Card.

Babelor,

Ceva timp în urmă. Eu în oraș, Veta așișderi, ne întâlnim, ne dăm palme, zicem că să bem bere. Mă duc la bancomat, scot șapte milioane, le beau.
A doua zi. Pisicile, că miau. „Bine”, zic, și mă duc să le iau de mâncare.
Ajung la MegaImage, umplu coșul cu de-ale gurii, merg la casă. Un băiat asudat le scanează, îi dau cardul, îl trece prin pizda aia, aia zice că nu. „Mai încearcă”, zic. Mai încearcă, nimic. Furioasă, mă duc la bancomatul de la Mega. Ăla se uită la mine și zice și el că nu. Și mai furioasă, las totul baltă și mă duc la bancă s-o omor. Banca e închisă, încerc să scot bani de la bancomat, nimic. Pe bancomat, un număr de telefon. Sun. O voce de fetiță răspunde. Îi povestesc tărășenia. Între timp începe să plouă, ca să fie totul și mai trist.
– A, zice fata, da, văd. Cardul era blocat temporar. Acum că ați sunat, îl blochez definitiv.
– De ce?, întreb eu curioasă.
– Pentru că l-ați folosit în bancomatul din Piața Romană numărul 800, în ziua de, la ora, și acolo era instalat un aparat fraudulos de copiat carduri. Așadar, ca măsură preventivă, vi-l blocăm. Dar vă dăm altul. Veniți să-l luați peste cinci zile lucrătoare.
– Bine, zic. Și până atunci ce fac?
– Luați bani de la ghișeul băncii. Costă, dar n-aveți încotro.
Închid telefonul, dau un șut în bancă, aia ia foc. Plec.
Cinci zile mai târziu, mă duc la bancă.
– Am venit să-mi iau cardul, zic.
– Foarte bine, ne bucurăm enorm. Nu e gata. (femeia cu un neg pe față se uită în computer) De altfel, văd că nici măcar n-am cerut-o.
– Aha, zic eu. Fata de la telefon a spus că…
– Ne pare foarte rău, zice femeia. Lăsați că o cer eu. Cinci zile, știți…
Plec cu scalpul ei în buzunar. Pe drum, îmi amintesc că îl cunosc pe directorul băncii. Îl sun. Îi povestesc. Zice că se ocupă. Mă sună peste cinci minute înapoi.
– Scuze, Rhetto, zice, a fost o confuzie la mijloc, cardul e pe drum, dar femeia cu neg n-are cum să știe asta.
– Ok, zic.
– O să vină mâine.
Mâine, cardul nu venise. Femeia cu neg a zis că poate mai pe seară. I-am smuls negul și mi-am văzut de drum. A doua zi primesc un sms de la bancă: „Sărumâna. V-a venit cardul. Banca”. Mă duc.
– Am venit să-mi iau cardul, zic.
– E aici, spune femeia acum fără neg. Și veniți mâine să luați și pinul.
Am trecut prin perete, pe unde m-am și întors a doua zi. Cardul și pinul mă așteptau acolo. Am făcut semn batalionului pe care-l lăsasem în fața băncii să nu tragă. I-am dat femeii negul înapoi.
Totul e bine când se termină cu bine, nu?

Vă pup,

Rhetta

Anunțuri

3 comentarii

  1. Nu, Rhetta, totul e bine când îl cunoşti pe directorul băncii.
    Şi apoi, stai să vezi când o să se întâmple ceva cu adevărat grav, cum ar fi să trebuiască să le dai bani pentru administrarea contului. Atunci o să fie chiar vesel, sper c-ai păstrat ceva muniţii că văd că acum ai fost economă.

  2. fuarte fain.
    veta, pisicile, fetitza, fata, femeia, femeia cu neg. evolutie pe de-a-ntregul feminina. poveste in bucla semnalata de intoarcerea negului.
    ai simtul naratiunii, Rhetta, ah ce mi-a placut. te pup. da, mi-a placut, ceva nu-i in regula.

  3. Am ras Cu gura Pana la urechi, dar nu m-am amuzat deloc. Si de loc. Caragiale ar fi fericit, ii vedem piesele peste tot. E mai dificil Cu traitul decat Cu cititul de „ineptii” imaginate.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s