Magiun şi autobuze

Oamenilor,

Da, nu vi s-a părut, am fost vreo trei săptămâni într-o găleată cu magiun de prune. Nu e o metaforă, doar m-am trezit într-o amiază îngropată până la gât în pastă cleioasă de prune (cu miez de sâmburi cu tot, am apreciat calitatea de la prima îmbucătură).

În timp ce o parte laterală a creierului meu cataloga motivele pentru care pedepse similare se aplicau în societăţile primitive, alta lista criminalilor psihopaţi cu predilecţie pentru asemenea metode şi încă una estimările timpului necesar transformării în fosilă pe baza unei comparaţii cu mamuţii şi zebrele cu carouri, cea mai mare parte a sus-numitului organ a început să caute cum să scoată restul corpului de-acolo. Mi-a luat cam cinci minute să-mi dau seama că nu puteam ataca situaţia decât radical, şi anume consumând-o. Deci dacă v-aţi întrebat vreodată cam cât v-ar lua să mâncaţi un container de 1,4/1/0,7 m cu magiun, răspunsul se învârte undeva între trei săptămâni şi o lună.

Dar despre ce-i vorba de fapt: stând, meditând şi mestecând acolo (în  boxă, într-un container cu magiun), la un moment dat am avut o halucinaţie, chestie deloc neobişnuită pentru cineva aflat într-o situaţie extremă de oboseală, stress şi foame. M-am văzut ieşind de-acolo şi fugind să cumpăr o pizza, admirându-mi viteza şi hotărârea cu care ieşeam pe uşa blocului şi fugeam spre staţia de autobuz, în timp ce deja hăpăiam o Capricciosa neverosimil de delicioasă. Normal că eram conştientă că asta nu se poate decât în halucinaţii, drept pentru care mă felicitam că am un vis lucid inspirat. Ei, şi cum fugeam eu şi fugeam spre staţie, îmi vine în minte că dacă nu apare repede maşina magiunul o să mă prindă din urmă. Mă uit deci terorizată spre uşa blocului, deocamdată nici urmă dar auzul meu supraomenesc detecta deja sunete slorpăliceşti din subsol. Nu mai aveam mult timp, când dracu’ venea autobuzul ăla? Şi-atunci am văzut că trece unul în direcţia opusă şi m-am liniştit brusc, zicându-mi: „ah, e bine. Regula autobuzelor.”

Imediat a apărut autobuzul în direcţia în care voiam eu să merg după pizza, m-am urcat în el tocmai când primele tentacule de magiun se iţeau prin uşa blocului şi după zece minute (care au trecut, ca în visele care se respectă, în zece nanosecunde) înfulecam o pizza cât un sombrero. După care m-am întors cuminte în containerul cu magiun, unde de altfel m-am şi trezit, molfăind fără chef nişte pastă care mi se lipea de dinţi.

Care-i învăţătura? Regula autobuzelor: dacă aşteptaţi în staţie un autobuz (sau troleibuz, deşi parţial merge şi la tramvaie) şi trece unul cu numărul bun, dar în direcţia opusă, fiţi pe fază: nu durează mult şi apare şi al vostru. Nu e un mit urban, ca cel al ţigării aprinse care-ţi aduce imediat maşina cu care ai treabă. Probabil că are mai multă legătură cu simetria traseelor şi cu timpul de plecare şi de parcurgere a lor. Nu ştiu, niciodată nu m-am priceput la problemele cu „2 trenuri pleacă, unul din staţia A spre staţia B şi celălalt din B spre A…” Caut geniu matematic care poate calcula cu atâtea variabile (traseu, trafic, semafoare, câini şi sinucigaşi care traversează aiurea, număr de maşini pe traseu etc.) şi mai ales care poate să mă includă şi pe mine în ecuaţie, pentru că autobuzele aproape mereu se întâlnesc în preajma staţiei în care aştept eu. Poate merge şi pentru voi. Dacă aveţi treabă cu RATB, verificaţi. Eu mă întorc în containerul cu magiun, mi-a mai rămas de eliberat un picior.

Anunțuri

7 comentarii

  1. nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva

  2. :((

  3. na,ca acu’ mi s-a facut pofta de magiun…

  4. aaaaaa, facem impachetari de primavara? ca sa avem tenu frumos? frumos, frumos!

  5. ah, aia cu trenurile a si b, intre care zboara o musca de la unu’ la altu’ de nebuna pana ce se intalnesc si musca e astfel strivita, nu mai e politically correct, acum trenurile se ocolesc mai respectuos decat oamenii. de-aia nici nu sunt de gasit genii. cand iesi sa astepti vreunul, uite ca tocmai trece in sens invers, cu numarul bun dar pus de-a-ndoaselea. idee de testat: iesi cu spatele si fugi invers ca si cand te-ai intoarce. opreste-te, fii nedumerita, râzi. ia-o de la capat. râzi franc.

  6. Soro, tocmai ma intreba dragoanca daca n’ar fi cumva vremea sa chemam mascatii si sa procedam la o descindere la matale in apartamentele babesti. Ne’ai luat o piatra de pe inima cu postarea asta.

    Vezi ca am descoperit in ultima vreme un Cabernet de Ceptura si’un Merlot de pe la Dealu’ ala Mare, Menestrel ii zice, care cica ia cu mina greata de magiun. Ai grija cum iti programezi vremile care vin 😀

  7. e bun magiunul de prune, petronia, metafizic de bun. purgatariseste maruntaiele si lasa locul curat si detoxifiat, are si vitamine, asa, mai negre la membrana, dar nemaipomenit de energetice. iar din samburi, eh bien, ies si baobabi, daca le ceri sa iasa.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s