Arte şi meserii (blues for the lost days) – partea a doua

Babelor, mezami, mă copii,

Că spre apusul anilor şaptezeci, tencuiala apocrifă şi mistificatoare en trompe l’œil de pe pereţii de chirpici ai micii istorii se coşcovise de la bun început, era clar pentru toată lumea. L’ancien régime gâfâia deja astmatic în cheie fin de règne, dar convulsiile destructive ale stării terminale nu făceau decât să-nceapă, iar de la peinture sur merde avea să se treacă pentru mai bine de un deceniu la merde sur merde, la sărăcie şi la două-culori-cunosc-pe-lume : ale noroaielor şi cimentului jilav. Perspectivele nu erau deloc fermecătoare, ba chiar se desenau în nuanţe destul de sumbre, iar lumea adultă, cea cu soţ sau fără o duminică din două, cea troienită la cozi, supusă ritualurilor de nevroză obsesională şi ale convenienţelor de demenţă asfixiantă ale sistemului apărea ca un milieu hostile şi de amânat sine die. We’ll cross that bridge when we come to it…

Aşa că pentru mine, un anonim în mulţimea puştimii stradale înhăimurate în ghiozdane de vinilin şi cămăşi pepit (de fapt – potriveală năucitoare şi prilej zilnic de jubilaţii cu miez – chemises Vichy, dragă, da’ nu cumva să spui la şcoală…), meseria de mai târziu era cam ultima chestie care-mi lua metafizicul de guler. Mezinul gândurilor mele, cum ar zice franţuzul.

We were kids and we were having a big time. No rush to grow up.

Bine-nţeles că-n fiecare zi erau catralioane de chestii de fascinaţie cosmică şi de incandescentă şi imperioasă plăsmuire wannabe, de la centrifugă, cromatograf şi biologice rafturi cu eprubete, enzime colorate şi acizi cu nume interminabil, la manuscrisele şi cărţile care arcuiau bibliotecile casei. De la mo-no-co-ti-le-do-na-te la misterele schiţelor motorului rotativ încuiate-n sertarul căruia-i pilisem conspirativ o dublură de cheie plus vraie que nature (cu care eram convins că deschid tot Alcatrazul) şi de la poeziile lui Marin Sorescu la solo-urile lui Jimmy Page, coleoptere, lichenii din pădure sau la cabriolele unor Pelé, Cruyff sau Dudugorgescu. De la la scormonelile de mari arheologi în hăul şantierului din faţa blocului, măruntaiele unui aparat de fotografiat cu burduf, paramecii de sub microscop şi până la voluptatea anti-meseriei de hobo, prilej al unei fugi epice şi nocturne cu mărfarul la vreo unşpe ani tembeli (ocazie cu care am luat-o aplicat şi meritat pe coajă). Musai să le fi ştiut şi să le fi făcut pe toate, dar întrebarea şi-ia-zi-mă-puştiule-tu-ce-vrei-să-te-faci-când-o-să-fii-mare mi se prea la fel de pasabil iritantă ca şi corvoada poeziei de recitat la felurite sindrofii cu adulţi mângâietori pe creştet. Obrăznicătură du tac au tac : sauf votre respect, o-să-văd-când-o-să-fiu-mare.

Ziua carboniferă era undeva prin clasa a doua şi inspecţia inopinată care avea să ne inspecteze era, ca orice inspecţie inopinată, anunţată din vreme. Iar voluntarii la curăţenie, garoafe, oţet pentru tablă, crizanteme, perdeluţe, pictat lozinci sau diverse show-uri lirice, desemnaţi fără drept de apel sau crâcnire. Tovarăşul inspector, un adevărat tovarăş inspector : ventripotent, curea reparată cu sârmă de transformator, cravată cabbage size, costum strâmb pas-belle-époque şi pingele. Singura entorsă la scenariul minuţios pregătit avea să fie întrebarea cu meseria-brăţară-de-aur-de-mai-târziu, păstrată la sfârşit. Pour la bonne bouche.

Oh, shit.

Fire one : ia, zi tu, ăla. Ăla din banca a doua, rândul din mijloc.

Mayday, mayday.

– Ăăă, eu ? (glotă înnodată marinăreşte).

– Nu tu, colegu’ tău de bancă. Ăla bruneţelu’. Ia. Zi.

Wheeeew, it had been a close one. Bruneţelu’ era Ovidenie Andi, chiulangiu cu metodă, puşlama strălucită în scenariile de captatio benevolentiae întru motivarea absenţelor sau promovabilitate, generos cu timbrele lui ta-su şi cu guma de mestecat când era vorba de ajutor la teme şi autorul contrariat al unei lozinci de antologie (pune-mâna-şi-învaţă-ca-să-ajungi-cineva-în-viaţă), pictată cu acuarele Cromo peste o sticlă de acvariu dezafectat ad hoc. Ar fi meritat măcar Le Salon des Refusés

– Eeu, ăă, eu când o să fiu mare vreau să mă fac învăţător.

Uf.

Fire two : eleva Mărculete Dî Anelis Ivona, zisă sifona pe motiv de dioptrii şi mândră premiantă pe motiv de opt martie şi de maşină de spălat făcută discret cadou învăţătoarei : Zic ieu, tovarăşu’ ! Zic ie-eeeu !

– Zi, ia să vedem.

– Ieeeu, mai târziiiiu, când am să mă fac maaa-reee (inspiraţie profundă fiindcă urmează foc automat) vreausămăfacdoctoriiiiiiiţă !

– Ei daaa, braaavooo. Stai jos. Biiiine.

L’honneur était sauf, dar nu pentru multă vreme fiindcă, în răspărul statisticii (mă credeam la adăpost ca-ntr-o groapă de obuz), poftim : ia-zi-şi-tu-ăla-de-lângă-bruneţel :

Eeeh, meeerde. J’en sais rien, moi, ce să-i răspund ăstuia ? Aye, aye, aye… Şi cum era să zic că nu ştiu ? Nu se făcea, eram doar deţinător en titre de coroniţă din campionatul precedent, al clasei întâi. Şi problema mare cât u-re-se-se-ul era că brusc, toată scena îmi scurtcircuitase o stare hilară absolut explozivă de Brigada Diverse (ia-să-vedem-ce-facem-noi-ca-cetăţeni-cinstiţi-când-găsim-pe-stradă-un-portofel-cu-o-sumă-de-bani-în-el ?), iar concentrarea… dusă şi fractalică şi nema.

Circumstanţa salutară a unui splendid Ford Capri mk1 sclipind în soare sub ferestrele clasei avea însă să se dovedească lejer catastrofală. Şofer, da. Meserie proletară, gaj de origine sănătoasă, trebuia să placă, trebuia să meargă, poate că n-aşteptam aplauze, mais quand-même :

– Eu m-am gândit să mă fac şofer.

Qu’est-ce que j’ai dit ? În loc de standing ovation, un plescăit de sictir ministerial, fulgere de trei-obzeici trifazat în ochii învăţătoarei, un grand moment de solitude şi şuierul de rău augur al lui mâine-să-vii-cu-maică-ta-la-şcoală-ai-înţeles ?

A doua zi:

– Doamnă, să fiţi atentă la ăsta micu, că are cap, da’ m-a făcut de râs la inspecţie, a zis că vrea să se facă şofer, auzi la el. Zău aşa, doamnă. Să mai strângeţi puţin şurubul, da ?

Şurubul a fost strâns în secunda doi cu dusul de mână matern la cofetăria de vizavi întru o orgie calorică de cinematecă. Asta a fost. Şofer nu m-am făcut, dar în 2008 tot mi-am luat un Ford Capri model ’71.
Şi fincă e leapşă, merge la tlönieni.

Haidi, gata cu prostiile.
Fiţi cuminţi,
Vă pup.

Anunțuri

38 comentarii

  1. Alexandre , ai uitat sa stergi sotronul din fata casei si ne privesti cum topaim cu totii intr-un picior pana trecem strada , la tine 🙂
    ai scapat usor !
    * pe vremea mea* ( manusile erau pana la cot) baietii care doreau sa fie soferi, pompieri , soldati or marinari , erau poftiti * sa vii maine cu tata-tau tuns la scoala*
    – iar eu , am avut o mica vacanta de trei zile cand, am zis ca *ma fac musafir , cand o sa cresc mare *
    ps. priceless the picture 🙂
    good day ppl

  2. Alecule, nu ma asteptam la asa deturnare a subiectului lepsei. Mda… amintiri, furii si frustrari cu greu uitate si, inca si mai greu, pastrate in uitare. Idiotii…

    Mie leapsa asta mi s’a parut putin corporatista cind am primit’o. Stii tendinta aia: „io’s corporatist da’ nu m’a furat complet valu’ si incep sa constientizez”. Cumva, asa cum am perceput eu lucrurile, leapsa asta era o invitatie la o rememorare de tipul „vezi bah ce multe’ti doreai cind erai mic si nestricat si cum ai uitat de toate cind te’ai facut mare si te’ai lasat pacalit de sistem?” Eu unul nu cred in asta. Adica una e ce nazbitii iti trec prin cap cind esti mic si altceva ce poti face cind esti mare. Stii tu, confruntarea dintre eul ideal si eul real, dintre idealismul unei lumi vazute doar prin prisma potentialitatii si constringerile lumii reale…

    Da’ la rememorarea asta amara a vremilor alora sinistre nu ma asteptam. Te stiam fiinta solara, Alexandre! Macar ti’ai luat Mk I’ul ala 😀

  3. Dragoane, fara criteriu, context, sistem, pump and circumstance nu se putea. Am ridicat trei boxpaleti cu manusi la leapsa ta, uite ca de când ai pasat-o numa’ asta fac, blog-wise…
    Sopârlitza ta avea aere de brontozaur, iar bulgarele de zapada s-a facut avalansa. Greu. Greu sa comprimi într-un format cât de cât citibil pe un blog o inflorescenta-ntreaga de gânduri, de povesti si de plasmuiri carora le-ar trebui cel putin un raft întreg, si ala solid rau.

  4. musiu. o intrebare: panoul ala de votare ramane acolo postat exact ca dupa alegeri?

  5. Care dupa; Elza ? Abia un an mai e pâna la viitoarele alegeri. 2012. Sa voteze lumea din vreme, heh, iarna car, vara sanie, primavara panou, toamna vin.

  6. io acum, daca tot sunt mare, pot sa vreau sa ma fac mica?

  7. cica de la anu se interzic masinile in franta. pune mana si cumpara un cal. sau scoate trotineta din pivnitza.

  8. atunci, eu zic s-o pui pe Rhetta sa lucreze la unul cu acelasi font, culoare… si sa modifice acolo 2011 🙂

  9. Piticule, nu se interzic, pe ccuvânt ca tocmai am luat un Chrysler Grand Voyager V6 3.3 L. Trtinete am doua, dar trotinetele se interzic, nu masinile. Documenteaza-te, tinere !

  10. ba se interzice. am citit pe net.
    de la anu.

  11. Ah, daca ai citit pe net, atunci asa e. Dar tot trotinelele or sa se interzica. Ai mai vazut tu pista trotibila ?

  12. zice clar, masinile cu benzina si motorina si alea mai vechi de 12 ani (sarko e tampit) nu mai au voe sa functioneze. uite link.

    http://www.money.ro/masinile-mai-vechi-de-12-ani–interzise–vezi-in-ce-tara_909121.html

  13. Ha ha. Deja e voeba de Seine Saint Denis care e Ferentariul lor si deja e proiect. Pe urma cum o sa interzici SUV-urile în Paris când Parisul e un oras de posesori de SUV-uri ?
    Pe urma da, cum o sa interzici SUV-urile când dezvolti camioanele ?
    Si dubele ?

    Prostii, sunt gramezi de primari în Franta cu tot soiul de proiecte îmbârligate în cap.

    Doua din masinile mele au douazeci si respectiv patruzeci de ani. Ei, si ?

  14. ei si, ei si, o sa mergi cu trotineta. sau velocipedu daca iti plac alea mai vechi.

  15. îmi plac, dar nu mai merg cu ele, velocipedele alea vechi. Mai am trei, unul expus la biurou si alte doua expuse în garaj.
    Ala din biurou e model care a câstigat Turul Frantei, PItice. E ca al alui Bernard Thévenet, ai auzit de domnul ? Ia cata Peugeot PY 10 CP 1975.
    Eu merg cu masina acum. Sunt chiabur.

  16. ai fost, acu tre sa iti ei masina cu aburi sau pantofi mai comozi. hehe.

  17. Piticule, nu uita ca electrificarea a fost desavârsita in tzara frantza.

  18. Renault Zoe, vrei sa spui ? Merge cu curent, nu scoate fum…

  19. cu un zoe roz sa mergi tu! si de unde curent mah? ca va inchide si centralele atomice. ca sunt de pe vremea lu cro magnon.

  20. da le vinde în toata lumea ? le vinde.
    nu le-nchide, mah, cum o sa le-nchida ?
    si chiar daca le-nchide, îmi cumpar pârâu, fac o hidrocentrala, pun o morisca pe casa, niste panouri solare si încarc tot parcl auto al orasului, heh
    Ba cu lanul de rapita si baietii dde la McDonald’s am combustibil pentru dizzalul ala vechi o suta de ani.

  21. draga musiu, te rog sa iei nota ca te iubesc ( si azi!)
    🙂

  22. ma fâstâcesc, cruzime mica si urbana. dar nota am luat. 🙂

  23. Aaaaa, dom’ sofer? 😆
    Imi placu.

  24. Da, don’sofer, ala al frunzei verde de piper,sa traiasca. Sa-traiasca-si-masina-ca-i-am-consumat-benzina.
    🙂

  25. dar de ce nu soferul de la o-ne-te, cel care conduce masina zambind? 🙂

  26. Pentru ca la O-Ne-Te trebuiau pile.
    Mai abordabile erau IRTA si OJT-ul.

  27. sau taxi, sa se faca filmul ‘ Musiu merge mai departe’

  28. Aaa, da. Sigur.
    Auzi, am o idee. Hai sa facem o postare la doua mâini si s-o punem pe amândoua bloagele: eu – un vin rosu (ca sa-ncepem) si tu – deliciul gastronomic asortat
    Ce zici ?
    Scriu io mai întâi vinul si-nainte sa-l dau pe teava ti-l trimit, întru reteta.

  29. grozava idee. astept. 🙂

  30. ce text, domne, ce test !
    nici nu pot sa-mi revin, oare l-am terminat??
    sh apoi, daca mai respir putin, imi dau seama ca nu ai spus nimic gresit atunci, la tankul ala de dizzal, trebie meserie de sofer super, ba si de mecanic cu puls de artist ca sa-l iunbesti atata, auzi, ’71 !!!

  31. …Fenand Léger wannabe…

  32. De belea raspunsul pe care la-i dat inspectorului: ai raspuns ca vrei sa te faci sofer cand vrei sa fii mare, pana la urma te-ai facut sofer de autoturism, da’ ce-o fi vrut ca sa raspunzi -invatatoarea ta? sa te faci chirurg cand vei fi mare? Pai decat sa mutilezi lumea, ca Ciomu, mai bine sa fii un sofer bun, atent si sa acorzi prioritate – nu sa treci ca ghiolbanu’ pe linia de tramvai si sa te bagi in fata masinilor care asteapta la semafor sa se faca verde.
    Iar eu cand eram mic vroiam sa ma fac soldat. Cum de ce? Pai din cauza propagandei „Traiasca lupta pentru pace!” si vedeam numai filme de-ale lui Sergiu Nicolaescu, cum ar fi „Stejar extrema urgenta” , „Noi cei din linia intai” plus alea americanesti sau sovietice. Dar tot filmele romanesti imi placeau cel mai mult, pentru ca nu mai era nevoie sa citesc scrisu’. Iar dupa ce-am terminat liceul am vrut sa plec in Legiunea Straina, bine ca nu mi-a iesit faza asta, altfel cine stie prin ce tara din nordul Africii eram acuma.

  33. Pai de mare belea, „nu-se-facea”, bre, sa te faci sofer de autobaza când erai premiant. Ce vrei, conventiile unor vremi. Ciudate, uneori, în razparul lozincaraiei uvriere. Învatatoarea se astepta cel putin la tripleta inginer-doctor-profesor, zdai seama.

    Soldat, uuuuuuuhh. Când îi vedeam pe bietii racani facând de garda la izvorul de lânga poligonul din Sinaia, numai atragatoare nu era ocupatia lor. Kalashnikoavele, da.

  34. iiii-ih. miercuri in borcanu cu melancolie

  35. […] Pe fuga, Pisica roz, Porcul de York, Psipsina, Redsky, Rimele tineretii, Se-cret, Serafim, Shayna, Surorile Marx, Soseta cu povesti, Trilema, Ulise, Umograf, Vania, Veronicisme, Virtual Kid, Vis si realitate, […]

  36. comptabilité: din nou miercuri, preainainte de weekend ….
    de ce tocmai Fernand Leger, am uitat sa intreb. care-i filiatia 🙂
    /sau o lumina din aia speciala

  37. ma toot uit dupa F Leger. intamplator, are si ceva rosu galben si albastru.
    am mai vazut/descoperit un „red yellow blue” la Hirshhorn, nu-mi venea sa cred. e ciudat, o fi un loc geometric …

  38. Pai Julia, à propos de ce ziceai mai sus, ce mecanic cu puls de artist si ce artist cu inima de mecanic mai potrivit decât Fernand Léger (aristocratul lumii uvriere, heh) cunosti tu ?


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s