iLIKETRAINS și voi ați frecat-o.

Babelor,

Aseară, concert iLIKETRAINS în Control. Cam multe scări, şi cam în jos, dar totuşi am ajuns acolo împreună cu prietena mea Glî, pe la zece şi ceva – deajuns cât să prindem trei-patru piese ale trupei care se manifesta în deschidere, Traum. Ăştia erau trei băieţi, unul la tobe, altul la chitară, al treilea la bass şi voce. Sunau ok, piesele nu erau rele, doar că vocalistul ar trebui să uite tot metalul pe care l-a ascultat, pentru că nu prea mai are farmec să cânţi aşa. De fapt, n-a avut niciodată, nimănui nu-i plac Melvins pentru că sunt buni, ci pentru că îi plăceau lui Cobain.
Am băut o Cuba Libre la alt preţ decât cel afişat (adică am plătit cu doi lei mai puţin), mi-am mai luat o bere, m-am uitat în stânga şi-n dreapta, descoperind că nu cunosc pe nimeni destul de deştept încât să vină la iLIKETRAINS. Publicul era ăla obişnuit din Control, adică fete urâte şi frumoase şi băieţi grăsuţi. Şi unele fete erau grăsuţe, ca s-o spun pe a dreaptă. Dar şi unii băieţi erau slabi. M-am dus în faţă, l-am aruncat pe geam pe un individ care stătea în faţa mea, şi m-am uitat puţin prin sculele englezilor. Care veniseră cu câteva lăzi de efecte pentru chitară – aveau în total vreo 48. Serios. 48 de efecte pentru trei chitarişti. Basistul avea doar trei efecte.
În fine. Se urcă ăia pe scenă, cinci băieţi drăguţi, mai ales vocalistul, şi încep.
Bă babelor.
Unde pula mea aţi fost aseară? Ce căcat aţi făcut? De ce n-aţi venit la concert? Să vă fie ruşine!
Pentru că ăia de la iLIKETRAINS au rupt Controlul. Au dat cu el de pământ. L-au mestecat între gingii şi l-au scuipat într-o găleată cu mujdei de usturoi.
Babelor.
Să-mi bag pula.
Chit că vocea se auzea cu jumate de gură, totuşi. Totuşi. Cum poţi să suni atât de bine – mai ales în Control, unde nu toată lumea sună bine? Bă babelor bă, cântau englezii ăia de se îndoia pământul şi ieşea petrol din el. Cântau dumnezeieşte, asta e. Şi ştiţi de ce? Pentru că erau profesionişti, de-aia. Pentru că îşi acordau chitările după fiecare (!) cântec, nu ca noi, românii, după fiecare concert. Pentru că schimbau efectul cu 10 secunde înainte de sfârşitul cântecului, şi nu de şmecheri, ci pentru că aşa trebuia. A fost un concert perfect, cu un public de nota zece, care a tăcut cuminte din gură şi a ascultat muzica, nu ca publicul român obişnuit, care vorbeşte la telefon şi îşi face poze la picioare. Nu-nu, a fost de bine, foarte de bine, unul dintre cele mai bune concerte pe care le-am văzut vreodată – şi am văzut destule, trust me.
Deci, babelor, aşa da. De o mie de ori da. Felicitări iLIKETRAINS, felicitări public, şi mai ales felicitări Control, singurul club din Bucureşti care aduce trupe de-astea. Mai vreau. Şi data viitoare veniţi şi voi, în loc să vă uitaţi pe geam mâncând portocale, și să nu vedeți decât reflecția voastră în geam, mâncând portocale.

Vă pup,

Rhetta

Anunțuri

1 comentariu

  1. hm hm, cam grasuti astia cu trenurile…

    si cum draq au intrat in control? ca acolo nu ai loc nici sa fumezi in picioare. dapai sa canti.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s