Doar aparent paradoxal, fac reclamă unui câine

Oamenilor,

Deşi pune periodic şi compulsiv pe-aici clipuri care ne zbârlesc toate cele, deşi ne chinuie în toate felurile care-i trec printre urechi şi are în sertar păpuşi voodoo cu toate dintre noi, Piticugras e în continuare unul din bloggerii pe care-i citim. Astfel am aflat zilele trecute că printre dăunătorii care i-au invadat casa în ultimul an (din care enumerăm acarieni, E. Coli-eni, şerpilienii de sub canapea şi cel puţin o fantomă), mai nou e un câine. Eh, spre deosebire de toţi ceilalţi şi în ciuda sfaturilor mele, pe ăsta nu vrea să-l omoare. Şi-atunci ce-i de făcut?

Acu’ na, ştiţi. Io nu sunt iubitoare de câini, ca să zic aşa. Nici măcar când nu mă muşcă. Dar pentru că am puseuri de omenie (chiar ieri mi-am manifestat dorinţa ca unul care zăcea în mijlocul unei benzi de circulaţie pe bd. Aviatorilor să nu fi fost mort sau rănit grav ci doar foarte nepăsător şi m-am bucurat când s-a dovedit că era ultima variantă), zic aşa:

Mai întâi, pentru Rhetta: da, cea mai bună cale de-a fi neşantajabil e să spui tot.

Apoi, câinele ăsta nu poate rămâne Piticuluigras. Dacă a ajuns să-mi zică mie să-l iau, vă închipuiţi cam cât de fericit e deja în legătură cu fapta lui cea bună. Nu ştiu cui îi convine mai puţin principiul conform căruia cel care face o faptă bună rămâne cu ea pe cap, câinelui sau Piticuluigras, cert e că e nevoie de un iubitor de animale care să vrea un pui de boxer (nu de chilot şi nici de sportiv, ci de câine, m-am interesat expres).

Pisică ştiu că n-aţi vrut, mai demult. Acum vă încercăm c-un câine şi jur că după colţ pândeşte concluzia că sunteţi nişte bestii la fel ca mine, doar că pe mine mă lăsaţi să mă manifest şi voi pozaţi în iubitori de animale.

(Castană în creştet, cică nu aşa se face reclamă unui animal.)

Serios deci, cine vrea un câine? Eu nu mănânc supă săptămâna asta. Ăsta vine cu clip cu muzică emoţionantă, îi puteţi vedea ochii frumoşi şi blânzi, precum şi aptitudinile de dat din coadă aici. N-aş vrea să-l văd fugind după mine pe străzi, deci rugămintea vine de fapt din partea mea: luaţi-l acasă şi aveţi grijă de el.

Anunțuri

8 comentarii

  1. L-aș lua, dacă ar avea și pensie alimentară. Preferabil plătită în bancnote din alea verzi …alea pe care scrie In Dog We Trust. Sau dacă e un câine de aur. Mă mai gândesc.

  2. Mai gândeşte-te, Andi Bob. Eu l-aş lua dacă ar scrie pe el „timp de fierbere: 3 minute”.

  3. l-as lua eu! ce frumos eee!

  4. A, atunci s-a aranjat Pitice, e foarte simplu de vreme ce e deja acolo. Nu poţi măcar de data asta când se pune că încercăm să te ajutăm să fii cuminte şi să nu te sabotezi?

  5. mda. ziceam sa para ca e concurentza sau asa…

  6. Casa n-are voie să liciteze la propria licitaţie, nu e deontologic şi se anulează. Deci mai fă un clip cu animalul, eventual.

  7. l-as lua eu, dar e imposibil pt ca am reusit sa conving niste copii din parc sa-mi dea un pui de cioara care nu vede cu un ochi care trebuie hranit de 3 ori pe zi si am de rezolvat si cu voliera cevasilea. macar un caine ar manca singur ….

  8. Un câine ar mânca cioara, Mizzou, deci tot cu o problemă ai rămâne pe cap. Piticugras te-a scutit însă de dilemă pentru că a citit rugămintea mea din postare şi şi-a dat seama de potenţialul câinelui, aşa că l-a repus în libertate şi pe urmele mele.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s