Doi iepuri

Babelor,

Acum cam o săptămână şi ceva, primesc un telefon de la o prietenă.
– Rhetta, zice, hai să salvăm caii!
Eu tocmai făceam o ciulama. Nu mai ştiam dacă pusesem sau nu piper.
– Stai dragă, zic, că uite mă aiureşti de tot! Ce vrei?
– Să salvăm caii, Rhetto, zice prietena mea. Caii!
– Ce cai, dragă?, zic eu punând totuşi piper.
– Caii din pădurea Letea, spune ea.
– Bine, zic, ok. Când?
– Acum, Rhetta! Mâine o să fie prea târziu!
I-am explicat că aş fi venit cu dragă inimă, dar tocmai făceam ciulama, şi deci. A închis abătută.
Trei zile mai târziu, prietena mea a sunat din nou.
– Rhetta! Rhetta!, a urlat în receptor, e revoluţie! Revoluţie! Hai la revoluţie!
– Uşurel, uşurel, am zis.
M-am uitat pe geam. Nu era nici un fel de revoluţie, doar praf. Colb.
– Nu-i dragă nimic, i-am spus prietenei. Nu văd nici o revoluţie.
– Păi nu, Rhetto, că noi o facem! O facem noi! Ca în Spania, ai văzut ce revoluţie e acolo?
– Păi şi caii?, am zis. I-ai salvat?
– Ce cai, Rhetto, n-auzi că facem revoluţie? Vrem democraţie reală! Hai în stradă!
Sceptică, am arcuit o sprânceană.
– Ce se întâmplă în Spania e o tâmpenie, am zis. Nişte leneşi care nu ştiu ce vor au ieşit în stradă să îşi ceară drepturile pe care deja le au şi să clădească comunismul. S-a mai clădit. N-a ţinut mult. N-o să fie nici o revoluţie.
– Eh, a plâns prietena mea, tu eşti aşa rea, Rhetta, atât de lipsită de idealuri… Eu mă duc. O să fie revoluţie, o să vezi.
S-o fi dus, nu s-o fi dus, nu ştiu. Cert este că în ziua urmăroare m-a sunat din nou.
– Cum mai merge revoluţia?, am întrebat-o,
– Rhetto! Acum e momentul să acţionăm!, a zis prietena mea extaziată.
– Eu tocmai acţionez, am zis. Fac ordine în şifonier.
– Asta nu-i acţiune, Rhetta, a zis prietena mea. Acţiune înseamnă flash mob!
– Da?, am zis cumva fără convingere.
– Da! În două ore în faţă la TNB!
– Şi ce înseamnă flash mob-ul ăsta?, am întrebat.
– Ce înseamnă? Păi e împotriva dublării filmelor în română, normal!
– Ah, da, am spus. Eu tocmai fac ordine în şifonier.
Am mai schimbat două-trei politeţuri şi am închis.
După care mi-am zis: nu aşa se face treabă. Prietena asta a mea are prea multe probleme simultan. Dacă Stalin ar fi vrut şi să construiască comunismul, şi să inventeze salteaua pneumatică, şi să fie dresor de lei, probabil că nu i-ar fi ieşit nimic din toate astea. Când vrei să faci un lucru – indiferent dacă e bun sau prost – fă-l până la capăt, nu te încurca cu alte prostii. Şi dacă vrei să faci trei lucruri, fă-le pe rând. Altfel, e ca şi cum ai face şi clătite, şi spaghetti carbonara, şi şniţel pe acelaşi ochi de aragaz. Mai mult decât probabil, n-o să îţi iasă nimic din toate trei, pentru că o să pui pesmet în clătite, smântână în şniţel şi făină în spaghetti. Şi o să trebuiască fie să arunci totul la gunoi şi să o iei de la capăt, fie să mănânci lucrurile aşa cum ţi-au ieşit, adică prost.

Vă pup,

Rhetta

Anunțuri

8 comentarii

  1. Deci trei iepuri. Dar doar nu vrei să spui că e imposibil ca cineva să dezamorseze o bombă cu o mână, în timp ce cu cealaltă mână-şi taie unghiile de la piciorul drept cu care tocmai ţine răzătoarea pe care dă cu stângul o gulie pentru sufleu. Că asta ar contrazice experienţa ta personală.
    Şi apoi, prietena ta pare pur şi simplu o persoană însetată de acţiune. De orice fel de acţiune. Cei ca ea sunt motorul progresului. Adică nu motorul, ci combustibilul. De atlfel, nu a făcut chestiile astea simultan, ci succesiv – doar cu distanţe suspect de mici de timp între ele. Deci s-ar putea să sufere mai degrabă de sindromul deficienţei de atenţie. Şi tu o consideri superficială, pfff.
    De altfel iar, o fi fost Stalin un model de concentrare (brrr, polisemia), dar Napoleon era un multitasker notoriu, de exemplu. Aşa că bănuiesc că depinde ce vrei să construieşti: o uniune sovietică sau un imperiu.
    Mai ciudată mi se pare mie asemănarea între entuziasmele astea salvatoare şi cauzele de Facebook. Hm, să fie vreo legătură oare?…

  2. Napoleon putea sa stea pe cal si sa se si uite spre dreapta. Mare om!

  3. Păi zău că da, Dragoane. Io dacă stau pe cal şi mă uit la dreapta am chef să mă şi duc la dreapta. Deci calc pe lângă cal şi-mi rup gâtul.
    Câteodată reuşesc să mănânc şi să respir în acelaşi timp, deşi tuşesc groaznic în urma acestei performanţe.

  4. Rhetto, da tu cand mai apuci sa scrii pe blog, daca tot faci ciulamale si curatenie prin sifonier? sunt plina de individie si alte sentimente nu prea nobile… ar trebui sa tii un curs de creative writing pentru casnice.

  5. Mda…eu era sa innebunesc de la atatea apeluri pt salvarea cailor de la mama dracu’…pt „salvarea” animale se gasesc imediat voluntari, pt oameni…mai rarut ca-i mai dragut. Mi-e scarba de mine, dar nici de astfel de specimene nu mi-i drag. Pace!

  6. noroc cu feisbucu’ asta – ca am reusit sa salvez caii si sa ma opun dublarii filmelor in timp ce faceam pavlova cu capsuni. si rula si un film bun pe bbc. sunt mai tare decat stalin si poporu’rus! de-aia si faceam pavlova, probabil…

  7. Rhettutzo, baba ta e prea nedusa cu internetul, spune-i si tu ca acuma chestiile astea se fac pe feisbuc, vaz c-o zice si zana mai sus. si cu sms-ul. scrii asa : hai ba, ne vedem la un pahar in piata lavohar, la ora noua ce soir. trimiti simultan la toate contactele, ele trimit mai departe, chestie de efect cascada. te trezesti cu trei sute de mii de ochi stilosi la kuibisev, cum ii zicea pe vremea nostra…

  8. 🙂


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s