Pe care… l-am băut (N° 15) – premiul promis

Babelor, mezami, mă copii,

 

Le vin est le reflet du degré de raffinement d’une civilisation. Il dépend de ceux qui le font et de ceux qui le boivent (Denis Dubourdieu)

 

Premiul – vin de pohte supţiri şi preacinstite feţe- e o găselniţă care se datoreşte până la soare şi-napoi şi-ncă-nmiit pe atât unui pssst ! vesperal, primit furtiv şi cu solidaritate de castă – a se citi entre connaisseurs – în căuşul urechii la ceas de fereală. Altcumva spus, du bouche à oreille, specialitate conspirativă cu desăvârşire galică şi faţă de care franţuzul, fiinţă pişicheră care cere să i se dea în gura mare dar nu dă decât şoptit, nutreşte un afect fără de măsură. În traducere puţin subversivă s-ar scrie cam aşa : auzi, vezi că au băgat acolo, ştii tu, fugi repede. Corolarul fiind, de bună seamă, zi-i că vii din partea mea.

Aussitôt dit, aussitôt fait. Şi iată-ne reveniţi cu trofeul, que voici :

 

 

Când vine vorba de vinurile bordeleze, lăsând la o parte deserturile licoroase – spre o pildă – din Sauternais, orişice amateur non averti jură instinctiv pe roşu, cu vervă şi aplomb. Grand péché par omission, mezami :  a nu pomeni  de minunile albe seci de acolo însemnează o vină aproape imprescriptibilă, aşa că azi vă duc în fieful gascon al năzurosului rege Henri IV şi al veşnic nehotărâtului papă – şi podgorean – Clement al cincilea, pe valea Cironului, râul-poet tulburat de lacrimile reginei Margot.

Depuis sa naissance en forêt,
Le Ciron frôle, sans arrêt,
La pinède et la terre noble.

Et de cet agreste parcours,
Il a su garder deux amours:
Celui du pin et du vignoble.

….

Impénitent original
Sous son firmament de verdure,

Somptueux comme un dais royal,
Il néglige toute aventure

Car le Ciron est un poète
Du classicisme le plus pur;
Et les caprices qu’on lui prête
Ne sont que bulles dans l’azur.

Si, sur son chemin, il s’amuse,
Puis fonce, à flots désordonnés,
Sous les moulins, c’est que les muses
Adorent les chants alternés.

 

Suntem la Pujols, unde maître des lieux e Denis Dubourdieu, mare şaman, alchimist şi îmblânzitor al viei şi regele de necontestat al elixirurilor albe bordeleze, omul sub mâinilie căruia reţetarul se preface într-o suavă hagiografie a vinului, scrisă cu litere de aur viu.

Clos Floridène însemnează adâncul mister simbiotic între cuminţenia, generozitatea şi rotunjimea sémillon-ului, verva, neastâmpărul şi exuberanţa şi eleganţa princiară ale sauvignon-ului şi gracilitatea muscadelle-ei, toate alcătuite savant într-o serafică şi desăvârşită eufonie.

Roba : aur vechi cu scăpărări furişe de chihlimbar. Ambre, les métamorphoses de l’amour. Sau, cum spunea Anatole France : Le vin qui brillait dans son verre ainsi que l’ambre liquide…

Aroma : corn al abundenţei pe pervazul minţii şi sentiment acut de neruşinată efracţie: merişor, fân proaspăt cosit, salcâm, lemn de trandafir, miere de albine, ceară, nuci verzi… să mai spun ?

Gustul : caracter franc şi vivace, tout en rondeur, un zest de mineralitate şi o notă discretă de migdale afumate.

Finalul : Tout n’est qu’ordre et beauté, luxe, calme et volupté. Baudelaire.

Si ca dezmăţul să fie dezmăţ, poftim şi clătitele promise marca M.A. Marx, cu care vinul ăsta merge absolut smintitor.

 

 

Ăhm, acuma, ăăă, să vă spui răspunsul la ghicitoare. Am cătat mult ca să găsesc ceva, pentru că de fapt aveam doar chef să dau un premiu şi să bem ceva, că de mult nu prea… Poftim, moneda de douăj’ de cenţi de euro trebuia să fie italiană. Unii o vroiau mahmudea, alţii shilling, alţii fisă de tonomat, alţii deh. Ce-aţi avut, bre ? Italiană fincă pe dosul ei stă o sculptură de-a lui Umberto Boccioni (Forme uniche della continuità nello spazio). Umberto Boccioni, futurist italian. Da ? Daaaaa. Bun. Clipul Radio Gaga – v-a spus anda, de-aia premiul merge la ea, mai întâi şi-ntâi de toate – e inspirat zdravăn din Metropolis-ul lui Fritz Lang, unde toată arhitectura e a lui Antonio Sant’Elia, alt futurist italian, camarad de spumoase şi efemere nebunii. Despre futurişti o să mai vorbim, poate, altă dată, că ne lungim.

Aşa. La cine mai merge premiul ? La Anaid, fincă Focşani, la Ani fincă workshop despre pluralul sfârcului, la litera A mare pentru că mulţumiri şi musai à la prochaine, la Dragon că s-a lăsat păgubaş ştiind că sunt maniac, la Noemi K.u.K. von Kronstadt-Marx pentru că Marie Laurencin şi atâtea altele, la doamna Pinguilde cu sărut-mâna pentru coroniţă, la Petronia pentru cuadratura cercului, la varzadecultură fincă j’aime la choucroute – merge cu un Riesling alsacian, la julia fincă gaga în materie de vinuri şi fincă are un blog ameţitor. Şi la Veta Marx fiindcă şi-a reparat matricea. Şi la toţi pe care i-am uitat fără să vreau, fireşte.

Aidi, gata.

Fiţi cuminţi,

Vă pup.

 

 

 

 

Anunțuri

28 comentarii

  1. Duamneeeeeeeeee !

  2. aista-i vin di vin di vitza, vai di mini sî di mini sî francesca da rimini. cu amirozna di fîn cosît di pi la noi? uai ci pohta mi-ai inoculat!

    cadou la cadou traji, uiti :
    http://75.agendaculturel.fr/festival/nuits-baroques-au-palais-de-behague.html

    nu-tz trebe belet, ti dushi matali usurel la fata sheia di culoari di la usa, îi soptiesti usuriel la urichiusî „clatitili marx, no dsk” sî negresît ti dusii dânsa la fotoiu di onoari, aproapi di lautarii sheia nimaipomenitz.

  3. ghicitoarea mi-a mancat ficatii, da’ cu vinu asta mi-ai atenuat durerea .clatitele le pastrez pentru urmatoarea ghicitoare. 🙂

  4. Varzâdiculturâ, miersi di mari shâ frumuos cadou; mâini ma duc s’vad cum joac’ muzâcantii tai.

    Anaid, nu le pastra, ca mai facem altele; facem la aproape toate ghicitorile. Astea se halesc calde, cu sufltul aburind.

    Bonjour, julie. Am mai pastrat, sa stii, din vinul asta.

  5. la naiba, intotdeauna cand absentez din blogosfera se intampla ceva. da` sa se-ntample chiar cu asa vin nu mi s-a mai intamplat…

    pai pica numa bine, o sa m-ajute sa imi dreg sinapsele scurtcircuitate dupa efortul de a gasi o legatura intre metropolis si moneda aia; inca sunt in refacere

  6. Excellent choix, sa vezi ce sinapse o sa ai… supraconductoare, nu alta. Îti spui eu, am testat, stii cum îmi umbla mintea, uite-asa face vâj-vâj.
    Sa vezi la urmatoarea ghicitoare (una babana, promit, am pe cineva care… mai multe nu zic). O sa dai raspuns în secunda 0.5
    🙂

  7. nu-i asa? pai cel mai probabil o sa stiu raspunsul inainte sa apuci sa spui ghicitoarea…

  8. chiar asa
    de fapt o sa stii chiar ghicitoarea, mai bine o dai tu.

  9. esclus. ntz. ca la capitolul premiu n-as sti de unde sa fac rost de asa licori rare… numa daca ma axez doar pe clatite

  10. Aidi, lasa, n-ai grija. Licori furnizeaza moa, doar ma stii. La alegere.
    Sa potrivim vinul cu ghicitoarea ? Accord devinette-vin ?

  11. …pai asa da, deVINette sa fie 🙂

    subscriu si semnez indescifrabil

  12. De-asta îmi place mie că Alexandre e tartorul vinurilor blogosferei. Pentru că primesc premiu şi dacă nu fac nimic. Mulţam, Alexandre, să-ţi trăiască aricii.

  13. Sar’na, vivat !

    A nu face nimic merita premiu special, Petronia.

    Le farniente est une merveilleuse occupation. Dommage qu’il faille y renoncer pendant les vacances, l’essentiel étant alors de faire quelque chose (Pierre Daninos)

  14. Lasă far’nientele. Sper că scrii de zor despre bucuria pe care dacă cineva o înţelege tu eşti ăla: cu Solo Quinta de la Recaş. 😀 Cel mai bun alb sec european e ceva. Aşteptăm înghiţind în sec.

  15. Pai mai întâi sa gust, sa degust, sa regust… Da’ aici nu prea are la supermarseu, asa ca ce-ar fi sa-mi pui tu, Petronia, vreun boxpalet ddeoparte ? Millésime 2010.
    Dupa care…
    Numa’ sa nu-i mai aud pe astia cu „cupaj”. Asamblaj, da ?
    Cabernet Sauvignon vinificat în alb e chiar o idee misto.

  16. Păi credeam c-ai fost în juriu. 😀 Fugind cu tirbuşonul după cei care cupau în loc să asambleze (ce-i ce expresia asta, cine vrea să bea vin cu găuri în loc de unul asamblat?)

    Să văd ce găsesc, abia am auzit vestea. Caut şi depozitez.

  17. Oh n-am fost în juriu, quelle cruauté !

    Asa, stocheaza. Si vezi daca, printre soiurile albe, ala rosu vinificat în alb e Cabernet Sauvignon sau Geteasca Neagra. Question cruciale.

    Si da, cine vrea vin taiat ? Sau îndoit cu apa, caci frantuzul întelege si asta prin „coupé”, ce mârsavie. Sa taie pachetul de carti inainte de un popa-prostu, asa.

    Ca tot zisesi de asamblaje complexa, chiar acum taclagesc cu o licoare rhodaniana. Am pozat-o de unu martie. AGAPA. Sa povestim într-o zi ce e.

    Iar azi cina a luat o lada de cel mai bin sauvignon blanc ? AOC Touraine, heh. O sa-i vie si lui rândul…

  18. Of ce bine că ai liste de aşteptare cu denumiri controlate de origini. A venit căldura iadului, ni se usucă gurile, să ne plouă-n ele e ideal.

  19. Macar o data-n viata v-am devansat la vipie. De doua luni pârjolite arozez gâtlejul, aspersor fac din carafa, nu alta.
    Sa vezi tu ce lista de asteptare e pe frigider, întreaba litera A mare.

  20. A, zice Alexandre că să te întreb cum stau ei la rând să intre-n frigider de cald ce e, sau aşa ceva că eu asta am înţeles cu ochii plini de lacrimi că tocmai m-am uitat la meteo. Lasă Alexandre, aveţi voi avans dar tragem tare din urmă. Deşi e una din puţinele întreceri pe care chiar aş vrea să le pierd.
    Şi cine zicea anu’ trecut că dă Potop franţuzesc pe vipie românească? Eh? Ce mişto ar fi să fi funcţionat.
    Abia aşteptăm lista ta de aşteptare, Alexandre. Da, la aia corectă mă refer de data asta.

  21. Alea de pe frigider sunt douascinci, goale, dar care au fost selectionate si creda-ma c-a fost crunta competitia.
    Multe chemate, putine bifate, deh.
    Dar pe parola mea ca ce-asteapta la rând e de neuitat.

  22. A, deci panoul de onoare al învinşilor e pe frigider. Mi se pare corect, de vreme ce învinşii sunt morţi şi morţii sunt reci.
    Mişto e că cu vinurile de neuitat, spre deosebire de femeile de neuitat, un gentleman poate şi chiar e recomandat să-şi povestească experienţele în toate detaliile. Deci aşteptăm şi noi să le vină rândul ălora, na, ce-o să facem.

  23. hello, Alexander! salut de matin, nuit de juin…
    ma bucur de pastrat ceva, tb numaidecat pentru fine august, c-atunci sunt festivitatzile
    🙂
    da’ deocamdata imi imaginez cum ie douascinci goale si astept experientele cu detaliile, parca ma ia cu vertij ??

  24. Heh, mie-mi spui ?
    Iar pimnita-i plina.
    Târguit ieri înca o lada dintr-o licoare divina.
    Vreme sa fie, crepuscul, muze…

  25. si aha, ia stai, alta vizuine bloggereasca ? faaain…

  26. Experienţe zici? În aşteptarea cronicilor

    – pentru cei tineri: http://www.youtube.com/watch?v=FDqvUKtfZdY

    – pentru cei mai aşezaţi (sic!): http://www.youtube.com/watch?v=r9282oWN7DM

  27. merci post festum, alexandre, dopuri si samburi, asa-mi trebuie…

  28. Si tirbusoane ruginite….

    Ei bine, afla ca nu, Noemi. La musiualexandru nu se exista post-festum, voilà. Ceea ce însemneaza ca se mai egsista Clos Floridene în pimnita.

    Iar azi luat alte minuni. T’imagines même pas, zau.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s