Supercalifragilisticexpialidocious

Oamenilor,

Ştiu că m-am plâns des, foarte des, prea des, nu suficient de des, de cărţile recordurilor de aberaţii care sunt comentatorii sportivi şi mai ales cei de fotbal care vorbesc, spre ghinionul nostru, limba română. (Aproximativ, dar suficient de similar încât să se facă înţeleşi şi de neînţeles.)

De obicei plângeam moartea gramaticii sau logicii după ce vreun dihor uriaş sărea pe telecomandă şi nimeream un meci. În seara asta însă, după semifinala Barcelona-Real Madrid, sărbătorim  trecerea fotbalului în rândul celor mai poetice activităţi umane. Pentru că oamenilor, dacă nu aţi leşinat când un idiot a zis că am văzut “o victorie a celui care cântă la pian, nu a celui care cară pianul sau îi taie picioarele” (dacă nu ştiţi ce înseamnă asta ori n-aţi cărat destule piane ori nu sunteţi, dintr-un motiv sau altul, de acord că Barcelona = fotbal), atunci cu siguranţă aţi rămas fascinaţi ca de Kaa (acelaşi amestec de teroare a morţii iminente cu incapacitatea de a te muta) până la momentul în care am aflat că bulevardul principal al Barcelonei (oraşul, nu echipa, pentru că echipa e formată din extratereştri deci nu are bulevarde ci centuri de asteroizi) a devenit ieşirea la mare a fotbalului mondial sau european. Nu mai ştiu care, deja rodeam varul de pe perete.

Şi dacă nici aici nu aţi băut toată otrava pe care-o aveaţi păstrată pentru vizite ale prietenilor, poate aţi rezistat până când tot idiotul ăla, sau poate celălalt, şi-a manifestat speranţa că vocile lui Hagi şi Popescu, vorbind României de pe Camp Nou unde au jucat amândoi – ceea ce-i un motiv suficient să fie trimişi acolo cu ocazia unui meci cu care nu au nici o legătură – vor ridica din morţi ca trâmbiţa judecăţii de apoi fotbalul românesc. Consecinţa dorită: să avem şi noi o ieşire la mare. Oamenilor, vă jur, aici am leşinat din cauza prea multelor impulsuri de râs isteric, plâns, urlat, crăpat capete, râs dement şi zgâriat tablă cu unghiile pe care le trăiam simultan.

Un meci care nici măcar n-a fost nu ştiu cum a împerecheat Byron cu Magellan şi Oprah. Şi cu antivomitive, din care impardonabil neglijasem să-mi fac o nouă provizie. În seara asta au jucat deci extratereştrii cu galacticii şi au câştigat pianiştii. Ce poate fi mai normal?

Oamenii ăştia îşi fixează recorduri de tâmpenie din ce în ce mai greu de depăşit. Şi mereu reuşesc să le depăşească. Cota aberaţiilor la casele de pariuri a fost spulberată, iar Pământul a sărit de pe orbită o nanosecundă ca să nu se cace pe el de râs chiar în locul ăla, pentru că trebuie să treacă pe-acolo şi la anu’. Sunt curioasă ce-o să se întâmple mâine, din nefericire pentru poezia fotbalistică cealaltă semifinală va fi jucată de oameni. Ah, ce prozaic! (Oftat şi leşin melodramatic.)

Nu mă pot abţine, aşa că duc nebunia până la capăt. Cine ştie logică să mă corecteze. Ştim că:

1. Galactic = “care aparţine galaxiei” (de obicei Calea Lactee) (de aici).

2. Extraterestru = “care se află în afara globului terestru”. (tot)

Interesant e că

3. Pământul face parte din galaxia Calea Lactee dar

4. nu e singura planetă nici din ea şi nici din afara galaxiei, şi cum

5. nu ştim pe care altele există viaţă, dar pe Pământ sigur e, putem spune că:

nu toţi extratereştrii sunt galactici, dar unii extratereştri sunt galactici. Nu toţi galacticii sunt extratereştri, dar unii galactici sunt extratereştri. Dacă unii extratereştri sunt galactici şi unii galactici sunt extratereştri, cine cu cine dracului a jucat în seara asta? Şi cum de-au câştigat pianiştii? Nu mă-mpinge, c-ameţesc. Parol, pe onoarea mea.

Sigur că dacă acceptăm că „galactic” se poate referi la orice galaxie, atunci toţi extratereştrii sunt galactici dar nu toţi galacticii sunt extratereştri, deci Barcelona deţine Real Madrid. Spor.

Anunțuri

6 comentarii

  1. esti enervanta!

  2. e clar ca cei mai extraterestri erau comentatorii!

  3. urmarea in aceasta seara – cu aceeasi verva creatoare! am dat sonorul mai incet, ca altfel auzeati din ziare de un husbandicid.

  4. Ei, Zâna Eficienţei, în seara asta s-au menţinut în limitele deja demonstrate şi obişnuite ale prostiei. Aseară au avut material metaforic mai mult, deci recordul era pregătit să fie explodat. Sau poate după ce am umblat toată ziua îmbrăcată cu o piele de găină declanşată de ce-am auzit aseară, era greu să fie mai rău. Cum spuneam, se stabilesc noi ştachete permanent.

  5. Cruela de vila, la concluzia asta am ajuns şi eu. E o diversiune menită să ne omoare neuronii şi să ne anestezieze ca să nu opunem rezistenţă. Din fericire, otrava dă rezistenţă rapid.
    Valabil şi pentru concluzia că sunt enervantă, bineînţeles.

  6. Metafora aia cu pianul pe care unii il cara in timp ce altii cinta la el pare sa devina un lait-motiv fotbalistic. Niciodata nu am reusit sa inteleg cum reusesc unii sa-l care in timp ce se cinta simfonii in Do major la el, stiut fiind cit de grele sunt notele in Do major. Stiu ca am incercat odata sa ridic un pian la care se cinta ceva in Re minor si am auzit cum imi piriie toate salele in Si major. La noi in comuna meciul s-a transmis pe TF1, din pacate fara subtitrare in limba romana. Din ce am putut intelege din plingerea ta nu am pierdut nimic, ba mai mult, cred ca am avut de cistigat sa ascult un comentariu intr-o limba pe care nu o cunosc decit sa ascult un comentariu intr-o limba pe care o cunosc, dar pe care nu o mai inteleg.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s