S-a-nchis sezonul la caracatiţe prezicătoare

Oamenilor,

Bun. A fost şi finala Ligii Campionilor. Văzut, plăcut. Apreciat mai ales faptul bizar că de data asta comentatorii au părut să aibă mai multe de zis despre meci decât despre rudele jucătorilor şi despre alinierea planetelor, poşete, raţă de pus pe varză şi alte subiecte cam la fel de legate de sport. Aş zice că din cauză că chiar s-a jucat, deci n-au avut timp, dacă nu mi-aş aminti că şi la semifinale au găsit momente pentru strecurat aberaţii.

De data asta n-au reuşit decât să dea o întorsătură cronicărească unei fraze despre Ferguson („Are 25 de ani de când stă pe banca lui Manchester. În 25 de ani, în lume s-au întâmplat atâtea încât ne-ar trebui multă vreme să le spunem.” De o candoare absolută, chestia asta aproape că-l văd pre pleaplecatul domniei sale, Ureche cronicarul, scriind-o; numai „leaturi” în loc de „ani” şi „tronul Moldovei” în loc de „banca lui Manchester”, plus un „să-i lungească bunul Dumnedzeu dzilele întru sănătoasă stare în fruntea neamului şi preacucernică dzidire de bisearici” sau ceva).

A, şi o comparaţie care, cât o fi fost de clară dominaţia Barcelonei, mi se pare totuşi excesivă ca formulare a diferenţei: „a pune un tâmplar să cânte la vioară” nu cred că-i chiar ceva ce poţi spune despre Man. United, fie şi în meciul ăsta. Zic că mai bine ar păstra expresia asta pentru sezonul următor, când vor trebui să comenteze performanţa vreunei echipe româneşti rătăcite prin grupe.

Altfel, frumos ce-a făcut Puyol în privinţa lui Abidal la ridicarea trofeului, indiferent dacă „a făcut de capul lui, bine a făcut; iar de l-a învăţat cineva, bine l-a învăţat.” Na că pot şi io cu basme. Cam asta cred că o să-şi amintească lumea despre finala de anul ăsta, şi poate nu-i rău dacă s-ar asocia unui sport, oricare ar fi el, mai degrabă o mentalitate de luptător care permite unui sportiv să joace mai bine de 90 de minute la 2 luni după o operaţie uriaşă decât chestii ca soarta, norocul şi alte competenţe vrăjitoreşti . Asta şi încă o lecţie, poate dă Sf. Corner şi scăpăm de-acum de obsesia cretină a mâncărurilor în devenire transformate în oracole.

M-aş mai întreba io şi de o posibilă importanţă de moment de turnură în ce priveşte antrenoratul european, da’ ştiţi că nu-mi plac speculaţiile aşa că nu mă întreb şi aştept sezonul următor.

Anunțuri

5 comentarii

  1. E fix aia sau ăsta îi e doar viitorul?

  2. Da !!! 🙂

  3. Bineînţeles. 🙂 Ador răspunsurile cu „da” / „nu” la întrebări cu „sau”. Fir’ar ea de caracatiţă!

  4. […] şi telecomanda”, dar nu despre asta e vorba, ci despre una din ele – postările – anume. Aia de după finala Champions […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s