Tot cu Japonia

Oamenilor,

Iată sunt codaşă la scris despre Japonia. Şi n-aş fi scos o literă, pentru că Rhetta şi Alexandre au spus tot ce trebuia, dacă n-aş fi primit lăturile de mai jos pe mail azi. Ele depăşesc prostiile sancţionate de Rhetta iar furia pe care o provoacă aproape o devansează pe cea trăită de Alexandre. Oamenilor, bunul simţ recomandat de musiu e mai departe decât credem, la fel cum e şi orice umbră de încredere în minima inteligenţă umană, atât timp cât e posibil un jeg ca ăsta care urmează şi pe care, vă rog anticipat să mă iertaţi pentru asta, nu pot să nu-l citez integral. Vă jur că n-am inventat eu asta ca să fac de râs specia din care, iată ditai nedreptatea, facem parte şi eu şi voi şi cei care au putut scrie aşa ceva. E lung dar citiţi tot, zic eu. O să fie crunt, o să vi se strepezească dinţii de greaţă şi o să vă dea lacrimile de ruşine că un lucru poate frumos pentru unii oameni buni – credinţa – poate fi denaturat şi răstălmăcit de nişte cretini în felul ce urmează:

“Pământul s-a tulburat din nou în măruntaiele sale în Țara soarelui răsare și se manifestă violent, spre disperarea oamenilor. Milioanele de victime ale cutremurelor cu revărsări de ape din Asia, ale uraganelor din America, ale îmbolnăvirilor de SIDA din Africa, ale inundațiilor de la noi și din toată Europa din anii trecuți și acum ale necruțătorului cutremur din Japonia ne obligă la o reflecție asupra cauzelor dezastrului. Ce s-a întâmplat, oare, în adâncul pământului, pe pământ, în ape și în văzduh? Cine este responsabil de toate acestea?

Ceea ce însă nu se mărturisește îndeajuns este adevărul că tot ce se petrece în natură este o extindere a ceea ce se află în inima omului. O analiză atentă și responsabilă a istoriei omenirii arată faptul că sfințenia sau păcatul din om antrenează întreaga creație, influențând-o în bine sau în rău.

Viața curată a omului aduce bucurie și se revarsă ca un har de binecuvântare asupra universului. Atunci când omul își umple viața de Dumnezeu, zidirea, în totalitatea ei, primește lumină și slujește omului fără rezerve. Se explică astfel de ce ramurile copacilor se înclină la trecerea unui sfânt, de ce otrăvurile devin nevătămătoare pentru un om cu viață sfântă (Luca 10, 19) și de ce animalele încetează de a mai fi sălbatice în apropierea unui om pacificat lăuntric. Acest adevăr, transpus la nivelul unui popor întreg sau al societății umane în general, are drept consecință manifestarea naturii în mod pașnic, fără convulsii.

Dimpotrivă, generalizarea păcatului prelungește răul în interiorul creației și aceasta se manifestă, în consecință, la adresa omului prin cutremure, inundații, boli, secetă etc. După cum natura este receptivă la bunătatea, modestia, credința și frumusețea sufletească a omului, în același fel, ea nu este indiferentă față de răutatea, trufia, pretenția luciferică la superioritate manifestate de oameni. Nici furtunile, nici trăsnetele ucigătoare, nici norii de lăcuste, nici revărsarea nemiloasă a apelor nu vin la întâmplare. Ele prelungesc furtunile, agitația, seceta sufletească, necredința și cutremurele ce au loc în sufletele oamenilor și între oameni.

„Pământul va fi pustiit – avertizează profetul Isaia poporul plin de păcate – pământul este în chin și sleit (…) Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat legea, au înfrânt orânduirea și legământul stricatu-l-au în veci! Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul și locuitorii îndură pedeapsa lor“ (Isaia 23, 3-6).

„Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăți, se clatină pământul (…) Păcatele apasă asupra lui“ (Isaia 24, 19-20).

Dezastrele care au zdruncinat atât de puternic viața umanității nu sunt, oare, o reflectare, o răsfrângere în natură a răului devastator din noi? Ca reacție la tot ce s-a întâmplat în urma inundațiilor, s-a hotărât construirea de ziduri și baraje mai înalte și mai puternice pentru a opri, pe viitor, furia apelor. Este o acțiune binevenită, absolut necesară. Este, însă, și suficientă? Nu aplicăm, oare, aceeași logică pe care au avut-o oamenii după potopul lui Noe? Ei au hotărât să construiască turnul Babel. În zilele noastre, ca și atunci, nu se vorbește despre necesitatea ridicării unor ziduri interioare care să potolească furia urii, a dezbinării, a tendințelor de dezintegrare a familiei și, implicit, a neamului. Nu se vorbește decât firav, parcă ne-ar fi rușine, despre înălțarea unor ziduri educaționale și legislative care să ne apere de furia ucigătoare de suflet și trup a păcatelor contra firii, a avorturilor, a pornografiei.

Cutremurul din Japonia și alte dezastre ale stihiilor naturii sunt și un avertisment adresat omenirii pentru a se întoarce cu fața către Dumnezeu.

Este necesar să primim în sufletul nostru pe Hristos Dumnezeu, pentru ca El să ia chip în noi și să ne mântuiască. Altfel, nu se știe ce dezastre vom plânge în viitor.

Orice zâmbet plin de tandrețe adresat nefericiților acestei lumi, orice atitudine de iertare pentru cel ce ne-a greșit, orice mângâiere pentru bătrânul răvășit, orice copil nou născut, orice rugăciune pentru cei ce „ne iubesc și pentru cei ce ne urăsc pe noi“, orice experiență a prezentei lui Dumnezeu în viața noastră se transformă în binecuvântare pentru noi, pentru ceilalți și pentru întreaga creație.”

Vă invit şi eu, oamenilor, pe urmele autorului habotnic, idiot şi al cărui cap l-aş crăpa fără remuşcări, să zâmbiţi plini de tandreţe unui japonez care şi-a pierdut casa şi câţiva membri ai familiei, în timp ce-l judecaţi pentru putreziciunea morală care a adus acest dezastru peste ţara lui. Întâlnirea a trei plăci tectonice n-are nici o legătură. Vă invit să fiţi nişte buni creştini şi să vă apucaţi de citat din Biblie când unii au de suferit. Aşa le trebuie, perverşi ce sunt, cu dezvoltarea lor tehnologică şi cu drepturile omului ale lor, fir’ai ei ai dracu’ că oricum sunt şi iată asta e dovada.  Vă invit să regresaţi alături de autorul acestor preasfinte îndemnuri apocaliptice la căinţă în vremurile în care fulgerele, inundaţiile şi termitele erau semne de la zei, vă conjur să deschideţi o carte sfântă şi să strigaţi rugăciuni la cer dacă aveţi norocul să vă aflaţi vreodată într-o zonă calamitată, în loc să puneţi mâna pe-o lopată şi să ajutaţi. Credinţa voastră va salva suflete. Bine, poate nu oameni vii. Dar sufletele lor cu siguranţă.

Un singur lucru mai am de zis: „o analiză atentă și responsabilă a istoriei omenirii arată” într-adevăr un fapt: mereu au existat imbecili dispuşi să facă din ceva care poate fi pozitiv ceva greţos. Dacă există dreptate cretinii ăştia au o cameră special rezervată în iad. Şi sper că iadul înseamnă înţelegerea inteligentă a ce înseamnă să fii om.

Anunțuri

9 comentarii

  1. am căutat o umbră de ironie, de zeflemea, şi nu am găsit de aceea spun că e remarcabil să văd că cineva poate să se ia peste picior ca o o adevarată babă care şonticăie prin casă şi totuşi să vadă cu o asemenea luciditate treaba. Nu vreau să vă agresez cu tonul meu cam meditativ şi uşor în afara unei conversaţii respectabile de blog, dar eu unul m-am săturat de scotocitorii de morminte, doctorii G autopsişti, războaie color cu faţa lui Hitler şi salata de varză mediteraneeană din toate chestiunile sfinte. Piramide scurmatem revoluţii ce cacao şi zahăr vanilat. de aceea cred că e normal să ne revendicăm de la memorie, ca Dumnezeu să-şi aducă aminte de noi, nu că ar uita.
    Omul este ceea ce îşi aminteşte despre el însuşi zicea Nichita aşa că este bine să mai luăm o cărticică de rugăciuni, să încercăm să ne punem, cu atâta greutate, în genunchi.
    Totuşi, în pofida hazului de necaz nimeni dintre noi nu e atât de inteligent, frumos, atotsuficient, sau dacă este… vai de el.

  2. Dan, nu mă agresezi decât dacă ţi se pare în regulă să vorbim despre pedepse divine în cazul dezastrului din Japonia. De fapt nici atunci nu mă agresezi, că mă faci să vreau să te agresez eu. Poate n-a mai încăput ironia de atâta greaţă. Poate tu poţi să înţelegi ceva pozitiv din mesajul cuiva pentru care e ok să judece de la înălţimea cărei superiorităţi (?) nişte oameni pe care nu i-au lovit păcatele lor ci circumstanţele. Poate ţi se pare în regulă să ne apucăm să băgăm de data asta întoarcerea la religie cu forţa pe gât tuturor, în loc de iodura de potasiu de după Cernobâl. Mie nu mi se par ok lucrurile astea, pentru că eu nu recunosc drept de judecată decât unei singure instanţe despre care o să aflu la momentul potrivit dacă există sau nu.
    Dar nu despre asta e vorba. Eu nu recunosc dreptul unui aşa-zis creştin, în opinia mea cretin, de a judeca nişte oameni care nu sunt de aceeaşi religie cu el pentru nişte păcate generalizate mondial. Nu mi se pare ok să arăţi cu degetul – „pocăiţi-vă că altfel păţiţi ca ăia!” – spre nişte oameni despre care nu ştiu nimic. Poate nu sunt păcătoşi. Poate sunt mai buni ca noi. Poate-şi văd de treaba lor şi poate când la noi au fost inundaţii nu s-au apucat să-şi trimită mail-uri cu „ia uite ce li se întâmplă ăstora dacă nu au fost cuminţi, omenirea se apropie de sfârşit şi iată dovada.” Poate au bunul simţ să nu transforme tragediile altora în exemple pentru propriile convingeri, chestie care e la urma-urmei o ipocrizie grotescă.

  3. pai sunt in asentimentul celor spuse mai sus, dar ceea ce doream sa precizez este ca nu s/a vindecat deocamdata nimeni de unele spaime primare si finale ce sa mai spunem asa ca o chestiune de genul acestam indiferent de religia pe care o spui pe gura, smereste, e o compensatie. despre scursurile care nu sunt deloc proaste dar rastalmacesc Tatal nostru cu „carele pentru noi oamenii” deci nu masinile, cred ca nu merita sa ne racim gura.
    lfatarnicia lor face desigur rau.

  4. bine ai facut petronie ca ai postat acest mesaj, ca sa vedem (citind) si noi… ce legaturi mai fac unii oameni

  5. Mai rau mi se pare imbecilul ala patentat de Oreste, pe care nu stiu de ce unii inca il considera destept (poate prin comparatie cu Badea, pt ca oricine, oricat de prost, ar sta langa Badea ar parea genial), care la Antena 3 abera ca japonezii au patit dezastrul pentru ca, hehe, in timpul WW2 au facut atrocitati care, iata, azi se intorc impotriva lor… Si (il citez) „conform unor teorii moderne, nici Luna nu exista, ci este o iluzie colectiva, de pilda autistii vad altfel Luna”. Bravo, futu-ti rasa ma-tii de ignorant, ai reusit sa stai de vorba c-un autist!

  6. japonezii au facut porn si de aia.

  7. piticule ai bere?

  8. am dar nu iti dau.

  9. piticule, vroiam sa vin c-o bere la tine. pacat , ma duc in alta parte.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s