Ziua pe la alte muzee

Oamenilor,

Cum spuneam la un moment dat, enervarea mea în legătură cu dirijorii de trafic muzeal, Cerberii traseelor fixe, atingea sâmbătă noapte cote alarmante pentru siguranţa acestui oraş. Mi-a venit deci pe la 4 şi am înfăptuit deci pe la 6 ideea de a vizita comparativ un alt muzeu din alt oraş. De amândouă aveam chef de ceva timp, şi de alte chestii de prin zona lor, deci la 5 jumate duminică dimineaţă eu fugeam după un autobuz, un câine fugea după mine, lanţul firesc al fugilor urbane.

Gara de Nord la 6 dimineaţa e un tărâm suprarealist, în care poţi vedea în timp ce-ţi bei cafeaua (bravo Springtime, un raport cantitate-calitate-preţ bun la cafea) că să conduci pe cineva la peron e so last Sunday. Acum se conduce ceva. Mai precis o maşină, care trecea prin spaţiul comercial în faţa ochilor încă lipiţi de somn sau de nesomn, dar increduli în ambele cazuri, ale aşteptătorilor. Pentru că trebuie să zic, CFR şi-a propus un scop nobil: reorientarea profesională a populaţiei călătoare. Vrea să ne facă pe toţi aşteptători profesionişti.

Nu apuci să te dezmeticeşti bine că apare un tip cu un televizor alb-negru (trebuie să fi fost alb-negru la cât de vechi arăta) pe umăr, urlând din când în când „bum! bum!” De câte două ori la interval de două secunde, invariabil. Trece diagonal prin gară şi se face nevăzut, nefiind exclus să nu fi existat de fapt niciodată.

Te mai plimbi de ici-colo, termini a doua cafea. Trebuia să fii deja în tren, ceea ce ai face cu cea mai mare plăcere dacă ai şti de unde să-l iei, pentru că nu e afişată nici o linie. Într-o bună tradiţie, cu 5 minute înainte de ora plecării trenul nicăieri şi panoul catadicseşte să arate 10 minute întârziere. Deocamdată. Când te întorci din nou cu faţa la panou după un 360° împănat cu înjurături, minutele s-au făcut deja 20.

Peste o oră, trenul se târâie melceşte pe lângă autostradă, maşini trec râzând pe lângă noi ţopăind pe două roţi ca să echilibreze situaţia, nici o şansă pentru tren totuşi. Cei şase mâţi leşinaţi care-l tractează probabil au ars tot Whiskas-ul. Într-un final, la ora 10 un panou cât toate zilele (de Apoi) te întâmpină în numele Constanţei cu mesajul: „Ziua Judecăţii 21 mai 2011. Biblia o garantează! Strigă cu putere către Dumnezeu.” Strigi cu putere mai practic către nişte câini, care depăşesc lejer şi numeric şi gabaritic javrele din Bucureşti. Haite întregi se fofilează printre tufişuri şi tu printre ele, cu un şniţel în mână.

………………………………………………………………………………….

Exact cum credeam: se poate şi altfel. La edificiul cu mozaic, care-i deschis de la 9 la 20, te poţi plimba liber în ce direcţie vrei, poţi să ieşi şi să intri pe şi de pe terase cât vrei, să te învârţi şi muţi şi probabil c-ai putea sta şi-n cap dacă nu ai pune în pericol real vreo amforă. Atât de liber te poţi mişca încât eu am intrat prin boschetele din spate direct în zona ruinelor şi apoi prin camera cu mozaicul, ieşind pe la intrare ca să observ taxa decentă pe care oricum n-aş fi plătit-o.

Alături, la Muzeul Arheologic, deschis tot de la 9 la 20, doamnele de la intrare sunt atât de încântate să vadă o babă spre deosebire de puhoaiele de copii după care trebuiau să fugă nonstop prin muzeu încât îţi lasă şi însoţitoarea să intre gratis. În toate sălile, pline cu chestii importante, poţi să te plimbi în ce dracului direcţie vrei, să stai cât vrei, să te apropii de vitrină cât vrei dacă eşti mai chior sau mai curios. Şi să stai pe bănci sau pe jos, ceea ce eu ador în muzee pentru că mereu mă dor picioarele reumatizate. Sigur că există săgeţi care indică traseul recomandat (cel cronologic), dar nu există nimeni care să ţi le înfigă în ochi. O scurtă discuţie cu o muzeografă despre cum va trebui iar să culeagă copii ascunşi pe după draperii şi prin toalete, un epitaf la o cafea în holul de intrare cu o statuie funerară şi toată lumea e mulţumită şi relaxată.

La fel şi la moscheea Carol. Şi la muzeul de artă. Şi peste tot, oamenilor, chestie care aproape că m-ar face să cred că problema e în Bucureşti dacă n-aş fi aflat pe pielea mea că muzeograful imbecil (şi mai rău, paznicul cretin) sunt specii cu răspândire naţională. Au mai fost şi alte chestii faine la ziua asta, cum ar fi ideea mea de a lua crema cu SPF 50, dar nu despre astea era vorba. Ideea e că se poate şi civilizat şi că la mare e foarte mişto când nu sunt oameni iar căldura e, chiar dacă puţin, sub limita ucigaşă. Mai că aş propune o nouă direcţie brandului turistic naţional: litoralul fără turişti, dacă nu mi-ar fi teamă că o să aibă un succes fenomenal.

Anunțuri

7 comentarii

  1. Cand au terminat renovarea Muzeului de Arheologie? Pe mine nu m-au lasat sa intru, cica vopseau peretii pe-acolo. Chiar m-au intrebat muncitorii de-acolo daca nu imi trebuie niste lavabila. Cand naiba au terminat asa de repede? Dar eu zic ca mai bine il lasau asa cum era, ca doar e Muzeu de Arheologie, nu e Muzeul Marinei Romane. Iar spre deosebire de Muzeul Marinei, care nu mai are loc in curte de-atatea exponate si au mai aruncat din vapoare prin intersectiile Constantei, ca sa deruteze soferii, Muzeul de Arheologie are doar cateva oale sparte si niste pietroaie prin parcul de langa Primarie. Tot in parc este postata si o statuie obscena cu unii imbarligati, iar peste strada e un sex-shop. Un singur lucru a facut Mazare de cand a ajuns primar, a dat autorizatii de functionare la cateva mii de sex-shop-uri. Acum orice femeie casnica din Constanta isi poate trimite copilul cu plasa la magazinul infiintat chiar la parterul blocului ca sa cumpere vreo doua legaturi de vivratoare, o sticla de 2 litri de afrodisiac si un bici.
    In rest, Litoralul e neschmbat, are aceleasi gunoaie printre stabilopozi, nu le-a scos nimeni de-acolo, tot aceiasi caini caini maidanezi pe sub masinile din parcare ce te-asteapta cu entuziasm sa-ti scoti un picior din masina si tot aceeasi specie de gandaci ce misuna prin camera de hotel.

  2. 0gare, mare dreptate cu câinii, atât că pe mine mă pândeau nu să-mi scot piciorul din maşină ci să mi-l scoată ei din circuit. Sex shop-uri nu am remarcat, e drept că m-am limitat la peninsulă. O să caut mai atentă data viitoare. Iar muzeul era în continuare în renovare, peste tot erau puse afişe cu scuze politicoase pentru zgomot (care cel puţin cât am stat eu acolo, adică vreo 2 ore şi ceva, nu a fost exagerat), dar se vizitau toate sălile. Poate au ajuns cu renovarea în spaţiile administrative.
    Vaporul aruncat în faţa Gării tot al Muzeului Marinei o fi? Dacă da, era să-i las fără machetă că am trecut cumva direct peste ea ca să ajung mai repede la un tren.
    Cât despre oale, deh. Există oale şi oale (iar unele erau de-a dreptul întregi). Şi pietre şi pietre. Şi statui şi statui, şi Cavaleri Traci şi să continui? Iar scheletul confiscat de la Mangalia e privibil, plus că are avantajul că bagă în sperieţi copiii, ceea ce asigură măcar 5 minute de linişte. Bune şi prezentările castrelor, necropolelor, monumentelor etc. Per ansamblu, aş concluziona, o contextualizare inteligentă şi destul de completă, cu o bună reprezentare şi cu respect pentru vizitator. Adică bine. Dacă aş umbla undeva, ar fi la textele de sală, mai precis la aspectul lor puţin învechit.
    Şi ăia nu-s gândaci, nţ… E un room service mai discret, cu mâncare mereu proaspătă.

  3. Petronia, care room-service, ca mergeau noaptea pe mine si cand aprindeam lumina fugeau ganganiile in toate directiile. Mie-mi plac insectele, mai ales cele rosii, verzi sau albastre care zboara in zig-zag si stau pe loc in zbor, parca-s’ elicoptere ce duc vamesii la Curtea de Apel – libelule se cheama, dar nevasta-mea nu le suporta nici pe-alea, iar cand vedea libarcile cafenii ce se catarau vioi pe perete devenea brusc colerica (desi ea e de 1 milion de ori mai mare decat una dintr-aia) si tipa si urla sa le omor mai repede cu pliantul de la hotel (scria ceva in el de Carpathian Garden si sa nu ne lasam lucrurile de valoare prin camera caci hotelul nu raspunde pentru ele, dar n-am avut rabdarea sa-l citesc pana la capat si s-a si zdrentuit pe margini datorita loviturilor aeriene aplicate preventiv cum zic americanii. Pai noi ori am venit la odihna, ori am venit sa distrugem eco-sistemul? Si i-am zis de-atatea ori sa nu mai tipe cand vede cate-o gonghita plutind cu roatele-n sus prin chiuveta de la baie – pentru ca peretii sunt subtiri si cine stie ce-or crede despre noi ceilalti turisti din camerele alaturate? Ca incercam ceva mai „special”?
    Vaporul aruncat la Gara a fost un fel de barter cu SNCFR-ul, sau GFR-ul, sau cum mama dracului se numeste societatea care administreaza calea ferata. Ceferistii au aruncat si ei o locomotiva in mare undeva prin port, dar s-a scufundat imediat. Acum marinarii zic ca au fost inselati. Sex-shop-uri sunt peste tot, la fel ca si saloanele de masaj erotic. Daca la parter e un magazin gen sex-shop, la etaj e obligatoriu sa functioneze un salon de masaj erotic. Cum mi-am lasat masina in parcarea hotelului, au si aparut doi minori care au inceput sa prinda pliante cu femei dezbracate pe la stergatoare. Cred ca erau trimisi de mamicile lor. Ca tata nu cred c-aveau, bietii de ei. Sau daca aveau – era tatal necunoscut – similar cu soldatul necunoscut.
    Mare lucru n-am vazut pe litoral, ca era vremea urata, ploua marunt si era si frig de ti-era mila de cainii de-afara. Pescarusii n-aveau nici pe dracu’, se jucau prin valuri. Culmea e ca mai si prindeau ceva: PET-uri, pungi, ambalaje, hartii rupte de vant si ce le mai aducea marea la suprafata de pe fundul apei. Apa era rece, dar erau cativa insensibili la frig (marinari care n-aveau dus in cabina lor ori salvamari aflati in somaj tehnic) care faceau baie. La Casino erau scanduri batute in cuie peste ferestre si usi, erau zaruri si jetoane aruncate pe jos, la Acvariu era inventar si aia de-acolo isi numarau pestii, era foarte greu sa faca chestia asta mai ales ca aia micii se misca tot timpul, se foiau prin tot acvariu, la Delfinariu isi dresau delfinii adusi din China (ii bateau cu lopata, asa ii dresau, da…), la Muzee se faceau reparatii si carpeli din banii Uniunii Europene si muncitorii erau toti beti muci pe schele, strigau tot felul de chestii finute la femeile care mergeau grabite pe strada („Ce craci ai”, etc) la Teatru se facau repetitii pentru piesa „Pescarusul” de Cehov (nic nu cred ca au angajat actori pentru piesa asta, pescarusi aveau din belsug pe-acolo) iar la Aqua Magic nu curgea apa. Una peste alta, ne-a placut foarte mult la mare, o sa mai mergem si la anu’.
    In Bulgaria.

  4. Spune-i soţiei că sunt culturi unde dacă ospitalitatea băştinaşilor nu e apreciată (adică dacă nu dai semne că-ţi place mâncarea lor, ori ei v-au şi trimis-o în camere) oaspeţii sunt în pericol.
    La teatru porniseră între timp repetiţiile la piesa „Viaţă de câine”, după filmul cu acelaşi nume. Se buluceau la intrarea teatrului o grămadă de aspiranţi la rolul principal şi la celebritate.
    Cazinoul era funcţional, deşi trebuie renovat grav, la acvariu n-am intrat că abia mâncasem. Pare că voi aţi prins-o pe madam Constanţa într-o proastă dispoziţie completă şi numai de nu v-a dat afară, că în rest a făcut tot posibilul să vă daţi seama de asta.

  5. […] [hopa! Unu! Număr semnificativ. E de rău!] oară am aflat că azi se termină cu lumea acum o săptămână, când ca o mesageră bună ce sunt v-am zis şi […]

  6. Aici? Sau la dadaism?

    http://www.jhm.nl/current/exhibitions/romania

  7. E bine şi aici şi acolo, A. Ar fi o vizionare plăcută, cred că aici am văzut o variantă intitulată mai dramatic, dar bună.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s