a unui quatuor fabulos, The Four, vârf de lance Art Nouveau, Glasgow-style. Vienna Secession, 1900 : şocul avea să fie tectonic, iar Margaret MacDonald devenea pentru Gustav Klimt inspiraţie şi vervă creatoare pentru următorii (aproape) zece ani. Poftim, ca de parexamplu. În dreapta, ce se ştie, în stânga Klimt : Die drei Lebensalter, 1905. Etonnant, non ?

Art nouveau deci. Aka jugendstil, style sapin, modernismo, sezessionsstil, you name it. Rebeliune a sufletului, fulminare evropenescă ajungând şi dincolo de ocean cu forţă de vague de fond. Curent meteoric dar imperisabil, art nouveau a însemnat nu mai puţin decât bulversarea ierarhiilor înţepenite ale artei şi evadarea ei din imprecaţiile chingilor academice ale plumburiului, ţăndărosului şi industriosului sfârşit de veac nouăsprezece căruia i-a adus panaş, colorându-l – şi mai ales decorându-l – cu tandreţe, arabescuri, flori şi idilică efervescenţă. Ar fi catralioane de chestii de spus, dar deocamdată, atât : e un alt péché mignon musiualexandresc şi patimă aproape din născare, căci printre primele suveniruri delicioase se numără un orologiu Louis Majorelle (école de Nancy), tronând pe marmura unui şemineu. Prea mare – hélas ! – pentru tipsia unei tăieri de moţ. Că dacă… bref.

Premiul, deci, partea întâi (vinul urmează într-un post separat, că prea ne-ntindem). Am zis că fac ? Am zis, donc voici-voilà, şi cu strigare :

 

Salade de gésiers de canard. Reţeta o ştiu de la prietenul meu Piticugras, acest Henri Rousseau al cuizinelii gastronomice urbane şi pe parola mea c-am respectat-o scrupulos, fără nici cea mai mică entorsă. Un avant-goût estival, un deliciu care se înfulecă lightheartedly, în cheie printanieră.

Aşadar :

Şieli di triebuinţâ :

Nişti lăptuşi proaspăt culiesi

Oliec’ţâ di uoţiet, untdiliemn şâ niţiel muştar.

Brânza şeea franţuziască cari sâ cheamâ Comté şâ cari-i cam un caşcaval, aşa, mai vârtos.

O pătlăjicâ-douâ, da’ sâ hii mai dolofani, buei.

Oliec’ţâ di şiapâ, nişti pătrunjiel.

Şâ  pipotili di răţuşcâ.

Ti duş matali şâ târguieşti pipoţielili di răţuşcâ di la Cuora di pi raft şâ ti-ntorşi acasâ riepidi-riepidi sâ nu sâ sleiascâ. Li scoţ din cutii şâ li pui pi tavâ în cuptior. Pi urmâ iei o farfurii mari-mari şâ grijăşti cu dichis un aştiernut di lăptuşi. Tai caşcavalu’ şiela franţuzăsc în pătrati şiva mai mari ca nişti zaruri, aşa, dupâ cari tai şiapa mărunt, tai şâ pătlăjielili în bucăţieli mărunţieli şâ priesari tăti şiestea pisti lăptuşi. Iei o şieşcuţâ şâ amiestici uoţieţielu’, untdiliemnu’ şâ muştărielu’ ca sâ faş’ nişti viniegrietâ ţâţâ di mâţâ ca la Paris. Ti uiţ dacâ-s gata pipoţielili şâ dacâ-s gata li scoţ şâ li pui în farfurii. Tai mărunt pătrunjielu şâ pi urmâ îl priesari cu mari-mari grijâ, ca sâ iasâ frumuşiel pintru şei cari au vinit în ospeţii la tini.

Şi fiindcă avem zenit şi vizibilitate maximă în Moldova: către cei de acolo ce se ştiu, gânduri duioase din inima legată cu lanţul vrăjit al prieteniilor de o viaţă.

Dau, zău că dau în vileag şi licoarea rokssanei. Mai pe seară, parol.

Vă pup.

Anunțuri

18 comentarii

  1. ufff. eu nu primesc clatite? :((

  2. multumesc….si am ceva pentru voi…http://androxa.wordpress.com/2011/02/25/androxas-chocolate-and-lemon-pie/ 🙂

  3. Ba da, ba da, Elza, mai asteapta ca trebuie sa pun mâna pe un borcan cu dulceata de cirese amare…

    Merci à toi, rokssana !

  4. draga voisoinule, iti declar oficial ca eu nu te mai citesc! nu asa cum ai merita, cu degetele tremurinde pe fiecare buche. si, parasindu-ma entuziasmul tineretii, prefer sa nu stiu decit sa-mi dau cu pumnii in cap ca de ce nu stiam si eu toate chestiile astea vintage-mic-burgheze.

  5. Mvai, ce cruzime, toti ma urasc. Mai ramâne sa-mi sâsâie si Daffy Duck în urechi si sa-mi zica „you’re dessssspicable”.
    Asa sa merit ?
    Io, care…
    Ah. Si tu, Brutuso de voazina ?

  6. iar pipotele sunt mai degraba delicii uvriere si proletare decât hedonisme de burjoazie, sa nu-mi spui ca nu stiai sa faci asa o salata….

  7. Ce delicious arata salata .. mmm .. acuma ma napadit foamea !

  8. ah, mica burjoazie, aida? platoul asta e o alegorie caligrafiata sinestezic, in care art deco-r pipota c’est une cle a-ris-to-cra-tique.

  9. C’est juste. Unde-ai fost pân-acum ? Iar ai zburat în jurul lunii cu fluturele Ieronim ?

  10. intre perne, alexandre. am vrut sa evadez si-am capatat une entorse. noroc ca n-am sarit de la mansarda, ca ma faceam gazela cu equinus. ar fi trebuit sa mi se spuna ca gripa te imunizeaza de levitatie.

  11. dupa cum se zice prin retete cum ca les amis de mezami sont mes amis de mezami, asa zîci sî la ceaslov câ pipoţielili di răţuşcî „c’est un hymne à l’obésité et à la crise de foie” chiar dacâ-s di culoarea aia sofran di brândusî, amu.

    altfel, fain de tot quizzul. m-am intrebat si ieu ca altii mai ochiosi decat mine de unde legatura, nu-i klimt dar aduce. mersi de poveste, ca bine-ai dezghiocat-o.

  12. o fi deliciu’ proletar, da’nu toata prostimea stie sa faca diferenta intre gesiers de la rata indopata manual sub ceru’liber si de la aia care creste in curte la Lideor Praïss.

  13. Ma foi, juste pour une fois, il n’y aura pas de problème de foie… Nu, Stronzius ?
    A propos de jocul asta de cuvinte, Raymond Devos era un as. Voilà link:

    h t t p://www.youtube.com/watch?v=tUclTCNEtbY

    Et merci à toi. Sa mai cautam si alte povesti…

    Noemi, gripele au aripi de ceara, par imponderabile dar on a la tête lourde, mefianta extrema… Heh, dac-ar fi cazut piticul, se alegea cu un echino…coc, compte-tenu de noua lui coafura à la japonaise.
    Na zdrovie !

  14. AidoBe, nu e de la Lideor Praiss si nici de la Lideul, e de la selectu magazin Cora. Marshandiza bio, rate îndopate de alte mâini dibace, eu am deja doua mâtze si un pluton de arici de îndopat… Si nu m-ar lasa inima…

  15. dacâ sî poza lu’ AidaBé îi cu şofran… ce sa zâc, aidi, treacâ.
    da’ astept vinu’ ala sa ne drejem.

  16. haidi ghini, musiualexandre, o sa fac un efort de vointza, sa imi inchipui ca pipotele alea sunt niste ficatzei si o sa zic: brava! bine ca se gaseste si pe-aici ,uneori, niste mache de-asta verde si proaspata, chiar si niste comte, de putem a ne gandi sa reproducem isprava. 🙂

  17. musiu, art nouveau, din cauza ta am bunghit ochii 2 ceasuri pe la Glasgow, willow tea rooms, charles rennie, arts crafts, klimt asa doar putin cu ale sale saruturi florale 🙂
    art nouveau de surcroit cand spuneti dv musiilor pipotzielili simt ca ma lipicesc asa ca o moldoveanca. ba nuu, simt ca mi se lipicesc papilili

  18. Păi şâ nouă, pacatili mieli. Stai tu olec’ţâ sâ tiermin di scris şâ vinul şiela…
    Şâ mai catâ matali şâ hanul şiela, Tassel, din Bruxelles, şâ dă-i binieţi şâ lu’ musiu Guimard şâ lu’ musiu Majorelle…


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s